ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4661/2005

Asupra recursului de față

:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele

:

La 22 octombrie 2002, reclamanta SC

U. SA Iași a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA Galați, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumelor de 303.992.593

lei, reprezentând contravaloarea cantității de 64.466 kg semințe de floarea

soarelui și 561.970.260 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 235 din 11

februarie 2004, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis în parte acțiunea

reclamantei și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia

suma de 77.231.446 lei, din care suma de 42.318.601 lei, reprezentând preț și

suma de 34.912.845 lei, reprezentând penalități de întârziere;

A obligat-o pe reclamantă să-i

plătească pârâtei suma de 7.691.113 lei cheltuieli de judecată, după

compensare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a apreciat că din cantitatea de semințe de floarea soarelui

contractată, pârâta a livrat în perioada 17 septembrie – 18 decembrie 2000

cantitatea de 505.750 kg semințe de floarea soarelui în fizic, iar în util

cantitatea de 502.995 kg semințe de floarea soarelui. În perioada 23 februarie -

11 septembrie 2001, pârâta a livrat reclamantei cantitatea de 177.950 kg

semințe de floarea soarelui în fizic, iar în util cantitatea de 188.002 kg

semințe de floarea soarelui, rămânând nelivrată cantitatea de 9.003 kg semințe

de floarea soarelui în util în valoare de 42.318.601 lei. A mai reținut că

penalitățile de întârziere în livrare la această sumă sunt de 34.912.845 lei.

Prin decizia civilă nr. 178/ A din 9

noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, împotriva

sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că susținerea apelantei că intimata a stabilit

empiric cantitatea de floarea soarelui este combătută de expertiza efectuată în

cauză, care nu a luat în considerație modificările făcute unilateral în avizele

de însoțire a mărfii, iar la cantitatea de 9.003 kg sămânță de floarea soarelui

în util, expertul a ajuns ca urmare a aplicării procentului de pierdere produsă

prin evaporarea apei din semințe și prin degradarea acestora pe timpul

transportului.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ. și solicitând casarea și /sau modificarea în tot a acesteia, în

sensul admiterii apelului său, iar, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost

formulată sau trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei –

pârâte și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului

și recursului.

Recurenta – reclamantă reiterează

motivele pe care le-a exprimat și în apel, susținând în esență că instanțele

care s-au pronunțat în cauză și-au fundamentat eronat soluția numai pe raportul

de expertiză, nesocotind celelalte probe administrate în cauză și legislația

aplicabilă speței, neluând în considerare faptul că pârâta – intimată nu a avut

cântare, pentru cântărirea vagoanelor și a mărfii, că expertul trebuia să aibă

în vedere mențiunile stației C.F.R. la expediere privind cantitățile livrate,

din scrisorile de trăsură, mențiuni ce corespund cu cele stabilite de

reclamantă și nu cu susținerile intimatei – pârâte, care nu a făcut dovada că a

stabilit corect cantitățile încărcate în vagoane și nu are acte ce ar putea

să-i fie opozabile, totodată, critică referirile din considerentele deciziei

curții de apel la indicii de calitate, referiri pe care le apreciază ca fiind

nerelevante în speță.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că în mod greșit instanțele care s-au pronunțat în cauză au avut în

vedere doar concluziile raportului de expertiză, fără a corobora această probă

cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că stabilirea

cantităților livrate, în lipsa cântarelor C.F.R., pe care pârâta nu le avea,

trebuia făcută în raport de mențiunile făcute de calea ferată în scrisorile de

trăsură, respectiv în funcție de datele completate la rubrica “masă stabilită

de calea ferată” cu semnătura și ștampila stației de expediție.

Se mai constată, de asemenea, că

susținerea recurentei – reclamante, conform căreia toate cantitățile stabilite

de C.F.R. la expediere coincid cu cele stabilite de ea este confirmată de

actele depuse la dosar, respectiv scrisorile de trăsură.

În aceste împrejurări, se impune a

se da relevanță juridică acestei dovezi certe și nu celor stabilite de expert

pe baza cantităților calculate empiric de către expeditor și menționate atât în

avizele de expediere, cât și în scrisorile de trăsură.

Ca atare, se reține că expertul nu a

luat în considerare cantitățile reale ce au rămas de livrat și care sunt

datorate reclamantei, stabilind eronat că acestea sunt de numai 9.003 kg și, în

consecință, pretențiile reclamantei privind cantitatea de marfă nelivrată sunt

fondate.

Astfel fiind, se va admite recursul

reclamantei împotriva deciziei care va fi modificată în sensul că va fi admis

apelul reclamantei, va fi schimbată în parte sentința atacată, va fi admisă

acțiunea reclamantei și va fi obligată pârâta la 303.992.593 lei despăgubiri

datorate urmare nelivrării mărfii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul reclamanta SC U. SA

Iași, împotriva deciziei civile nr. 178/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

modifică în sensul că admite apelul reclamantei SC U. SA Iași. Schimbă în parte

sentința atacată și admite acțiunea reclamantei obligând pârâta la 303.992.593

lei despăgubiri.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.