ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3994/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 938 din data de 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2411/109/2012, s-a respins excepția nulității absolute a actului de sesizare invocată de inculpat prin apărător, ca nefondată.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S., la pedeapsa închisorii de 8 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din data de 06 martie 2012 până la data de 09 martie 2012, inclusiv.

S-a constatat că măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului prin Încheierea din data de 09 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 1695/109/2012, a încetat.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.150 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON onorariu avocat din oficiu, desemnat în baza împuternicirii avocațiale nr. 2.445 din 07 mai 2012.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10 aprilie 2012, pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrat sub nr. 2411/109/2012, rechizitoriul nr. 78/P/2012 din 09 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului C.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 37 lit. b) C. pen..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 05 martie 2012, pe când se afla în parcarea complexului comercial K. din municipiul Pitești, inculpatul C.S. l-a abordat pe numitul D.V.M., funcționar public în cadrul Penitenciarului Colibași, șeful Biroului de Prevenire a Criminalității și Terorismului din cadrul Penitenciarului Colibași, căruia i-a solicitat să îl ajute pe deținutul A.C. încarcerat în Penitenciarul Colibași să obțină dreptul de a fi selecționat la activități productive, oferindu-i în schimb motorină pentru părinți, dar și "un parfum, o aia, o aia", după cum rezultă din înregistrările ambientale depuse la dosar.

Din analiza materialului probator a rezultat că, la data de 01 februarie 2012, D.V.M., șeful Biroului de Prevenire a Criminalității și Terorismului din cadrul Penitenciarului Colibași a sesizat prin denunț penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, precizând următoarele:

La data de 02 decembrie 2011, denunțătorului i-a fost înaintată de către directorul Penitenciarului Colibași o listă cu deținuții care au solicitat selectarea la muncă, ale căror cereri urmau să fie analizate la data de 05 decembrie 2011 de Comisia de selecționare la activități productive din cadrul Penitenciarului Colibași. Printre acești deținuți se afla și A.C., zis "T.". Conform atribuțiilor de serviciu reglementate prin Hotărârea nr. 335/2009 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor denunțătorul a înaintat directorului Penitenciarului Colibași "un aviz negativ" în care a prezentat motivele pentru care selecționarea la muncă a deținutului A.C. prezintă anumite riscuri.

Denunțătorul D.V.M. a bănuit că despre faptul că a emis un aviz negativ cu privire la selecționarea la muncă a deținutului A.C. a aflat acesta din urmă, iar de la acesta și persoanele din anturajul său, printre care și C.S. Denunțătorul D.V.M. a precizat că dintre persoanele care fac parte din anturajul lui A.C. l-a cunoscut personal doar pe C.S., în anul 1998, când C.S. era deținut în Penitenciarul Colibași pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, iar denunțătorul era ofițer în cadrul sectorului operativ din Penitenciarul Colibași. Din discuțiile purtate de cei doi în acea perioadă 1998 - 2000, denunțătorul a aflat că S.C. s-a născut sau a locuit în comuna C., unde locuiesc și părinții denunțătorului. Din anul 2000 până în prezent denunțătorul și C.S. s-au mai întâlnit o singură dată întâmplător în anul 2007, când au discutat câteva minute.

La data de 20 decembrie 2011, denunțătorul a fost sunat pe telefonul său de serviciu cu nr. 0741.265.xxx, de la numărul de telefon +40785.777xxx, fără să răspundă apelului după care a primit de la același număr de telefon un mesaj cu următorul conținut: "sunt C.". La data de 27 ianuarie 2012, denunțătorul a fost sunat din nou pe telefonul de serviciu de la numărul de telefon +31685789xxx (prefix aferent Olandei) și, deoarece nu a răspuns, a primit următorul mesaj: "să trăiască șefu mă bucur pentru promovarea dumneavoastră, sunteți un om deosebit multă stimă și respect S.C. sunt plecat vin la sfârșitul luni dau personal să vă felicit".

Denunțătorul a precizat că relațiile personale pe care le-a avut cu C.D. (doar în perioada în care C. a fost deținut în Penitenciarul Colibași) nu justifică trimiterea mesajului din data de 27 ianuarie 2011, iar complimentele cuprinse în acel mesaj îi creează denunțătorului convingerea că acesta a intenționat să îl sensibilizeze pentru a-i cere un favor.

La data de 20 februarie 2012, ora 14:00 denunțătorul a primit un mesaj de la C.S., de la nr. de telefon 0785777xxx, acesta solicitându-i să aibă o întrevedere.

La data de 05 martie 2012, denunțătorul D.V.M. a acceptat să se întâlnească cu C.S., după ce anterior acesta sesizase organele de urmărire penală, discuția dintre aceștia fiind înregistrată în mediul ambiental, în baza autorizației nr. 69/2012 a Tribunalului Argeș. Cu această ocazie C.S. a insistat pe lângă D.V.M. pentru ca acesta să nu se opună selectării la muncă a deținutului A.C., promițându-i în schimb motorină pentru utilajele agricole deținute de părinții denunțătorului. C.S. a precizat că dorește selectarea la muncă a deținutului A.C pentru ca acesta să beneficieze mai repede de liberarea condiționată.

Deși denunțătorul a fost ferm în a respinge propunerea inculpatului, acesta din urmă a insistat lăsând să se înțeleagă și faptul că singurul motiv pentru care deținutul A.C. nu este selectat la muncă îl constituie opoziția denunțătorului, deși conform atribuțiunilor de serviciu, denunțătorul nu are rol decident într-o asemenea chestiune, putând formula doar o informare printr-un înscris cu caracter clasificat către directorul penitenciarului cu riscurile pe care le prezintă selectarea la muncă a unui deținut, inculpatul confirmând astfel bănuiala denunțătorului că despre conținutul informării sale au aflat persoanele din anturajul lui A.C. Văzând că denunțătorul nu i-a acceptat solicitarea, la finalul discuției, C.S. i-a solicitat denunțătorului să se mai întâlnească pentru a-i aduce " un parfum, o aia, o aia" denunțătorul refuzând și de această dată.

Imediat după ce a avut întâlnirea cu denunțătorul C.S. a sunat o persoană neidentificată, aflată la postul telefonic 0762390xxx, căreia i-a comunicat că s-a întâlnit cu cineva pentru a-l scoate pe "T." din penitenciar însă nu a reușit să rezolve nimic, precizându-i acestuia că mai are o variantă cu unul cu "o doctoră".

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei declarând că s-a întâlnit cu denunțătorul pentru a-i cere să îl selecționeze la muncă pe A.C., însă nu i-a promis nimic în schimb acestuia. Inculpatul C.S. a declarat că i-a propus lui D.V. motorină contracost, întrucât niște verișori ai săi i-au mai vândut în trecut acest produs părinților lui D.V. Cu privire la parfumul pe care i l-a promis la o eventuală următoare întâlnire, C.S. a declarat că avea în vedere un simplu gest de prietenie, fără să ceară ceva în schimb.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanța de fond a considerat că acesta dovedește atât existența infracțiunii de dare de mită, cât și vinovăția inculpatului în comiterea acesteia, sub forma intenției directe.

S-a considerat că excepția nulității absolute a actului de sesizare invocată de inculpat, prin apărător nu poate fi primită deoarece, în opinia instanței de fond, denunțul așa cu este reglementat de dispozițiile art. 223 C. proc. pen., nu se limitează la sesizarea organelor de urmărire penală cu o faptă care a fost comisă, ci și cu privire la o faptă ce urmează a fi comisă dacă există date suficiente în acest sens. Or, după cum rezultă din materialul probator asemenea date existau și au constat în încercările repetate ale inculpatului de a lua legătura cu denunțătorul, împrejurări ce i-au alimentat acestuia din urmă suspiciunile cum că se încearcă coruperea acestuia și care l-au dus în cele din urmă la formularea denunțului.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

S-a reținut că elementul material, al laturii obiective îl constituie acțiunea inculpatului de a-i promite denunțătorului D.V.M. foloase, respectiv motorină pentru a fi folosită de părinții acestuia din urmă la muncile agricole, dar și " un parfum, o aia, o aia", pentru ca denunțătorul, în calitatea acestuia de șef al Biroului de Prevenire a Criminalității și Terorismului din cadrul Penitenciarului Colibași să nu se opună la selecționarea la activități productive a deținutului A.C., prietenul inculpatului, încarcerat în Penitenciarul Colibași. Scopul pentru care a făcut această promisiune era ca prin selectarea la asemenea activități, deținutul A.C. să beneficieze de reducerea pedepsei prin considerarea ca executată prin muncă a pedepsei.

Urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru îndeplinirea corectă a activităților de serviciu ale numitului D.V.M., iar între elementul material și urmarea imediată a existat o legătură de cauzalitate directă.

Infracțiunea, sub aspectul laturii subiective, a fost comisă cu intenție directă, instanța de fond considerând că inculpatul a fost conștient, în ciuda declarațiilor ulterioare ale acestuia, că săvârșește un act de corupere al unui funcționar public.

S-a reținut și aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., deoarece, anterior comiterii faptei deduse judecății, inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (2) C. pen. și art. 331 alin. (1) C. pen., prin Sentința penală nr. 27 din 23 mai 1989 a Tribunalului Militar București, definitivă prin Decizia penală nr. 25 din 31 iulie 1989 a fostului Tribunal Suprem.

La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social concret al faptei reliefat de modul și mijloacele folosite, împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit prin comiterea faptei, respectiv micșorarea pedepsei închisorii pentru un infractor periculos, valoarea relativ scăzută a foloaselor promise, urmările faptei ce au constat în starea de pericol pentru activitățile de serviciu ale denunțătorului; persoana inculpatului care este recidivist și care nu și-a recunoscut vinovăția față de fapta imputată.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul C.S.

Procurorul a criticat sentința pentru netemeinicie, întrucât instanța de fond a aplicat în cauză o pedeapsă greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen., încălcându-se criteriile generale de individualizare, respectiv principiul proporționalității pedepselor prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituția României și, pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege poate atinge scopul procesului penal și va conduce la reintegrarea socială a inculpatului.

În apelul inculpatului este criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, solicitând achitarea, în temeiul disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 35/A din 29 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva Sentinței penale nr. 938 din data de 06 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2411/109/2012.

S-a desființat, în parte, sentința penală și rejudecând, s-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, de la 8 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.S.

S-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 65 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării pe numele inculpatului C.S.

În baza art. 88 alin. (2) din aceeași lege, s-a sesizat instanța de executare, Tribunalul Argeș, în vederea emiterii mandatului european de arestare pe numele aceluiași inculpat.

Un exemplar al mandatului de urmărire internațională s-a transmis Inspectoratului General al Poliției Române, Biroului Național INTERPOL și celorlalte instituții prevăzute de lege.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.S., împotriva aceleiași sentințe, pe care îl obligă la 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariul parțial al avocatului din oficiu, care se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Examinând nelegalitatea și netemeinicia sentinței, atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:

S-a arătat că în ceea ce privește critica apelantului vizând greșita condamnare, probele administrate în ambele faze procesuale, respectiv procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice purtate de inculpatul C.S. și a discuțiilor în mediul ambiental dintre acesta și denunțător, înscrisurile ce rezultă de la Penitenciarul Colibași coroborate cu declarația inculpatului și cea a denunțătorului D.V.M. converg către situația de fapt ce a fost reținută de instanța fondului.

Cum participarea infracțională a inculpatului C.S., atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, a fost probată în condițiile legii, rezultă că este nefondată critica formulată, referitoare la greșita condamnare, nefiind comisă vreo eroare în a aprecia probatoriul.

S-a arătat că în speță, din starea de fapt confirmată de suficiente elemente de probă, rezultă că inculpatul C.S., la data de 05 martie 2012, a purtat o discuție telefonică cu denunțătorul D.V.M., șeful Biroului de Prevenire a Criminalității și Terorismului din cadrul Penitenciarului Colibași, din cuprinsul căreia s-a desprins fără echivoc insistențele inculpatului pentru ca acesta să nu se opună selectării la muncă a deținutului A.C., promițându-i în schimb motorină pentru utilajele agricole deținute de părinții denunțătorului. C.S. a precizat că dorește selectarea la muncă a deținutului A.C. pentru ca acesta să beneficieze mai repede de liberarea condiționată. Deși denunțătorul a fost ferm în a respinge propunerea inculpatului, acesta din urmă a insistat lăsând să se înțeleagă și faptul că singurul motiv pentru care deținutul A.C. nu este selectat la muncă îl constituie opoziția denunțătorului. Văzând că denunțătorul nu i-a acceptat solicitarea, la finalul discuției, C.S. i-a solicitat denunțătorului să se mai întâlnească pentru a-i aduce "un parfum, o aia, o aia", denunțătorul refuzând și de această dată.

Imediat după ce a avut întâlnirea cu denunțătorul, C.S. a sunat o persoană neidentificată, aflată la postul telefonic 0762.390.xxx, căreia i-a comunicat că s-a întâlnit cu cineva pentru a-l scoate pe "T." din penitenciar, însă nu a reușit să rezolve nimic, precizându-i acesteia că mai are o variantă cu "o doctoră".

S-a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că s-a întâlnit cu denunțătorul pentru a-i cere să îl selecționeze la muncă pe A.C., dar nu i-a promis nimic în schimb acestuia. Inculpatul C.S. a declarat că i-a propus lui D.V. motorină contracost, întrucât niște verișori ai săi au mai vândut în trecut acest produs părinților lui D.V. Cu privire la parfumul pe care i l-a promis la o eventuală întâlnire, inculpatul C.S. a declarat că a fost un simplu gest de prietenie, fără să ceară ceva în schimb.

De asemenea, susținerile inculpatului sunt contrazise însă de conținutul discuției purtate de acesta în mediul ambiental cu denunțătorul, la care se adaugă înscrisurile existente la dosarele aflate la Penitenciarul Colibași, privindu-l pe A.C., din care rezultă că acesta se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. Din fișa întocmită de IPJ Argeș cu ocazia predării în penitenciar a deținutului A.C., rezultă că acesta este cunoscut drept o persoană violentă și ca făcând parte din lumea interlopă sau din grupări de crimă organizată.

În opoziție cu susținerile inculpatului, curtea a reținut că inculpatul a săvârșit cu intenție un act de corupție a unui funcționar public, astfel încât, în drept sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului C.S. sunt dovedite prin probele dosarului, ce au fost evidențiate pertinent, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea reclamată.

În acest context, la stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea, raportându-se la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., a avut în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, respectiv contribuția esențială a inculpatului la comiterea faptei materializată în acte de corupție față de un funcționar public, dar și starea sa de recidivă postexecutorie. La acestea, se adaugă și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv atitudinea sa nesinceră în cadrul procesului penal, sustragerea de la procedura penală, deși pe numele său s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare franceze, iar în prezenta cauză, s-a emis de către judecător un mandat european de arestare vizând infracțiunea de proxenetism, un mandat de arestare preventivă în lipsă, cât și un mandat de urmărire internațională.

S-a arătat că mandatul european emis de autoritatea judiciară română este o decizie judiciară dată în baza unui mandat de arestare preventivă, ca urmare a faptului că inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei închisorii, fiind aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a redozat pedeapsa aplicată inculpatului în sensul majorării cuantumului acesteia, de la 8 luni la 2 ani închisoare, fapt pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet.

S-a arătat că în cauză există temeiuri suficiente care să justifice că, stabilirea unui tratament sancționator mai sever, așa cum a solicitat parchetul, este adecvată reintegrării în societatea civilă a inculpatului, care trebuie să conștientizeze consecințele faptelor sale.

S-a reținut că pentru considerentele expuse mai sus, cum din probele administrate rezultă că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de dare de mită, se impune condamnarea acestuia, astfel încât în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta.

În temeiul art. 318 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive pentru inculpatul în cauză.

În baza art. 65 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării pe numele inculpatului C.S.

În baza art. 88 alin. (2) din aceeași lege, s-a sesizat instanța de executare, Tribunalul Argeș, în vederea emiterii mandatului european de arestare pe numele aceluiași inculpat.

Un exemplar al mandatului de urmărire internațională s-a transmis Inspectoratului General al Poliției Române, Biroului Național INTERPOL și celorlalte instituții prevăzute de lege.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.S., care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a fost obligat la 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariul parțial al avocatului din oficiu, care se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul C.S., criticând-o cu privire la nelegala sesizare a instanței, cu privire la nemotivarea hotărârii și cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. și a vinovăției inculpatului, solicitând achitarea acestuia. A invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. penală.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de instanța de apel la data de 29 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a eliminat din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care se susține nelegala sesizare a instanței sau când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția dată, astfel că temeiurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 2 și pct. 9 au fost abrogate.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care are în vedere situații în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, acesta nu poate fi luat în discuție din oficiu, astfel că pentru a putea fi examinat de instanța de recurs este necesară respectarea prevederilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. referitor la motivarea recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cauza de față, recurentul inculpat a motivat recursul în ziua termenului de judecată, încălcând astfel dispozițiile de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., așa încât, instanța de recurs nu va putea lua în discuție motivele întemeiate pe cazul de casare prev. de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen.

Prin urmare, recursul declarat de inculpatul C.S. este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 29 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM