ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4661/2005

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La 22 octombrie 2002, reclamanta SC U. SA Iași a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA Galați, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumelor de 303.992.593 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 64.466 kg semințe de floarea soarelui și 561.970.260 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 235 din 11 februarie 2004, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 77.231.446 lei, din care suma de 42.318.601 lei, reprezentând preț și suma de 34.912.845 lei, reprezentând penalități de întârziere; A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 7.691.113 lei cheltuieli de judecată, după compensare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că din cantitatea de semințe de floarea soarelui contractată, pârâta a livrat în perioada 17 septembrie – 18 decembrie 2000 cantitatea de 505.750 kg semințe de floarea soarelui în fizic, iar în util cantitatea de 502.995 kg semințe de floarea soarelui. În perioada 23 februarie - 11 septembrie 2001, pârâta a livrat reclamantei cantitatea de 177.950 kg semințe de floarea soarelui în fizic, iar în util cantitatea de 188.002 kg semințe de floarea soarelui, rămânând nelivrată cantitatea de 9.003 kg semințe de floarea soarelui în util în valoare de 42.318.601 lei. A mai reținut că penalitățile de întârziere în livrare la această sumă sunt de 34.912.845 lei.

Prin decizia civilă nr. 178/ A din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că susținerea apelantei că intimata a stabilit empiric cantitatea de floarea soarelui este combătută de expertiza efectuată în cauză, care nu a luat în considerație modificările făcute unilateral în avizele de însoțire a mărfii, iar la cantitatea de 9.003 kg sămânță de floarea soarelui în util, expertul a ajuns ca urmare a aplicării procentului de pierdere produsă prin evaporarea apei din semințe și prin degradarea acestora pe timpul transportului.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând casarea și /sau modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului său, iar, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată sau trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei – pârâte și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului și recursului. Recurenta – reclamantă reiterează motivele pe care le-a exprimat și în apel, susținând în esență că instanțele care s-au pronunțat în cauză și-au fundamentat eronat soluția numai pe raportul de expertiză, nesocotind celelalte probe administrate în cauză și legislația aplicabilă speței, neluând în considerare faptul că pârâta – intimată nu a avut cântare, pentru cântărirea vagoanelor și a mărfii, că expertul trebuia să aibă în vedere mențiunile stației C.F.R.

la expediere privind cantitățile livrate, din scrisorile de trăsură, mențiuni ce corespund cu cele stabilite de reclamantă și nu cu susținerile intimatei – pârâte, care nu a făcut dovada că a stabilit corect cantitățile încărcate în vagoane și nu are acte ce ar putea să-i fie opozabile, totodată, critică referirile din considerentele deciziei curții de apel la indicii de calitate, referiri pe care le apreciază ca fiind nerelevante în speță. Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că în mod greșit instanțele care s-au pronunțat în cauză au avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză, fără a corobora această probă cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că stabilirea cantităților livrate, în lipsa cântarelor C.F.R., pe care pârâta nu le avea, trebuia făcută în raport de mențiunile făcute de calea ferată în scrisorile de trăsură, respectiv în funcție de datele completate la rubrica “masă stabilită de calea ferată” cu semnătura și ștampila stației de expediție. Se mai constată, de asemenea, că susținerea recurentei – reclamante, conform căreia toate cantitățile stabilite de C.F.R. la expediere coincid cu cele stabilite de ea este confirmată de actele depuse la dosar, respectiv scrisorile de trăsură.

În aceste împrejurări, se impune a se da relevanță juridică acestei dovezi certe și nu celor stabilite de expert pe baza cantităților calculate empiric de către expeditor și menționate atât în avizele de expediere, cât și în scrisorile de trăsură. Ca atare, se reține că expertul nu a luat în considerare cantitățile reale ce au rămas de livrat și care sunt datorate reclamantei, stabilind eronat că acestea sunt de numai 9.003 kg și, în consecință, pretențiile reclamantei privind cantitatea de marfă nelivrată sunt fondate. Astfel fiind, se va admite recursul reclamantei împotriva deciziei care va fi modificată în sensul că va fi admis apelul reclamantei, va fi schimbată în parte sentința atacată, va fi admisă acțiunea reclamantei și va fi obligată pârâta la 303.992.593 lei despăgubiri datorate urmare nelivrării mărfii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul reclamanta SC U. SA Iași, împotriva deciziei civile nr. 178/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei SC U. SA Iași. Schimbă în parte sentința atacată și admite acțiunea reclamantei obligând pârâta la 303.992.593 lei despăgubiri. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.