ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 407/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 octombrie 1999, reclamanta, SC U.L. SA, a chemat în judecată pe pârâta,

SC C.R. SA, solicitând, ca în baza sentinței ce se va pronunța, să se dispună

obligarea acesteia, la plata sumei de 9.495.756.540 lei sau predarea cantității

de 3.384.030 kg. sămânță floarea soarelui, cu cheltuieli de judecată aferente.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 2785 din 3 mai 2000, a admis acțiunea

astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției date, instanța

de fond a reținut că pârâta a fost parte în contractul încheiat cu reclamanta,

care și-a îndeplinit obligația achitării prețului în sumă de 17,423.056, fapt

necontestat de pârâtă, care nu a predat marfa contractată, apărările făcute

nefiind fondate față de clauzele stipulate în contractul încheiat.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 3298 din 20 noiembrie 2000, a anulat apelul ca nefondat.

Curtea Supremă de Justiție, urmare

recursului declarat, prin decizia civilă nr. 1379 din 27 februarie 2002, a

casat decizia criticată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că, în

dispozitivul deciziei și în minută, nu s-a făcut mențiunea privind pronunțarea

hotărârii în ședință publică, urmând ca la rejudecare instanța de apel să aibă

în vedere și sesizarea făcută de apelantă către Ministerul Finanțelor, în baza art.

21 din Legea nr. 146/1997.

În apel, după casare, secția

comercială a Curții de Apel București, prin încheierea ședinței publice de la

30 mai 2003, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74

și art. 77 C. proc. civ., nefăcându-se dovada de către apelantă că se află în

imposibilitate de a achita taxa de timbru, și, pe cale de consecință, a respins

cererea privind scutirea sau eșalonarea plății acesteia.

Prin decizia civilă nr. 43 din 27

iunie 2003, instanța de apel constatând că apelanta nu a achitat taxa de timbru

în cuantum de 59.801.283 lei și timbru judiciar de 50.000 lei, a făcut

aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) și art. 11 alin. (2) din Legea nr.

146/1997, și a dispus anularea apelului ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen și legal timbrat, pârâta, criticile vizând modul eronat în

care a apreciat instanța de apel documentația privind imposibilitatea achitării

taxei de timbru.

De asemenea, susține că în motivarea

acestei cereri, a precizat că a achiziționat pentru intimată cantitatea de

2.800 tone floarea soarelui pe care a și achitat-o, dar care a fost livrată de

vânzător altui beneficiar, furt ce face obiectul dosarului penal nr. 3416/2003

pe rolul Tribunalului Bacău.

Prin precizările depuse la data de

30 ianuarie 2004, peste termenul legal, recurenta dezvoltă motivele de recurs

ce țin de fondul pricinii și nu de soluția de anulare a apelului ca netimbrat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997,

taxa de timbru se plătește anticipat, pentru căile de atac potrivit art. 11,

aceasta fiind de ½ din cât s-a achitat la fond.

Neachitarea acesteia până la primul

termen de judecată atrage, potrivit art. 20 alin. (3) din același act normativ,

sancțiunea anulării.

Este adevărat că, potrivit HG nr. 1278/2002,

pentru acordarea de înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru, se

utilizează procedura prevăzută de art. 74-81 C. proc. civ., iar instanța de

apel examinând în condițiile date această cerere, a apreciat că înscrisurile

depuse în susținere, privitoare la veniturile și sarcinile apelantei reclamante,

nu au format convingerea privind starea materială precară a părții.

Faptul că pe rolul instanțelor se

află în curs de judecată un proces penal nu justifică acordarea scutirii de

plată a taxei de timbru, astfel că, justificat, s-a procedat la anularea

apelului ca nefondat.

În aceste condiții, văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.R. SA București,

împotriva deciziei nr. 43 A din 27 iunie 2003, a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 3 februarie 2004.