ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2723/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 6

iunie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 10

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 31 mai 2005, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.M.,

suma de 6000 RON despăgubiri materiale și 5000 RON daune morale.

Inculpatul a fost obligat la 5.945,

2.885 RON (59.452.885 lei ROL) cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală,

până la achitarea integrală a debitului către parte civilă C.A.S. București

(pentru Spitalul clinic de urgență București).

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 60

RON onorariul de avocat din oficiu.

În baza art. 193 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.M.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul și partea civilă G.M.

La termenul de judecare a

apelurilor, respectiv 13 aprilie 2006, instanța de apel, prin încheiere a

constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului

apelant, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsură pe care a menținut-o.

În termen legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia

menținerii măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen.,

deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

acestei măsuri și în consecință, judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., „în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a

se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului .. de la judecată”, se poate lua față de acesta, una

din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea

acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, inclusiv derogările

privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței

investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe

prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului

și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006 Curții de

Apel Pitești, pronunțată în dosar nr. 218/1/2006 (nr. nou 1361/46/2006).

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.