ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 75/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4861/109/2009 a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.R. împotriva sentinței penale nr. 202 din 17 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală. S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția la zi. Apelantul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 202 din 17 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul I.R., la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 29 septembrie 2009 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Pitești, suma de 1273,12 lei, plus penalizările de întârziere până la data achitării efective a debitului, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei, iar părții civile A.E., 5000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale. A mai fost obligat inculpatul la 1814,9 lei cheltuieli judiciare către stat, 1214,9 lei în faza de urmărire penală și 600 lei în faza de judecată, din care 300 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu ce s-a dispus a se avansa din fondurile MJLC.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat, că prin rechizitoriul nr. 369/P din 18 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpatul I.R., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. În esență, în actul de sesizare s-a reținut, că la data de 20 septembrie 2009, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat numitului F.A., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toracelui și abdomenului, provocându-i leziuni ce au condus la deces. Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut, că la data de 20 septembrie 2009, în jurul orelor 15,00, în timp ce inculpatul era în curtea locuinței, 1-a auzit pe vecinul său, F.A., ce-i aducea injurii și-l amenința.

Inculpatul I.R., la un moment dat, a ieșit din curtea casei și 1-a văzut pe vecinul său, F.A., pe partea cealaltă a șoselei proferându-i în continuare injurii. Inculpatul s-a dus către F.A., 1-a ajuns din urmă și a început să-l lovească cu pumnii, până când acesta a căzut la pământ, după care 1-a lovit cu picioarele în zona superioară a corpului. Victima a fost transportată ulterior la Spitalul Județean Argeș dar, datorită loviturilor, nu a mai putut fi salvat, acesta decedând la data de 27 septembrie 2009. Din raportul de necropsie medico-legală nr. 243/B/2009, emis de SML Argeș, la data de 7 octombrie 2009, s-a reținut că „moartea lui F.A. a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorie acută, determinată de pneumonie, consecința directă a unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale cu volet și ruptură de splină.

Leziunile care au cauzat decesul s-au putut produce prin următoarele mecanisme: lovire cu corpuri dure și comprimare între corpuri (planuri) dure, între leziuni și deces existând legătură directă de cauzalitate”. Situația de fapt a fost dovedită cu actele efectuate de către organele de urmărire penală, cu depozițiile martorilor A.S. și L.G., audiați în cauză, probe ce se coroborează cu recunoașterea inculpatului. Tribunalul a reținut, că acesta a precizat că a lovit-o pe victimă, însă a susținut că a fost provocat de aceasta. Din probele dosarului, tribunalul a apreciat, că între inculpat și victimă există o stare de dușmănie, între ei având loc mai multe conflicte înainte de comiterea faptei.

Cu toate acestea, tribunalul a reținut, că în speță, nu se pot retine dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privind scuza provocării, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că pretinsa provocare din partea victimei a fost de natură să-i provoace inculpatului o tulburare sau o emoție atât de puternică, încât reacția acestuia să fie justificată, iar răspunderea penală diminuată. Prin urmare, tribunalul a considerat, că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., text în baza căruia s-a pronunțat condamnarea. La stabilirea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținându-se, pe lângă gradul sporit de pericol social al infracțiunii, atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că acesta nu este recidivist, precum și împrejurarea că are o familie numeroasă.

Față de aceste circumstanțe, tribunalul a considerat că scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., va fi realizat numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii situată către minimul special, în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Tribunalul a apreciat, că întrucât inculpatul este arestat în cauză, în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada executată, iar în baza art. 350 C. pen., a menținut starea de arest. În legătură cu menținerea stării de arest, tribunalul a considerat că temeiul ce a determinat arestarea inițială nu s-a schimbat, privarea sa de libertate impunându-se în continuare, dată fiind natura infracțiunii și urmarea acesteia, respectiv suprimarea vieții unei persoane.

În acest context, este evident, în opinia tribunalului, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol concretizat în starea de insecuritate pe care persoana acestuia o poate induce la nivelul colectivității, îndată ce ar fi lăsat în libertate. Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat, că fiica victimei, A.E., s-a constituit parte civilă cu 40.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuielile ocazionate de pomenile ulterioare până la 7 ani și cu 10.000 lei reprezentant daune morale. Din probele administrate pe latură civilă, respectiv depozițiile martorilor F.M. și A.S., și actele depuse (filele 67-93 dosar instanță), tribunalul constatat, că cheltuielile efectuate cu rânduielile creștinești se ridică la 5.000 lei.

De asemenea, tribunalul a apreciat, că prin fapta sa, ce a condus la decesul tatălui, inculpatul i-a cauzat părții civile și un prejudiciu moral pe care însă aceasta 1-a cuantificat exagerat. De aceea, tribunalul a considerat, că întinderea prejudiciului material est cea dovedită, iar pentru o justă dezdăunare morală suma de 10.000 lei este suficientă. Așa fiind, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile A.E. 5.000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale. De asemenea, Spitalul Județean de Urgență Argeș Pitești s-a constituit parte civilă cu suma de 1273,12 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei până la deces.

Tribunalul a apreciat că, întrucât prin fapta sa inculpatul i-a cauzat aceste părți civile prejudiciul reclamat, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., acesta a fost obligat la plata sumei pretinse, plus penalitățile de întârziere calculați până la plata integrală a debitului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.R., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că se impunea reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a injuriilor adresate în prealabil de victimă, în urma cărora inculpatul a reacționat, cu consecința reducerii pedepsei. Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 rap.

la art. 371 alin. (1) C. proc. pen., curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma: Este adevărat că, acest conflict, soldat cu moartea victimei, a fost urmarea unor injurii pe care victima le-a adresat inculpatului în data de 20 septembrie 2009, în jurul orelor 15,00, în timp ce inculpatul se afla în locuința sa, dar aceste injurii erau frecvente între părți, existând un conflict mai vechi, așa cum confirmă chiar inculpatul (f.31 dosar prima instanță) sau martorul A.S. (f.40 dosar primă instanță).

Acest conflict preexistent între inculpat și victimă, nu poate avea, în opinia curții, ca de altfel și a tribunalului, semnificația unei provocări prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care presupune, pe de o parte, o anumită spontaneitate, o surprindere a inculpatului de natură să-l determine să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar, pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoane sau altă acțiune ilicită gravă, injuriile pe fondul conflictelor anterioare, nefiind incidente, nici sub acest ultim aspect, textului prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a putea fi reținută scuza provocării invocată de apărare.

Ca atare, soluția pronunțată sub acest aspect cu nereținerea scuzei provocării de către prima instanță, este o soluție legală și temeinică, tribunalul făcând o judicioasă individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., prin aplicarea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, orientată spre minimul pedepsei prevăzut de textul penal incriminator, care sancționează astfel de fapte cu închisoarea între 5 și 15 ani dându-se, astfel, eficiență și împrejurărilor în care a avut loc conflictul, dar și atitudinii sincere a inculpatului, care nu este recidivist și care are o familie numeroasă, așa cum a arătat și tribunalul. În consecință, cum motivele invocate nu sunt întemeiate și cum examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., nu se constată alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit a fost respins apelul inculpatului, deși prin sentința penală nr. 202 din 17 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, nu a fost dedusă din pedeapsă și perioada reținerii. A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând recursul formulat, constată că acesta este inadmisibil. Conform dispozițiilor art. 385 1 alin. (4) C. proc.

pen. „nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare”. Printre persoanele enumerate la art. 362 se află și procurorul. Cum acesta nu a promovat apel, iar prin decizia pronunțată în apel nu a fost modificată soluția din sentință, rezultă că parchetul nu putea promova recurs. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, urmând ca statul să suporte cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 75/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat I.R. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.R., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.