ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1551/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 505 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș, în baza art. 174 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 57, art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost luată față de inculpat măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., până la însănătoșire. În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 29 mai 2011, la zi. În baza art. 169 C. proc. pen., art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea către martorul M.I. a celor 2 cuțite ridicate și aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeș. A fost admisă acțiunea civilă și, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.M. sumele de 20.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale. Inculpatul a fost obligat să suporte și cheltuielile judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 29 mai 2011, în jurul orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la un local de pe raza satului, unde l-a întâlnit întâmplător și pe vecinul său, C.V.

Aici au stat cei doi circa 10-15 minute, fără a consuma băuturi alcoolice, după care s-au reîntors împreună spre case, pe traseu oprindu-se însă la locuința martorului M.I., pe care-l vizitau deseori. Cum pe martor l-au găsit într-o bucătărie de vară, discuțiile s-au purtat în prezenta acestuia, în acel loc. La un moment dat, inculpatul și victima au vorbit despre o femeie pe care o cunoșteau și au început să se jignească, apoi să se amenințe, iar primul a luat în mână un cuțit. La rându-i, victima C.V. a luat o scândură, încercând a se apăra. În acel moment, martorul-gazdă s-a interpus între cei doi, cerându-le să se împace, după care a luat de la inculpat cuțitul și l-a dus în bucătărie, părțile lăsând impresia că au încetat conflictul.

Deși victima, aflată în afara bucătăriei, a aruncat scândura cu care se înarmase și s-a îndreptat spre inculpatul aflat lângă ușa bucătăriei, cerându-i să se împace, acesta din urmă a luat același cuțit din bucătărie (de 33 cm lungime, din care 20 cm lama) și i-a aplicat două lovituri, prima în zona sternului, fără consecințe letale, iar a doua - penetrantă, în abdomen, zona hepatică. Ca urmare a loviturilor primite, victima a căzut pe jos, și-a pierdut cunoștința și a decedat la scurt timp. Cauza decesului, potrivit actului medico-legal, a fost hemoragia internă care a survenit în urma unui traumatism abdominal forte, cu secțiune de parenchim hepatic și hemoperitoneu, prin lovire cu corp tăietor-înțepător.

Între leziunile traumatice abdominale și deces s-a stabilit că există directă legătură de cauzalitate, iar la autopsie s-a evidențiat și o altă leziune traumatică (plagă tăiată nepenetrantă legiunea sternală stânga, spațiul II, III , intercostal suturată), care s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător; poziția agresor-victimă a fost de față în față, iar obiectul vulnerant are cel puțin 20 cm lungime și cel puțin 2,5 cm lățime. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen. La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere persoana inculpatului, care este infractor primar și până la săvârșirea faptei a avut o conduită bună, iar după săvârșirea infracțiunii, acesta a depus stăruință în repararea pagubei pricinuite, în sensul că a fost de acord să achite integral despăgubirile civile.

Totodată, s-au avut în vedere contextul în care s-a săvârșit fapta, fără însă a considera că inculpatul a fost provocat de victimă, nivelul intelectual redus al acestuia din urmă, afecțiunile psihice de care suferă, ce au determinat lipsa de stăpânire. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul S.S., criticând-o ca netemeinică și solicitând casarea. În ce-l privește pe inculpat, acesta a declarat în ședința publică din data de 09 februarie 2011 că înțelege să își retragă apelul declarat, solicitând a se lua act de manifestarea sa de voință. Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a criticat sentința sub aspectul modului în care pedeapsa a fost dozată, învederând instanței de apel că nu s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise de inculpat, de urmările produse, de zona vizată și de obiectul vulnerant folosit de acesta.

S-a apreciat că nu se justifică aplicarea unei pedepse atât de blânde, întrucât scopul acesteia nu ar putea fi astfel atins. Prin decizia penală nr. 13/A din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 505 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 3238/109/2011. Totodată, s-a luat act de retragerea apelului de către inculpatul S.S. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi detenția. A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticii aduse, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. ultim C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că, pe de o parte, este indiscutabil că fapte de o asemenea gravitate, îndreptate împotriva unor valori fundamentale ocrotite de legea penală, necesită o ripostă fermă și o sancțiune exemplară, pentru a descuraja persoanele care ar fi tentate să se comporte în aceeași manieră, însă pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului, sănătatea sa psihică precară, precum și întreaga atitudine pe care el a avut-o înainte și după comiterea faptei, îndreptățeau instanța să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., reducând pedeapsa aplicată acestuia sub minimul prevăzut de lege.

A fost avută în vedere împrejurarea că inculpatul a acționat de o asemenea manieră violentă din cauza tulburării psihice de care suferă, care a condus și la diminuarea discernământului său, iar cel mai bun mod de a proteja societatea este obligarea sa la tratament medical, astfel cum recomandă medicii psihiatri care l-au examinat și cum a dispus instanța însăși. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârilor pronunțate în cauză, înlăturarea circumstanțelor atenuante a căror reținere nu se justifică și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, care să se situeze cel puțin în apropierea minimului prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, cu aplicarea procedurii simplificate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., reținută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este infractor primar, are o sănătate psihică precară și a manifestat o conduită corespunzătoare atât înainte, cât și după comiterea faptei, depunând stăruință în repararea pagubei pricinuite.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, anterior expuse, măsura obligării inculpatului la tratament medical fiind, de asemenea, corect dispusă de instanță.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită. În lumina acestor considerații, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 29 mai 2011 la 14 mai 2012. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 13/A din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.S. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 29 mai 2011 la 14 mai 2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.