ÎCCJ, decizie (scj.ro #81647)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81647) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contestație

formulată împotriva unei decizii emisă de Casa de Asigurări a

Avocaților din România. Instanța competentă teritorial.

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index

alfabetic :

competența teritorială

- Casa de Asigurări a Avocaților din România

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților din România, art. 71, art.

72,  art. 138

O.U.G. nr.221/2000, art. 1, art. 6, art. 12, art. 13

Legea nr. 263/2010,

art. 154

Pentru

determinarea competenței teritoriale în cazul în care se contestă o

decizie de pensionare emisă de Casa de Asigurări a Avocaților

din România sunt relevante prevederile alin.(2) al art.154 din Legea

nr.263/2010, care desemnează instanța competentă teritorial pe

cea în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, întrucât Casa de Asigurări a Avocaților din România

nu este o casă teritorială de pensii și nici o casă

sectorială de pensii, instituții definite la art.3 alin.(1) lit. b) și

art.4 lit. b) din Legea nr. 263/2010, ci potrivit art.12 alin.(4) coroborat cu

prevederile art.1 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile și alte drepturi

de asigurări sociale ale avocaților, este o instituție

autonomă cu personalitate juridică de drept public care

administrează și gestionează sistemul propriu de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului.

Secția I

civilă, decizia nr. 1163 din 5 martie 2013

Prin cererea de chemare în judecată din data de 07.06.2011,

înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, contestatorul M.D., în

contradictoriu cu intimatele Filiala Casei de Asigurări a Avocaților

din România și Casa de Asigurări a Avocaților din România, a solicitat

instanței anularea deciziei nr. 1xx/2011 emisă de intimata Casa de

Asigurări a Avocaților din România și obligarea acesteia să

emită o nouă decizie prin care să admită cererea de

pensionare, motivat de faptul că, contestatorul îndeplinește

condițiile de pensionare stipulate de prev. art. 7, 8 și 13

1

din OUG nr. 221/2000 și de art. 62 din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților din România rap. la art. 47 lit. c) și art. 167

1

din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința  civilă nr. 5127 din  10 octombrie

2011, Tribunalul Sălaj, Secția Civilă a admis excepția de

necompetență materială a Tribunalului Sălaj în judecarea

cauzei, invocată de pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din

România și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, Secția a VIII a conflicte de

muncă și asigurări sociale, reținând  următoarele

:

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

pronunțat în mod constant în sensul că litigiile privind pensiile

și alte drepturi de asigurări sociale pentru avocați sunt de

competența instanțelor de la sediul Casei de Asigurări a

Avocaților, respectiv Tribunalul București, în astfel de

situații neexistând competență teritorială

alternativă, ci exclusivă în favoarea instanței de la sediul

Casei de Asigurări a Avocaților.

În conformitate cu prevederile art. 1 și 6 din OUG

nr.221/2000 aprobată prin Legea nr.452/2001, dreptul la pensie și

alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților se realizează

prin sistemul unic, propriu și autonom, gestionat de Casa de

Asigurări a Avocaților din România.

Potrivit art. 12 alin. (6) și art. 13 din OUG

nr.221/2000, jurisdicția sistemului de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale al avocaților se înfăptuiește în

condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat și de Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților.

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților

stabilește fără echivoc faptul că jurisdicția

sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați este de

competența instanțelor de la domiciliul pârâtului (art. 138 Statut).

Potrivit art. 71 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților,

admiterea sau respingerea cererilor de pensionare ale avocaților se face

prin decizia emisă de Casa de Asigurări a Avocaților, iar în

conformitate cu prevederile art. 72 din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților, aceasta se contestă la instanța

judecătorească de asigurări sociale, potrivit art. 138, 139 din

Statut. Ca atare, este neîndoielnic faptul că în mod greșit

contestatorul a solicitat Tribunalului Sălaj, anularea deciziei nr.

1xx/2011 emisă de Casei de Asigurări a Avocaților.

La data de 12.11.2012, contestatorul a depus o completare a motivelor

contestației, prin care, în principal, a invocat excepția de

necompetență teritorială a Tribunalului București,

apreciind că aceasta aparține Tribunalului Sălaj și a

invocat prevederile Legii nr.263/2010.

Prin sentința civilă nr.10557 din 28.11. 2012,

Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalul Sălaj, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și, în temeiul art. 20 alin. (2) raportat la art.

22 alin. (3) C.pr.civ., a înaintat cauza spre soluționarea conflictului

negativ de competență la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea sentinței s-au reținut

următoarele :

În cauză se pune în discuție legalitatea

și temeinicia unei decizii de pensionare emisă de intimata Casa de

Asigurări a Avocaților din România, făcându-se trimitere la

legea specială, OUG nr. 211/2000 și Statutul Casei de Asigurări

a Avocaților din România prin raportare la Legea nr. 19/2000.

Astfel,

contestatorul a investit instanța cu o cerere, în care calitatea de

intimați o au Casa Națională de Asigurări a Avocaților

și Casa Județeană de Pensii Sălaj, context în care, în

materia competenței teritoriale de soluționare a litigiului, sunt

incidente două prevederi, și anume: normele art. 156 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, care stabilesc o competență specială în favoarea

instanței de la domiciliul contestatorului, atunci când acțiunile

sunt îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii (cum este situația

speței de față), și prevederile art. 138 din Statutul Casei

de Asigurări a Avocaților, care statuează că

jurisdicția sistemului autonom de asigurări sociale pentru

avocați se realizează prin instanțele competente de la

domiciliul pârâtului. Potrivit alin.(2) al aceluiași text, prevederile

statutului se completează cu cele ale Codului de procedură

civilă.

Art.

158 din Legea nr. 19/2000 stabilește că „prevederile acestui act

normativ referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă

și ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările

ulterioare”.

Prin

urmare, prevederile Codului de procedură civilă, inclusiv cele în

materie de competență, nu pot înlătura dispozițiile Legii

nr. 19/2000, întrucât legiuitorul a specificat, în art. 156 al aceste legi,

faptul că prevederile codului completează, astfel încât nu înlocuiesc

dispozițiile legii cadru în materia pensiilor.

Dispozițiile

art. 32 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, republicată, prevăd că

avocații au propriul sistem de asigurări sociale, ce este reglementat

prin lege și prin Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Conform art. 75 alin. (1) din aceeași lege, Casa de Asigurări a

Avocaților se organizează și funcționează, în scopul

stabilirii și acordării pensiilor și ajutoarelor sociale

cuvenite avocaților și urmașilor acestora cu drepturi proprii la

pensie, în condițiile prevăzute de legea specială, având,

potrivit art. 78 alin. (1) personalitate juridică, patrimoniu și

buget propriu.

Art.

1 alin. (1) și alin. (2) din OUG nr. 221/2000 privind pensiile și

alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, aprobată prin

Legea nr. 452/2001, dispune că dreptul la pensie și alte drepturi de

asigurări sociale ale avocatului se exercită în condițiile

acestui act normativ prin sistemul unic, propriu și autonom de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de

Asigurări a Avocaților din România, a cărei organizarea și

funcționare se stabilesc în condițiile prevăzute de lege și

de Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Potrivit

art. 12 alin. (4) și (5), Casa de Asigurări a Avocaților este

instituție autonomă de interes public cu personalitate juridică,

iar filialele acesteia au personalitate juridică, cu buget și

patrimoniu propriu.

Art.

6 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență prevede

faptul că procedura și condițiile de acordare a

pensiilor,

precum și condițiile de reglementare a cumulului pensiei din alte

sisteme de asigurare cu veniturile din

exercitarea

profesiei de avocat se stabilesc prin Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților.

Art.

138 al Statutului Casei de Asigurări a Avocaților cuprinde la alin. 1

norma de competență teritorială aplicabilă în materia

jurisdicției sistemului autonom de asigurări sociale pentru

avocați, stabilind că aceasta se realizează prin instanțele

competente de la domiciliul pârâtului.

Cu

toate acestea, tribunalul reține că prevederile Statutului, care a

fost elaborat de Consiliul Uniunii Avocaților din România, nu sunt în

măsură să consacre o normă de competență

teritorială exclusivă și derogatorie de la dreptul comun,

reprezentat prin Codul de procedură civilă, întrucât nu are

forța juridică necesară. Pe cale de consecință, textul

trebuie privit ca o reiterare a normelor art. 5 C.proc.civ.

În

schimb, prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 sunt imperative și

statuează asupra unei competențe teritoriale absolute.

Instanța

este ținută de principiul disponibilității, reglementat de

art. 129 C.proc.civ., astfel încât nu poate face abstracție de

manifestarea de voință a contestatorului, în sensul chemării în

proces a Casei Județene de Pensii Sălaj. Aceasta deoarece

instanțele judecătorești trebuie să se raporteze la

limitele învestirii, neputând realiza o ierarhizare a pârâților în

obligați principali și obligați subsidiari, atâta timp cât o

atare ierarhie nu a fost menționată in acțiune.

Concluzionând

asupra considerentelor de fapt și de drept expuse anterior, tribunalul

reține că, în cauză, se aplică cu prioritate prevederilor

art. 156 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc norme de competență

teritorială exclusivă și au un caracter imperativ.

Analizând

actele și lucrările cauzei, prin raportare la prevederile art.22

alin.(3) C.pr.civ.,  Înalta Curte a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru

următoarele considerente :

În

speță, acțiunea este formulată la data de 7.06.2011

împotriva Casei de Asigurări a Avocaților din România, solicitându-se

anularea unei decizii emisă de aceasta, nr. 1xx/2011, și obligarea

acesteia să emită o nouă decizie prin care să admită

cererea de pensionare a reclamantului.

Într-adevăr,

în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale în materia

jurisdicției sistemului autonom de asigurări sociale pentru

avocați,  prevederile art.138 din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților din România, act inferior legii, nu au forța juridică

necesară să modifice o lege sau o normă generală de

procedură civilă, astfel că nu sunt relevante în speță,

în legătură cu găsirea unei soluții problemei în discuție.

Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, conform art.193.

Ca atare, relevante privind stabilirea competenței

teritoriale sunt prevederile art. 154 din Legea nr.263/2010, lege specială

în materie (care reiau în principiu prevederile art.156 din Legea nr.19/2000),

potrivit cărora

”(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul

.”

Casa de Asigurări a Avocaților din România nu

este o casă teritorială de pensii și nici o casă

sectorială de pensii, instituții definite la art.3 alin.(1) lit. b) și

art.4 lit. b) din lege, ci potrivit art.12 alin.(4) coroborat cu prevederile

art.1 din OUG nr. 221 din 24 noiembrie 2000 privind pensiile și alte

drepturi de asigurări sociale ale avocaților instituție

autonomă cu personalitate juridică de drept public care

administrează și gestionează sistemul propriu de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului.

Ca atare, pentru determinarea competenței

teritoriale în cazul în care se contestă o decizie de pensionare

emisă de Casa de Asigurări a Avocaților din România sunt

relevante prevederile alin.(2) al art.154 din Legea nr.263/2010, care

desemnează instanța competentă teritorial pe cea în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, aceasta

fiind în cazul de față Tribunalul București.

Reclamantul

a indicat ca pârât și Filiala Casei de asigurare a avocaților

Sălaj, dar prin petitul cererii nu s-a formulat vreo pretenție

concretă raportat la acesta, concluzia fiind în sensul nominalizării

acestui pârât în mod inutil, dacă nu doar pentru a atrage competența

altei instanțe. Astfel, dacă s-ar ține cont de sediul acestui

pârât introdus artificial în cauză, aceasta ar echivala cu eludarea legii.

În

consecință, Înalta Curte, în temeiul art.22 alin.(3) C.pr.civ.

raportat la art.154 alin.(2) din Legea nr.263/2010, a stabilit competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.