ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2011

Asupra recursurile penale de față;

Prin Sentința penală nr. 10/MF din 2 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. la 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 și art. 110 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 3795/109/2010, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 20 octombrie 2010 până la 2 decembrie 2010, inclusiv.

S-a constatat că partea vătămată P.C.D. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 RON, din care 200 RON onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 18 octombrie 2010, în jurul orelor 15

00

, inculpatul O.I. l-a ademenit pe vecinul său, minorul P.C.D., de 4 ani și 10 luni, că-i va da un măr, și l-a condus la domiciliul fratelui său, unde l-a obligat să întrețină un raport sexual anal.

Deși minorul a început să plângă, inculpatul O.I. i-a tras pantalonii jos și a întreținut cu el raportul sexual anal.

După comiterea faptei minorul s-a îmbrăcat cu pantalonii și a plecat plângând spre casă, fiind auzit de fratele său mai mare P.A., care a mers și le-a spus părinților P.N. și P.G.M., că fratele său P.C.D. a fost bătut de către inculpatul O.I.

După ce a ajuns minorul acasă, acesta le-a spus părinților P.N. și P.G.M., că inculpatul O.I. l-a obligat să întrețină raport sexual anal cu el.

Din Raportul de expertiză medico-legal din 28 octombrie 2010, emis de S.M.L. Argeș, s-a reținut că minorul P.C.D. prezenta leziuni traumatice la nivelul regiunii anale, constatându-se un infiltrat hemoragie de 11 cm, centrat de o fisură de 1 cm. Pe cadranul convențional la poz. 12, leziuni produse posibil prin contact sexual ce pot data din 18 octombrie 2010, necesitând 2 - 3 zile îngrijiri medicale de la data producerii.

Inculpatul având vârsta sub 16 ani, s-a dispus efectuarea unei expertize neuro-psihiatrice, iar din raportul de expertiză medico-legală din 22 octombrie 2010 s-a reținut că numitul O.I. prezintă retard mintal ușor și are discernământul diminuat.

După comiterea faptei, inculpatul a fugit de acasă, fiind găsit de organele de poliție la data de 20 octombrie 2010.

Inculpatul O.I. a recunoscut pe tot parcursul cercetărilor penale modul și împrejurările prin care a comis fapta, afirmând că a săvârșit-o pentru a se răzbuna pe tatăl părții vătămate, numitul P.N., care, la rândul său, cu circa 2 - 3 luni în urmă, îl violase pe inculpat.

În cadrul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, acesta recunoscând și regretând fapta și, potrivit art. 320

1

C. proc. pen., precizând că înțelege ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nemaisolicitând nicio altfel de probă.

Tatăl părții vătămate, numitul P.N. a învederat instanței că nu se constituie parte civilă.

Coroborând declarația inculpatului cu probele administrate în cadrul urmăririi penale, instanța a reținut întocmai situația de fapt descrisă în rechizitoriu și expusă mai sus în sentință.

Poziția inculpatului a fost constant sinceră, recunoscând și regretând fapta, cum tot constantă a fost și motivația adusă de el. De asemenea, instanța, pe lângă poziția sinceră a inculpatului și de total regret asupra celor întâmplate, a avut în vedere și faptul că acesta prezintă retard mintal ușor și are discernământul diminuat.

Înainte de săvârșirea faptei, inculpatul a avut o bună conduită, neexistând dovezi că acesta ar fi prezentat pericol pentru ordinea publică sau că ar fi deranjat în vreun mod ordinea publică.

În drept, fapta inculpatului O.I., care la 18 octombrie 2010, în jurul orelor 15

00

, prin violențe și profitând de neputința minorului P.C.D. de 4 ani și 10 luni de a se apăra, a întreținut cu acesta un raport sexual anal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., pentru care va fi condamnat.

Instanța a avut în vedere, în cadrul individualizării pedepsei, gradul de pericol social al faptei cât și disp. art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., în favoarea inculpatului fiind reținute și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În ce privește modalitatea executării, instanța s-a orientat la suspendarea condiționată simplă, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. ce determină revocarea măsurii.

În același timp, având în vedere aplicarea unei pedepse cu suspendarea, prima instanță a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului din starea de detenție preventivă în care se afla.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în raport cu mai multe aspecte, după cum urmează:

În primul rând, Parchetul apreciază că se impun a fi înlăturate disp. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., care determină, în mod nejustificat, un supliment de atenuare a răspunderii penale a inculpatului în contextul comiterii unei infracțiuni deosebit de grave. În același timp, Parchetul susține că nu se justifică reținerea acestei atenuante, având în vedere împrejurarea că infracțiunea a fost comisă din motive josnice pentru ca inculpatul minor să se răzbune astfel pe tatăl părții vătămate care, în urmă cu 2 - 3 luni, l-ar fi supus unui viol.

Pe de altă parte, Parchetul susține reformulând motivul șase de apel că instanța s-a orientat greșit la aplicarea unei pedepse. Deoarece având în vedere dezvoltarea psiho-fizică a minorului, condițiile în care a trăit și crescut, raportate la modalitatea comiterii faptei, era mult mai adecvată o măsură educativă, ar fi răspuns și cerințelor de reeducare ale acestuia.

În măsura în care instanța se va orienta la aplicarea unei pedepse atunci este necesar ca inculpatul să suporte și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen., care este incidență și în cazul inculpaților minori și devine efectivă după majoratul acestora.

În legătură cu acțiunea civilă, Parchetul solicită să fie admise despăgubirile solicitate de Spitalul de Pediatrie Pitești, urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu mama sa.

O altă deficiență a hotărârii atacate se referă la faptul că instanța avea obligația, conform art. 17 C. proc. pen., să exercite acțiunea civilă în interesul minorului lipsit de capacitate de exercițiu chiar dacă nu există o constituire de parte civilă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 32/A-MF din 17 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a desființat în parte sentința sub aspect penal și civil, în sensul că:

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (2) C. pen., cât și efectele art. 81, 82 C. pen., cu toate consecințele.

În baza art. 101 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 104 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor O.I., pentru aceeași infracțiune precizată mai sus, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 108 alin. (2) C. pen.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente O.F. la plata sumelor de:

- 2.000 euro în echivalent lei la data plății către partea vătămată P.C.D. - daune morale;

- 358,92 RON către Spitalul de Pediatrie Pitești - daune materiale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente O.F. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.

Curtea de Apel a reținut că din declarațiile pe care minorul le-a dat instanței de fond și apel, cât și din modul cum acesta s-a prezentat, rezultă neîndoielnic atitudinea sa de părere de rău și de conștientizare a gravității faptelor pe care le-a comis, angajamentul în legătură cu corecțiile pe care știe că trebuie să le facă acestui comportament.

În cursul procedurii în apel a fost efectuat de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș un referat ce concluzionează în legătură cu inculpatul O.I. că există perspective de reintegrare în societate condiționate însă de tratarea corespunzătoare a problemelor psihice, minorul având nevoie de consiliere de specialitate pe termen lung, pentru a conștientiza și mai mult rolul său în societate și respectul față de regulile de conviețuire socială.

Curtea reține, în plus, că pe fondul acestor probleme psihice și de instabilitate emoțională, în perioada în care se afla în arest preventiv în penitenciar, minorul a avut tentative de suicid, atitudine ce accentuează nevoia imperativă de a primi consiliere psihologică de specialitate.

Examinând, din perspectiva dispozițiilor art. 100 C. pen., gradul de pericol social al faptei comise, starea fizică și dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, comportamentul său atât înainte de comiterea faptei cât și ulterior, condițiile precare de creștere și evoluție, necesitatea unor intervenții de specialitate de corecție comportamentală și psihologică, apreciază curtea în acord cu susținerile parchetului că o măsură educativă este mult mai adecvată interesului superior al minorului, cât și scopului în sine al represiunii.

În acest sens, Curtea consideră că măsura internării într-un centru de reeducare, prev. de art. 104 C. pen., este cea mai adecvată de a asigura minorului posibilitatea dobândirii unor cunoștințe necesare și a unei pregătiri profesionale potrivit cu aptitudinile sale, în același timp cu reeducarea acestuia în scopul corijării carențelor de comportament.

Având în vedere această orientare către o măsură educativă, Curtea găsește inoportun de a examina celelalte motive de apel formulate de Parchet în legătură cu înlăturarea circumstanțelor atenuante, reținerea agravantei constând în săvârșirea faptei din motive josnice prev. de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În altă ordine de idei, sub aspectul laturii civile, Curtea observă că într-adevăr prima instanță nu a exercitat în numele minorului acțiunea civilă, așa cum avea obligația conf. art. 17 C. proc. pen., limitându-se doar la a constata că partea vătămată-minor P.C.D. nu s-a constituit parte civilă, cu toate că în cursul procedurii acesta nici măcar nu a fost audiat și nu au fost solicitate relații de la reprezentanții săi legali.

Curtea reține mai mult decât atât, din conținutul declarației aflată la dosar urmărire penală, că tatăl părții vătămate minor s-a constituit parte civilă în mod expres cu o sumă de bani pe care s-a angajat să o precizeze ulterior.

În acest context, omisiunea instanței este evidentă și în contradicție cu art. 17 C. proc. pen., conform căruia ar fi trebuit să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei, chiar și în cazul când nu exista constituire de parte civilă.

În cursul procedurii de apel, mama minorului - parte vătămată a precizat cuantumul pretențiilor sale la suma de 2.000 euro, reprezentând daune morale.

Curtea, apreciind asupra consecințelor negative și extrem de grave pe care o asemenea faptă le imprimă în psihicul unei persoane minore, cât și suferințele fizice efective la care minorul parte vătămată a fost supus, consideră că acesta este îndreptățit să primească în compensație suma de bani solicitată de către partea vătămată prin mama sa, fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, cât și dispozițiile art. 14 și 346 C. proc. pen.

De asemenea, la dosarul cauzei în apel au fost depuse de către partea civilă Spitalul de Pediatrie Pitești un decont cu cheltuieli de unde rezultă că minorul a beneficiat de îngrijiri medicale a căror valoare se concretizează la suma de 358,92 RON, la care urmează să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul O.I. și numita O.F., invocându-se cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și criticându-se atât sancțiunea aplicată, cât și cuantumul daunelor morale.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește sancțiunea aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, Curtea constată că potrivit art. 100 alin. (2) C. pen. pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

În speță, deși instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul minor la pedeapsa închisorii, instanța de apel a considerat că măsura internării într-un centru de reeducare prev. de art. 104 C. pen. este cea mai adecvată pentru a asigura reeducarea sa în scopul corectării carențelor de comportament ce au condus la comiterea faptelor deduse judecății.

Măsura educativă este fără îndoială o sancțiune mai puțin severă, astfel încât ea nu poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii în propria cale de atac a inculpatului, așa cum acesta tinde prin motivele de recurs formulate.

În ce privește latura civilă, aceasta a fost soluționată de instanța de apel în condițiile art. 17 C. proc. pen, care obligă instanța să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, cum este cazul în speță.

În acest sens, Curtea de Apel a apreciat că suferințele fizice și psihice cauzate victimei minore prin faptele inculpatului pot fi compensate prin acordarea unor daune morale în cuantum de 2.000 euro.

Fiind o chestiune de apreciere, aceste despăgubiri nu pot fi cenzurate în limitele niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel încât criticile formulate atât de inculpat, cât și de mama acestuia (ultima punând în discuție - prin lipsa resurselor financiare - mai degrabă executarea dispozițiilor civile ale hotărârii și mai puțin conținutul acestora), sunt nefondate.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul inculpat O.I. și recurenta O.F. împotriva Deciziei penale nr. 32/A-MF din 17 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta O.F. la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2011.