ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 8 septembrie 2005, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.B. SA și SC I. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la predarea cantității de 151 tone de floarea soarelui și, în subsidiar, obligarea la restituirea prețului încasat de SC I. SRL, respectiv, 1.190.000.000 lei vechi, respectiv, 119.000 lei noi, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 1 martie 2004, a încheiat contractul de furnizare produse agricole cu pârâta SC A.B.

SA, obiectul contractului fiind furnizarea și preluarea de către reclamantă a recoltei de floarea soarelui aferentă anului 2004, în cantitate de 600 tone, cu obligația pârâtei de a preda produsul vândut în depozit, în termen de 3 zile de la recoltare. La data de 22 septembrie 2004, reprezentantul pârâtei i-a propus reclamantei să cadă la înțelegere în legătură cu livrarea cantității de 600 tone de floarea soarelui, propunând ca pârâta să livreze cantitatea minimă de 370 tone de floarea soarelui împreună cu coasociatul său SC I. SRL din contractul de asociere din data de 21 aprilie 2004, reclamanta fiind de acord cu această înțelegere, valoarea contractului fiind de 350.000 lei, respectiv 8.000 lei vechi/Kg, din care urma să se scadă suma de 180.000 lei plătită cu titlu de avans către pârâta SC A.B.

SA. Reclamanta a arătat că întrucât pârâta SC I. SRL a solicitat eliberarea unei garanții, reclamanta a eliberat un C.E.C. în alb acestei pârâte pentru data de 15 octombrie 2004, estimată drept dată la care urma să se încheie recoltarea. La data de 22 octombrie 2004 pârâta SC I. SRL a emis factura nr. 4400138 din care rezultă că ar fi predat cantitatea de 151,943 tone de floarea soarelui către S.B.B., obligație pe care aceasta nu și-a respectat-o, în realitate facturând direct floarea soarelui către siloz de la care a și încasat prețul. Întrucât reclamanta a refuzat onorarea filei C.E.C., pârâta a pus în executare silită această filă C.E.C. încasând suma de 119.000 lei de la reclamantă. Reclamanta a mai arătat că fila C.E.C.

pusă în executare de către pârâta SC I. SRL este o filă C.E.C. nouă eliberată de reclamantă, la data de 15 octombrie 2004, dată la care s-a constatat că nu se poate onora contractul de asociere întrucât nu s-a încheiat recoltarea de floarea soarelui și care a înlocuit fila C.E.C. eliberată inițial de reclamantă. Reclamanta a mai arătat că, întrucât s-a plătit prețul, dar nu s-a respectat obligația de livrare a cantității de floarea soarelui convenită, se impunea obligarea pârâtelor la restituirea prețului cantității de floarea soarelui datorată până la concurența sumei de 8.000 lei vechi/Kg, astfel cum s-a convenit. La data de 8 octombrie 2005, pârâta SC I. SRL a depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., excepția insuficientei timbrări, excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond solicitând respingerea acțiuni, ca nefondată, întrucât nu este parte în contractul de furnizare și nici nu a fost de acord cu vreo înțelegere tripartită între părțile în litigiu, însă, la momentul recoltării, a fost de acord să livreze reclamantei cantitatea de 151,943 tone de floarea soarelui, pentru care a pus în executare fila C.E.C. emisă de reclamantă. La data de 7 noiembrie 2005, pârâta SC A.B. SA a depus întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii reclamantei față de pârâta SC I. SRL, care nu și-a respectat obligația de a livra floarea soarelui, conform înțelegerii din 22 septembrie 2004, emițând o factură nereală și încasând nejustificat suma de 119.000 lei, prin executarea filei C.E.C.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Călărași a respins excepția prematurității acțiunii conform art. 720 1 C. proc. civ. și excepția insuficientei timbrări ca nefondate. Prin sentința comercială nr. 613 din 2 mai 2006, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 25.098,62 lei cu titlu de sumă încasată necuvenit, respingând acțiunea față de pârâta SC A.B. SA Totodată instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC I. SRL la predarea cantității de 151 tone de floarea soarelui și a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC I. SRL, obligând pârâta SC I. SRL la plata sumei de 2.448,56 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din procesul - verbal întocmit de D.G.F.P. Călărași, la 31 august 2005, reiese că pârâta SC I. SRL a transportat cantitatea de 133,888 Kg floarea soarelui la S.D.V. cu avize de însoțire emise de pârâta SC A.B. SA și în custodia reclamantei. Totodată, pârâta SC I. SRL a depus la S.B.B. și cantitatea de 18.055 Kg floarea soarelui, pe care a vândut-o către SC C.A. SRL, toate părțile fiind de acord că întreaga suprafață de floarea soarelui recoltată de pârâta SC I. SRL în 2004 a fost de 292 ha. Tribunalul a reținut din probatorii că atât reclamanta cât și SC I. SRL au fost finanțatori ai înființării și întreținerii recoltei de floarea soarelui de pe cele 292 ha, finanțarea recoltei fiind de 663.174.336 lei, conform procesului - verbal D678 Călărași, dar pentru o cultură de 400 ha pe care trebuia să o înființeze SC A.B.

SA, și nu de 292 ha cât s-a recoltat efectiv, restul finanțării fiind folosită de pârâta SC A.B. SA, iar finanțarea SC I. SRL a fost de 1.514.000.000 lei, finanțare cu care pârâta SC A.B. SA a fost de acord prin înțelegerea din septembrie 2004, iar reclamanta și-a însușit-o prin emiterea filei C.E.C. Ca atare, tribunalul a reținut că, în raport de contractele părților, atât reclamanta, cât și pârâta SC I. SRL aveau dreptul să-și acopere cheltuielile din contravaloarea recoltei de floarea soarelui, fapt recunoscut de reclamantă prin emiterea filei C.E.C. în favoarea pârâtei SC I. SRL. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta avea constituit gaj asupra recoltei de floarea soarelui până la concurența sumei de 720.000.000 lei vechi, dar pentru o suprafață de 400 ha.

Ca atare, întrucât în cauză sunt doar 292 ha contractate de SC I. SRL, instanța de fond a conchis că reclamanta avea un gaj până la valoarea de 565.600.000 lei vechi, iar nu 1.274.613.760 lei, cât a reținut, astfel încât restul sumei de 749.013.760 lei vechi îi revenea pârâtei SC I. SRL, în baza contractului de asociere din 21 aprilie 2004. Întrucât această pârâtă a încasat 1.000.000.000 lei vechi prin executarea silită a filei C.E.C. emisă de reclamantă, deci mai mult, datorează reclamantei diferența de 25.098,62 lei noi cu titlu de sumă încasată necuvenit. Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea SC I. SRL la predarea cantității de 151 tone de floarea soarelui întrucât din dosar nu reies probe care să dovedească că pârâta s-a obligat la predarea acestei cantități de floarea soarelui.

Tribunalul a respins acțiunea față de pârâta SC A.B. SA, reținând că din probele dosarului reiese că aceasta i-a predat reclamantei întreaga cantitate de floarea soarelui recoltată de pe cele 292 ha. Instanța de fond a respins și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC I. SRL, reținând că nu există identitate de obiect și cauză între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul deciziei nr. 205R/2005 a Tribunalului Călărași. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanta și pârâta SC I. SRL, înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială la data de 20 octombrie 2006. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 411 din 28 septembrie 2007, a admis excepția tardivității apelului declarat de pârâtă și a respins apelul SC I. SRL ca tardiv formulat.

Prin aceiași decizie a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL și a schimbat în tot sentința nr. 613 din 2 mai 2006 a Tribunalului Călărași în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta SC I. SRL să-i restituie reclamantei suma de 119.000 lei cu titlu de sumă încasată necuvenit, luând act că reclamanta a renunțat la judecată față de pârâta SC A.B. SA. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada unor raporturi contractuale între reclamantă și pârâta SC I. SRL și nici a livrării de către această pârâtă și primirii de către reclamantă a vreunei cantități de floarea soarelui, reclamanta având raporturi contractuale doar cu pârâta SC A.B. SA. A reținut, de asemenea, că reclamanta a remis pârâtei SC I. SRL o filă C.E.C.

completată de aceasta cu suma de 1.514.000.000 ROL pe care pârâta a pus-o în executare încasând suma de 119.000 RON. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I. SRL solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în secundar, admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și admiterii apelului său. Recurenta reclamantă a invocat, în esență, următoarele motive de recurs: 1. Hotărârea este nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât la termenul din 21 septembrie 2007 a fost lipsă de procedură cu ambele pârâte, întrucât după suspendarea cauzei la 16 februarie 2007, pârâta SC I. SRL nu a mai primit citație pentru termenul din 21 septembrie 2007. Este de neînțeles cum s-a făcut mențiunea „afișat” pe citație când asociatul unic al societății este primarul comunei iar societatea este una bine cunoscută în comună. 2. Decizia atacată este nelegală potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pentru că s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 246 C. proc. civ., întrucât în mod nelegal s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta SC A.B. SA în condițiile în care era lipsă de procedură cu ambele pârâte.

3. Instanța de apel a admis în mod greșit excepția tardivității apelului, ridicată din oficiu, și a respins apelul ca tardiv, deși cererea de apel a fost depusă la instanța de fond la 28 iunie 2006. 4. „Pe fondul cauzei hotărârea instanței de apel este total greșită și vădit nelegală, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât se bazează pe rețineri străine de natura pricinii”. 5. Hotărârea instanței de apel mai este nelegală și pentru că încalcă dispozițiile art. 261 C. proc. civ., în considerentele ei neregăsind motivarea pentru care s-a admis apelul SC C. SRL și fiind nemotivată în privința admiterii excepției tardivității apelului pârâtei. Cu ocazia dezbaterilor recurenta – pârâtă a renunțat să mai susțină al treilea motiv de recurs, respectiv cel privitor la greșita respingere a apelului său ca tardiv declarat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și susținute de către recurenta – pârâtă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Procedura de citare cu recurenta – pârâtă pentru termenul din 21 septembrie 2007, când s-a dezbătut cauza, a fost legal îndeplinită, dovada procedurii de citare, prin afișare, aflându-se la fila dosarului de apel. Recurenta – pârâtă nu are interes, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., de a invoca necitarea legală a celeilalte pârâte, nesuferind nicio vătămare. 2. Este nefondat și al doilea motiv de recurs întrucât, instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta SC A.B. SA cu respectarea prevederilor art. 246 C. proc.

civ., întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, pe de o parte pârâta – recurentă a fost legal citată iar pe de alta nu are interes să invoce eventuale vătămări ale intereselor celeilalte pârâte. 3. Cel de al patrulea motiv de recurs invocat de recurentă (la cel de al treilea a renunțat) nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., el vizând netemeinicia hotărârii și aprecierea probelor de către instanță și ca atare, neputând fi examinat în calea de atac extraordinară a recursului.

4. Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat întrucât hotărârea atacată este bine motivată sub ambele aspecte invocate de către recurentă respectiv atât în ceea ce privește tardivitatea apelului pârâtei SC I. SRL, cu menționarea datei comunicării sentinței și cea a înregistrării apelului, cât și în privința temeiurilor pentru care a admis apelul reclamantei și acțiunea acesteia, cu obligarea pârâtei – recurente la restituirea sumei încasate necuvenit, făcând o analiză temeinică a raporturilor juridice dintre părțile dosarului. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Vâlcelele, împotriva deciziei nr. 411 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2008.