ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 407/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 octombrie 1999, reclamanta, SC U.L. SA, a chemat în judecată pe pârâta, SC C.R. SA, solicitând, ca în baza sentinței ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia, la plata sumei de 9.495.756.540 lei sau predarea cantității de 3.384.030 kg. sămânță floarea soarelui, cu cheltuieli de judecată aferente. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2785 din 3 mai 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că pârâta a fost parte în contractul încheiat cu reclamanta, care și-a îndeplinit obligația achitării prețului în sumă de 17,423.056, fapt necontestat de pârâtă, care nu a predat marfa contractată, apărările făcute nefiind fondate față de clauzele stipulate în contractul încheiat.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3298 din 20 noiembrie 2000, a anulat apelul ca nefondat. Curtea Supremă de Justiție, urmare recursului declarat, prin decizia civilă nr. 1379 din 27 februarie 2002, a casat decizia criticată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că, în dispozitivul deciziei și în minută, nu s-a făcut mențiunea privind pronunțarea hotărârii în ședință publică, urmând ca la rejudecare instanța de apel să aibă în vedere și sesizarea făcută de apelantă către Ministerul Finanțelor, în baza art. 21 din Legea nr. 146/1997. În apel, după casare, secția comercială a Curții de Apel București, prin încheierea ședinței publice de la 30 mai 2003, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 și art. 77 C. proc.

civ., nefăcându-se dovada de către apelantă că se află în imposibilitate de a achita taxa de timbru, și, pe cale de consecință, a respins cererea privind scutirea sau eșalonarea plății acesteia. Prin decizia civilă nr. 43 din 27 iunie 2003, instanța de apel constatând că apelanta nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 59.801.283 lei și timbru judiciar de 50.000 lei, a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, și a dispus anularea apelului ca netimbrat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, pârâta, criticile vizând modul eronat în care a apreciat instanța de apel documentația privind imposibilitatea achitării taxei de timbru.

De asemenea, susține că în motivarea acestei cereri, a precizat că a achiziționat pentru intimată cantitatea de 2.800 tone floarea soarelui pe care a și achitat-o, dar care a fost livrată de vânzător altui beneficiar, furt ce face obiectul dosarului penal nr. 3416/2003 pe rolul Tribunalului Bacău. Prin precizările depuse la data de 30 ianuarie 2004, peste termenul legal, recurenta dezvoltă motivele de recurs ce țin de fondul pricinii și nu de soluția de anulare a apelului ca netimbrat. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997, taxa de timbru se plătește anticipat, pentru căile de atac potrivit art. 11, aceasta fiind de ½ din cât s-a achitat la fond. Neachitarea acesteia până la primul termen de judecată atrage, potrivit art. 20 alin. (3) din același act normativ, sancțiunea anulării.

Este adevărat că, potrivit HG nr. 1278/2002, pentru acordarea de înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru, se utilizează procedura prevăzută de art. 74-81 C. proc. civ., iar instanța de apel examinând în condițiile date această cerere, a apreciat că înscrisurile depuse în susținere, privitoare la veniturile și sarcinile apelantei reclamante, nu au format convingerea privind starea materială precară a părții. Faptul că pe rolul instanțelor se află în curs de judecată un proces penal nu justifică acordarea scutirii de plată a taxei de timbru, astfel că, justificat, s-a procedat la anularea apelului ca nefondat. În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.R. SA București, împotriva deciziei nr. 43 A din 27 iunie 2003, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2004.