ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2701/2012

Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată: Prin sentința penală nr. 594 din 27 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul V.M.A. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a aplicat inculpatului V.M.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, dispunându-se ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest preventiv începând cu data de 26 iunie 2011 și până la 21 iulie 2011. În temeiul dispozițiilor art. 346 raportat la art. 14 și art. 998 și 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile L.E.C. suma de 100.000 RON daune morale, precum și sumele de 300 RON și contravaloarea în RON a sumei de 1.000 euro cu titlu de daune materiale. În temeiul dispozițiilor art. 346 raportat la art. 14 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Pitești suma de 1.267,80 RON cu titlu de despăgubiri civile.

De asemenea, a fost obligat inculpatul la 798 RON cheltuieli judiciare către stat din care 598 RON pentru faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 468/P din 25 august 2011, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul V.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul V.M.A., în noaptea de 24/25 iunie 2011, după ce a premeditat într-un mod minuțios activitatea infracțională, a tăiat-o pe partea vătămată L.E.C. cu un cuțit cu lama de 5-7 cm în zona maxilarului drept și a gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, producându-i leziuni traumatice vindecabile în 30 de zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu estetic.

A fost audiat inculpatul, care a arătat că recunoaște situația de fapt reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, însă a subliniat că intenția sa nu a fost de o omorî pe partea vătămată, ci doar de a o speria, sperând ca aceasta să se mute din acel bloc în urma atacului său. Tot în declarația pe care a dat-o în fața instanței, inculpatul a arătat că poate să facă diferența între a arăta un cuțit unei persoane pentru a o speria și a amenința o persoană cu un cuțit, arătând că atunci când vrei doar să arăți cuțitul unei persoane pentru a o speria, trebuie să-l ții la o distanță mai mare de corp. Inculpatul a mai arătat că regretă săvârșirea faptei și că este de acord să achite părții civile daunele morale în cuantumul solicitat, iar în ceea ce privește daunele materiale, a arătat că înțelege să le achite în măsura în care vor fi dovedite.

În ultimul cuvânt, inculpatul a arătat că este de acord să achite părții vătămate și suma de 1.000 euro solicitată de aceasta cu titlu de daune materiale. Partea vătămată L.E.C. și-a menținut declarațiile pe care Ie-a dat pe parcursul urmăririi penale și a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 RON daune morale și 50.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale, diferența dintre indemnizația primită pentru concediu medical și salariu, precum și cheltuielile ce se vor efectua pentru înlăturarea cicatricelor. Martorii audiați în fața instanței și-au menținut declarațiile pe care le-au dat în faza de urmărire penală confirmând situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală și suplimentul la acest raport de expertiză întocmit de S.M.L. Argeș, procesul-verbal de constatare criminalistică și fotografii judiciare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de ridicare a hainelor împrumutate de inculpat la data săvârșirii faptei, corpul delict ridicat de la locul faptei (eșarfa folosită de inculpat), instanța de fond a reținut următoarele: Partea vătămată L.E.C. a fost prietenă cu inculpatul V.M.A. o perioadă de circa 8 luni de zile, însă la finele lunii decembrie 2010, cei doi s-au despărțit, partea vătămată fiind cea care a pus capăt relației dintre ei.

După ce relația dintre cei doi s-a destrămat, inculpatul a urmărit-o permanent pe partea vătămată, atât la locul de muncă, cât și în zona blocului în care aceștia locuiau, cu precizarea că partea vătămată locuia cu chirie într-un apartament aflat pe aceeași scară cu apartamentul în care locuia inculpatul. Din declarația martorei V.N. rezultă că inculpatul anterior datei săvârșirii faptei s-a dus în lipsa acesteia în domiciliul său și i-a căutat prin lucruri, situație despre care inculpatul a arătat că a făcut acel lucru întrucât aflase că partea vătămată își amanetase o bijuterie și dorea să găsească chitanța doveditoare pentru a o da mamei părții vătămate.

În declarațiile pe care Ie-a dat în faza de urmărire penală, precum și în fața instanței, inculpatul a arătat că întrucât făcuse foarte multe lucruri pentru partea vătămată, în sensul că o ajutase în multe împrejurări, iar aceasta manifesta o atitudine distantă față de el, a vrut să îi aplice o corecție în sensul de a o amenința și a o speria pe aceasta. În acest sens, în noaptea de 24/25 iunie 2011, inculpatul, cunoscând programul părții vătămate care venea noaptea târziu de la serviciu, a luat din domiciliul mătușii sale, martora V.N., o eșarfă aparținând acesteia (de culoare albă cu buline negre și marginea cu culoare roșu cu dungă neagră), pentru a-și acoperi fața, precum și un cuțit tip briceag cu lama de 5-7 cm, pe care l-a ascuns în cutia tabloului electric de pe scara blocului în care locuia, apoi a mers la căminul studențesc unde erau cazați colegii săi, martorii C.I.

și D.M. și unde, după ce a stat o perioadă de timp de vorbă cu aceștia, în jurul orelor 22.00 Ie-a solicitat insistent să-i împrumute niște haine, motivând această cerere prin aceea „că se întâlnește cu o fată și vrea să se deghizeze pentru a nu fi recunoscut de soțul fetei respective”. Cei doi martori au fost de acord, astfel că martorul C.I. i-a împrumutat inculpatului o pereche de pantaloni de trening de culoare neagră, iar martorul D.M. i-a împrumutat o geacă de culoare neagră și o șapcă de culoare neagră, cu model desenat pe calotă, apoi și-a scos hainele proprii pe care Ie-a lăsat în camera martorilor, a îmbrăcat hainele împrumutate și a plecat spre blocul unde locuia partea vătămată.

În jurul orelor 01.00, partea vătămată s-a întors de la serviciu și după ce a coborât din mașină, s-a îndreptat spre scara blocului în care locuia, iar când a ajuns la intrarea în bloc a observat un bărbat, iar după constituția fizică și-a dat seama că este inculpatul, deși acesta stătea cu spatele. În momentul în care partea vătămată a deschis ușa de la scara blocului, cu cartela interfonului și a făcut un pas în interior, inculpatul s-a năpustit asupra ei, imobilizând-o pe la spate cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă a tăiat-o cu cuțitul pe care-l avea asupra sa în zona gâtului și a maxilarului drept, cu o mișcare continuă dinspre carotidă spre urechea dreaptă pe o porțiune de 16 cm.

Partea vătămată, în momentul în care inculpatul a luat mâna de pe fața sa, a început să țipe după ajutor, moment în care inculpatul i-a acoperit din nou gura și a tras-o afară din scara blocului, însă în momentul în care a eliberat-o, aceasta a început din nou să țipe, moment în care inculpatul s-a speriat și a fugit. Imediat ce inculpatul a fugit de la locul agresiunii, partea vătămată a urcat scările până la etajul I și a ajuns în apartamentul în care era găzduită, unde a fost văzută de martora N.D. care a chemat de urgență ambulanța și poliția. După ce a fugit de la locul faptei, inculpatul a aruncat cuțitul și mănușile de sport pe care Ie-a purtat în mâini în momentul comiterii faptei și pe care obișnuia să le folosească la sala de forță, precum și eșarfa luată de la mătușa sa, după care a mers la martorii C.I.

și D.M. cărora Ie-a restituit hainele împrumutate, martorii observând că acesta era agitat, nervos, îi tremurau mâinile și vocea, după care și-a îmbrăcat propriile haine și s-a întors în domiciliul mătușii sale V.N. Pentru a-și asigura un alibi, imediat după comiterea faptei, inculpatul i-a cerut în mod direct martorului C.I., cât și telefonic acestui martor, ca și martorului D.M. să spună, în situația în care vor fi întrebați, că a stat toată noaptea împreună cu aceștia. În dimineața zilei de 25 iunie 2011, inculpatul a fost audiat de organele de poliție, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii, după care s-a deplasat în căminul studențesc pentru a se informa ce au declarat martorii C.I. și D.M.

la poliție, aceștia din urmă spunându-i că au declarat adevărul. În urma examinării medico-legale a părții vătămate s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător ce pot data din 24/25 iunie 2011, pentru vindecarea cărora necesită circa 30 zile îngrijiri medicale, rezultând și un prejudiciu estetic, apreciindu-se că leziunile nu i-au pus viața în primejdie și constau în plagă profundă în regiunea mandibulară și retroauriculară dreapta pe o lungime de circa 15 cm. De precizat, a apreciat instanța de fond, este faptul că atât cuțitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii, cât și mănușile purtate de acesta în momentul săvârșirii faptei, au fost aruncate după comiterea faptei, nemaifiind găsite în locul indicat de către inculpat.

În ceea ce privește declarația dată de inculpat și în care acesta arată că intenția sa a fost doar de a o speria pe partea vătămată și nu de a o răni, Tribunalul apreciat-o ca fiind nesinceră, din următoarele considerente: Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală leziunile produse părții vătămate de către inculpat constau într-o plagă profundă și nu superficială, așa cum s-ar fi impus a fi rezultat în situația în care inculpatul ar fi intenționat doar să o sperie pe partea vătămată, iar aceasta din cauza manevrelor efectuate pentru a scăpa din strânsoarea inculpatului s-ar fi rănit singură. De asemenea, având în vedere lungimea plăgii și traiectoria acesteia, respectiv din zona mandibulei drepte până la nivelul mentonului, Tribunalul a apreciat că aceasta nu putea fi rezultatul unei mișcări bruște pe care partea vătămată ar fi putut-o avea în manevra sa de a scăpa din mâinile inculpatului, ci a fost rezultatul unei acțiuni exclusive a inculpatului.

În drept, a apreciat instanța de fond, fapta inculpatului V.M.A. care în noaptea de 24/25 iunie 2011, cu premeditare, a tăiat-o pe partea vătămată L.E. cu un cuțit cu lama de 5-7 cm în zona maxilarului drept și a gâtului cu intenția de a-i suprima viața, producându-i leziuni traumatice vindecabile în 30 de zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu estetic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat cu premeditare, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, cu motivarea că, în raportul de expertiză medico-legal nu se precizează faptul că leziunile traumatice produse ar fi pus în primejdie viața victimei, situație în raport de care, a reținut Tribunalul, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor.

Tribunalul a subliniat faptul că expresia „punerea în primejdie a vieții persoanei” prezintă două accepțiuni: a) una juridică, ce constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și caracterizate de intenția specifică de omor, care să demonstreze, prin natura lor și împrejurările de săvârșire, că infractorul a avut intenția de a ucide, nu intenția generală de vătămare a integrității corporale sau a sănătății victimei. Tentativa la omor constă în punerea în executare a hotărârii de a ucide o persoană, iar vătămarea corporală gravă prin punerea în primejdie a vieții persoanei, constă în fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care a produs drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei.

b) alta medico-legală, constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea să determine moartea, indiferent de modul de îndepărtare a lui. Infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., în modalitatea punerii în primejdie a vieții persoanei, nu poate avea în vedere decât accepțiunea medico-legală a expresiei, iar tentativa la omor pe cea juridică. De aceea, a constatat Tribunalul, pentru reținerea infracțiunii de vătămare corporală gravă este absolut necesar ca în actul medico-legal să se releve că leziunile cauzate de autor prin fapta sa au pus în primejdie viața victimei.

Punerea în primejdie a vieții persoanei în sens medical reprezintă astfel unicul criteriu de încadrare a faptei de vătămare corporală gravă.

Întrucât infracțiunea de tentativă la omor are în vedere sensul juridic al expresiei de punere în primejdie a vieții persoanei, aprecierea medico-legală de punere în primejdie a vieții nu poate constitui în acest caz prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei în tentativă la omor, ci, cel mult, un element de fapt, fiind necesar pentru a fi relevant, să se coroboreze în mod obligatoriu și cu alte circumstanțe reale și personale cum sunt de pildă, intenția, premeditarea, regiunea corporală lezată, instrumentul utilizat, etc. De aceea, a apreciat Tribunalul, împrejurarea că în conținutul raportului de expertiză medico-legală nu se precizează că leziunile i-au pus în pericol viața, nu poate fi folosită ca argument pentru a se solicita achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Tribunalul a mai subliniat faptul că infracțiunea de tentativă la omor se deosebește de infracțiunea de vătămare corporală gravă și sub aspectul laturii subiective știut fiind că în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă rezultatul mai grav se produce din culpă pe când forma de vinovăție în cazul infracțiunii de tentativă la omor este cea a intenției. Intenția de a ucide trebuie stabilită în fiecare caz în raport de toate împrejurările cauzei, așa cum am arătat și anterior, respectiv: instrumentul folosit, regiunea corpului vizată, intensitatea loviturilor, raporturile dintre făptuitor și victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.

În cauza de față, Tribunalul a apreciat, din probele administrate, că inculpatul a premeditat fapta sa, pregătind-o în mod minuțios, a încercat să-și ascundă identitatea acoperindu-și fața și îmbrăcându-se cu haine ale altor persoane, nu a adresat părții vătămate niciun cuvânt pentru a nu fi recunoscut, a folosit un cuțit apt de a ucide și a vizat o zonă vitală a corpului, zonă prin care circulă vase importante de sânge (artera carotidă și vena jugulară), leziunea produsă a fost profundă, împrejurare din care rezultă că și lovitura a fost intensă, raporturile dintre inculpat și partea vătămată erau tensionate, inculpatul învinovățind-o pe partea vătămată pentru atitudinea sa distantă, iar după comiterea faptei, a încercat să își creeze un alibi, a aruncat cuțitul folosit, precum și eșarfa și mănușile și i-a rugat pe martorii C.I.

și D.M. să declare că au stat împreună în acea noapte. Toate aceste circumstanțe au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție, susținerea acestuia în sensul că a încercat doar să o sperie pe partea vătămată, neavând o rațiune logică în raport de modalitatea de săvârșire a acesteia.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul mare de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv pe timp de noapte, cu premeditare, urmarea produsă, precum și urmarea ce s-ar fi putut produce, dar și persoana inculpatului care deși a recunoscut situația de fapt reținută prin actul de sesizare a negat faptul că a intenționat să o lovească sau să o ucidă pe partea vătămată, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, este fără antecedente penale și totodată tânăr, săvârșind fapta pe fondul geloziei și a suferinței produse de despărțirea sa de partea vătămată.

Față de aceste circumstanțe, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, dispunându-se ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condițiile prev. de art. 57 C. pen. În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. Așa cum am arătat anterior, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON daune morale și 50.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale, diferența dintre indemnizația primită pentru concediu medical și salariu, precum și cheltuielile ce se vor efectua pentru înlăturarea cicatricelor. Inculpatul a fost de acord să achite suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale, precum și suma de 1.000 euro, reprezentând contravaloarea unei viitoare intervenții chirurgicale prin care să se înlăture prejudiciul estetic produs părții civile, arătând că în privința celorlalte despăgubiri materiale solicitate, înțelege să le achite în măsura în care vor fi dovedite.

Din probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut că partea vătămată a dovedit cu martora N.D. doar suma de 300 RON cu titlu de daune materiale, sumă pe care martora ar fi cheltuit-o în perioada în care partea vătămată a stat în spital pentru cumpărarea de medicamente. În consecință, având în vedere cele arătate anterior, în temeiul disp. art. 346 raportat la art. 14 și art. 998 și 999 C. civ. și ținând cont de faptul că inculpatul a achiesat parțial la pretențiile părții civile, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat să plătească părții civile L.E.C. suma de 100.000 RON daune morale, precum și sumele de 300 RON și contravaloarea în RON a sumei de 1.000 euro cu titlu de daune materiale.

Partea civilă Spitalul Județean Argeș, prin adresa depusă în dosarul de urmărire penală, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.267,80 RON, sumă necesară îngrijirilor medicale acordate pe perioada spitalizării. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 346 raportat la art. 14 și art. 999 C. civ., instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Pitești suma de 1.267,80 RON cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere faptul că între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul produs părții civile există legătură de cauzalitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V.M.A., susținând prin apărătorul său că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei, încercând doar să o sperie pentru a o determina să plece din acel bloc.

În continuare, inculpatul arată că instrumentul folosit, respectiv un briceag cu lama de 5 cm, nu era apt să producă moartea, iar leziunea s-a produs prin mișcarea de apărare a victimei, care din instinct, a ridicat umerii, tăindu-se în briceagul pe care acesta îl ținea în mână. În opinia inculpatului nu se poate trage concluzia intenției de a ucide și având în vedere faptul că fiind student la Facultatea de Educație Fizică și Sport avea cunoștințe despre anatomia corpului uman putând să-și direcționeze acțiunea spre o zonă vitală. Curtea de Apel Pitești a apreciat neîntemeiat apelul inculpatului respingându-l pe calea deciziei penale nr. 23/A din 15 martie 2012. În continuare inculpatul a înțeles a promova și calea de atac ordinară a recursului, invocând în esență aceleași împrejurări.

Inculpatul, prevalat de cazul de casare de la pct. 17 de la art. 385 9 C. proc. pen. arată că nu a avut intenția de a suprima viața victimei încercând doar să o sperie pentru a o determina să plece din acel bloc. Inculpatul arată că instrumentul folosit, respectiv un briceag cu lama de 5 cm, nu era apt să producă moartea, iar leziunea s-a produs prin mișcarea de apărare a victimei, care din instinct, a ridicat umerii tăindu-se în briceagul pe care acesta îl ținea în mână. În opinia inculpatului nu se poate trage concluzia intenției de a ucide și având în vedere faptul că fiind student la Facultatea de Educație Fizică și Sport avea cunoștințe despre anatomia corpului uman putând să-și direcționeze acțiunea spre o zonă vitală.

În atare condiții, se impune schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Prevalat de cazul de casare de la pct. 14 se arată și că pedeapsa aplicată este excesivă. Acesta a colaborat cu organele de cercetare, a achitat victimei daunele materiale, regretă profund cele întâmplate. Instanța de recurs analizând calea de atac promovată, titularul acesteia, cazurile de casare invocate, cu examinarea și a celor abordabile din oficiu, reține următoarele: Infracțiunea de omor se săvârșește sub aspect subiectiv cu intenția de a suprima viața unei persoane, intenție care poate fi atât directă, cât și indirectă, adică în prima ipoteză făptuitorul prevede rezultatul acțiunii sale, canalizându-și energia pentru a-l obține, iar în cea de-a doua variantă, deși făptuitorul a prevăzute rezultatul acțiunii sale, fără a-l urmări a acceptat totuși posibilitatea ca el să se producă.

În practica judiciară intenția de a ucide se extrage din materialitatea actului care relevă poziția infractorului față de rezultat. În acest context sunt avute în vedere toate împrejurările particulare fiecărui caz, cât și o serie întreagă de elemente specifice respectiv aptitudinea instrumentului vulnerant de a produce moartea, caracterul vital al zonei anatomice vizate, intensitatea loviturii, raporturile dintre infractori și victimă anterior comiterii faptei, atitudinea infractorului după comiterea faptei, dar și înainte de aceasta. Se desprinde din declarațiile martorilor C.I., D.M., V.N., N.D., M.V., N.I., coroborate cu declarația părții vătămate L.E., cât și cu cea a inculpatului, că anterior comiterii faptei inculpatul cu partea vătămată, se aflau în relații de prietenie, despărțindu-se la un moment dat, când inculpatul a devenit gelos, reproșându-i părții vătămate că a revenit la prietenul său de dinainte.

Dominat de acest sentiment, inculpatul o aștepta seara pe victimă, când aceasta termina serviciul, urmărind-o până la intrarea în scara blocului, și trimițându-i mesaje să se mute în altă parte întrucât nu suportă să o mai vadă. Așa cum declară inculpatul, în data de 23 iunie 2011, s-a hotărât să-i dea victimei „o lecție” și luând această rezoluție, a doua zi, respectiv pe 24 iunie 2011, a împrumutat de la studenții C.I. și D.M. o pereche de pantaloni negri și o geacă de fâș de culoare neagră, pentru a nu fi recunoscut de partea vătămată și îmbrăcat astfel, în jurul orelor 22.00 -23.00, s-a înarmat cu un cuțit cu lama de 5-7 cm, și-a legat la gură și la nas o eșarfă și a așteptat victima la scara blocului unde locuia până în jurul orelor 01.00.

În momentul când aceasta a intrat pe ușă în casa scării, inculpatul a atacat-o din spate, prinzând-o cu mâna stângă pentru a o imobiliza, iar în dreapta, cu cuțitul, cu o mișcare de jos în sus, i-a provocat acesteia o leziune profundă pe marginea maxilarului inferior, pe partea dreaptă, până în spatele urechii. Din declarația părții vătămate, cât și a martorei N.D., gazda sa, rezultă că, instinctiv, cu câteva fracțiuni de secundă înainte de producerea leziunii, partea vătămată a ridicat din umeri pentru a se apăra, deturnând astfel traseul loviturii inculpatului, câțiva centimetri mai sus, pe marginea maxilarului drept. Strigând imediat după ajutor, partea vătămată l-a descurajat pe inculpat să lovească din nou, iar mișcarea aceea instinctivă a ridicatului din umeri a fost salvatoare.

Imediat după comiterea faptei inculpatul a încercat să-și construiască un alibi, cerându-i în mod direct martorului C.I., ca și lui D.M., să susțină dacă vor fi întrebați că a rămas toată noaptea în căminul studențesc. Aceste circumstanțe de fapt ce descriu și caracterizează, în același timp, rezoluția infracțională și modul ei de punere în acțiune relevă fără nicio îndoială poziția inculpatului față de infracțiunea comisă și intenția acestuia de a suprima viața victimei. Prin urmare, apărările inculpatului despre intenția de a o speria pe victimă, reluate și în recurs, sunt de neluat în considerare deoarece toate datele ce descriu comportamentul acestuia, așa cum s-a arătat încă de la luarea hotărârii infracționale, relevă fără îndoială un alt tip de intenție, și anume aceea de a ucide.

Forma, dimensiunile, traseul și profunzimea leziunii traumatice, sugerează o mișcare amplă, dinamică, a obiectului tăietor, de jos în sus, care nu ar putea fi rezultatul unei reacții de apărare, foarte scurtă, caracteristică mișcării umerilor de jos în sus, de genul celei la care a apelat în acel moment partea vătămată. Zona vizată de inculpat era cea a gâtului, un segment traversat de două dintre cele mai mare vase de sânge din organism, a căror secțiune ar fi determinat moartea, iar inculpatul știa acest lucru deoarece în calitatea sa de student la Facultatea de Educație Fizică și Sport avea cunoștințe temeinice, după cum a declarat inclusiv în recurs, despre anatomia corpului uman. În alt plan, individualizarea pedepsei propusă de către instanța fondului, acceptată de către instanța de apel, este o operațiune susceptibilă de anumite corective.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul mare de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv pe timp de noapte, cu premeditare, urmarea produsă, precum și urmarea ce s-ar fi putut produce, dar și persoana inculpatului care deși a recunoscut situația de fapt reținută prin actul de sesizare, a negat doar faptul că a intenționat să o ucidă pe partea vătămată, este fără antecedente penale și, totodată, tânăr, săvârșind fapta pe fondul geloziei și a suferinței produse de despărțirea sa de partea vătămată. Or aceste din urmă aspecte puteau să conducă instanța fondului la o orientare către minimul special legal pentru infracțiunea ce constituie obiectul cauzei, într-un proces ce apărea astfel ca fiind mai echilibrat, mai apropiat de raportul faptă, urmări și persoana autorului.

Astfel, inculpatul este infractor primar, o persoană tânără, la început de viață, iar fundalul atitudinii reprobabile din partea sa l-a constituit gelozia, împrejurarea că anterior fusese într-o relație apropiată cu partea vătămată (victima nefiind astfel o persoană aleasă pur întâmplător), relație ce posibil nu s-a finalizat într-o formulă acceptată de către acesta. Față de aceste detalii, Tribunalul a apreciat mai mult decât sever că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., un cuantum de 7 ani și 6 luni apărând mult mai echilibrat în contextul dat.

Inclusiv în latură civilă sunt de făcut unele completări, în sensul că inculpatul a manifestat rol activ și a achitat anumite sume în folosul părții civile, aspect confirmat de către aceasta, sens în care se va opera constatarea că s-a achitat suma de 1.200 euro. Așa fiind, pe coordonatele art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se vor face cuvenitele corecturi, în sensul celor anterior descrise, calea de atac promovată de inculpat fiind astfel de admis, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate, acestea fiind emise în deplină legalitate și temeinicie. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.M.A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 15 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 594 din 27 decembrie 2011 a Tribunalului Argeș și, rejudecând, în fond, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. de la 9 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. Constantă că inculpatul a achitat părții civile L.E.C. suma de 1.200 euro. Menține celelalte dispoziții ale decizii penale și sentinței penale. Onorariul parțial în sumă de 50 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.