ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1605 din 31 martie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Casa de Asigurări a Avocaților din România și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 441 din 28 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, emisă de Consiliul Uniunii Naționale Barourilor din România; anularea art. 130 pct. 1 și 2 din aceeași hotărâre și calcularea pensiei pentru limita de vârstă la 5 puncte atât pentru cei care se retrag definitiv din profesie, cât și pentru cei care își continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, plata acestei pensii urmând să se facă începând cu data de 1 ianuarie 2009. Pentru a pronunța sentința menționată, Curtea de Apel București a reținut în esență următoarele.

Referitor la modificarea art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, prin care reclamanta a solicitat ca punctajul asiguratului limitat la 5 puncte să fie aplicat tuturor categoriilor de pensii prevăzute pentru avocați, inclusiv pensiilor pentru limita de vârstă de care beneficiază cei care, în conformitate cu dispozițiilor art. 35 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, continuă exercitarea profesiei, obținând venituri în cumul cu pensia și nu numai pensionarilor retrași definitiv din profesie, care nu mai obțin și nu mai beneficiază de alte venituri, că spre deosebire de sistemul public de pensii, art. 6 din O.U.G. nr. 221/2000, aprobată prin Legea nr. 221/2000, a prevăzut pentru avocați, pe lângă pensia pentru limita de vârstă, încă două categorii de pensii: pensia de retragere definitivă din profesie, pensia de retragere anticipată din profesie.

Pentru a se crea și a exista un echilibru între veniturile celor cu pensii pentru limita de vârstă care și profesează și cei care se limitează doar la pensia de retragere definitivă din profesie, s-a reținut că a fost nevoie de o reglementare legală diferențiată, tocmai pentru a nu periclita existența și funcționarea sistemului autonom de pensii a avocaților, a cărui finanțare este limitată și alcătuită numai din contribuțiile avocaților stabilite de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România potrivit nevoilor curente. În ceea ce privește presupusa discriminare existentă între avocații pensionari cu sau fără drept de exercitare a profesiei susținută de reclamantă, s-a reținut că în ședința din 28 - 29 august 2009, Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat un punct de vedere unitar care să fie susținut în apărarea intereselor, care relevă faptul că având în vedere prevederile art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, s-au apreciat dispozițiile art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților ca nediscriminatorii, cu motivația că atât timp cât avocatul pensionar cu drept de exercitare a profesiei primește și pensie, cealaltă categorie de avocați primește doar pensie de retragere definitivă din profesie. În motivarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București s-a făcut referire și la Decizia nr. 1091 din 22 noiembrie 2007 a Curții Constituționale, statuându-se că reglementarea din art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale de pensionari. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel a declarat recurs C.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în recurs că instanța de fond nu a făcut vorbire despre Hotărârea nr. 668/2009, ea aplicându-se doar pentru viitor și pentru 1 ianuarie 2009 - 1 ianuarie 2010. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurenta-reclamantă susține în acțiunea introductivă că prin noua reglementare prevăzută de art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților s-a creat o discriminare între pensionari prin încălcarea art. 16 din Constituție. Până la modificarea art. 61 prin Hotărârea nr. 441/2008 pentru toți avocații pensionari punctajul era plafonat la maxim 3 puncte.

Referitor la acest art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților recurenta a solicitat ca punctajul limitat la 5 puncte să fie aplicat tuturor categoriilor de pensii prevăzute pentru avocați, inclusiv pensiilor pentru limită de vârstă de care beneficiază cei care continuă activitatea, și nu doar celor care s-au pensionat definitiv. Prin Hotărârea nr. 441/2008, așa cum am arătat mai sus, până la modificarea art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, punctajul era plafonat la maxim 3 puncte. Diferențierea s-a făcut pentru a se crea un echilibru între veniturile celor cu pensii pentru limită de vârstă care și profesează și cei care s-au pensionat definitiv.

Corect instanța de fond a apreciat că nu există o discriminare în raport de prevederile O.G. nr. 137/2000, dispozițiile art. 61 alin. (6) neconținând astfel de dispoziții atâta vreme cât avocatul pensionar cu drept să profeseze primește și pensie, iar ceilalți avocați primesc doar pensie, pensie care presupune renunțarea de bună voie la dreptul de a mai profesa. De altfel, prin Decizia nr. 1091/2007, Curtea Constituțională a rezolvat această problemă invocată de recurenta-reclamantă, motiv pentru care desigur dispozițiile art. 61 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu reprezintă tratament discriminatoriu între cele două categorii de pensii stabilite prin lege, întrucât ele nu pot fi egale și trebuiesc reglementate diferit.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.F., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.F. împotriva Sentinței nr. 1605 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2011.