ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2723/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 6 iunie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 31 mai 2005, la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.M., suma de 6000 RON despăgubiri materiale și 5000 RON daune morale.

Inculpatul a fost obligat la 5.945, 2.885 RON (59.452.885 lei ROL) cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, până la achitarea integrală a debitului către parte civilă C.A.S. București (pentru Spitalul clinic de urgență București). În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 60 RON onorariul de avocat din oficiu. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.M. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și partea civilă G.M. La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 13 aprilie 2006, instanța de apel, prin încheiere a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, în baza art. 148 lit. h) C. proc.

pen., măsură pe care a menținut-o. În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia menținerii măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și în consecință, judecarea sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., „în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată”, se poate lua față de acesta, una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală. Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006 Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosar nr. 218/1/2006 (nr. nou 1361/46/2006). Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.