ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2977/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2977/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
V.R., în contradictoriu cu
Casa de Asigurări a Avocaților din România, a solicitat anularea deciziei nr. 257
din 7 aprilie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i emită o nouă
decizie prin care să i se stabilească pensia pentru întregul stagiu de cotizare
în profesia de avocat și să-i achite diferența de pensie din suma rezultată din
calculul nou al pensiei și pensia stabilită prin decizia a cărei anulare o
solicită.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 843 din
22 iunie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea
Tribunalului București, conform art. 155 din Legea nr. 19/2000, art. 138 alin.
(1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților și art. 12 alin. (6) din
O.U.G. nr. 221/2000, aprobată prin Legea nr. 452/2001.
Considerând hotărârea,
nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că se impune modificarea
hotărârii, prin stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Cluj, în raza
căruia își are domiciliul, ea având drept de alegere, conform Codului de
procedură civilă.
Recursul este fondat.
Conform art. 314 din
Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, jurisdicția sistemului autonom de
asigurări sociale pentru avocați se realizează potrivit sistemului public de
asigurări sociale, respectiv Legea nr. 19/2000.
Art. 155 din Legea nr. 19/2000,
prevede că litigiile privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale,
inclusiv cele vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind
drepturile de asigurări sociale, se soluționează de tribunale.
Următorul articol, respectiv
art. 156, prevede competența instanței, în a cărei rază teritorială își are
domiciliul, reclamantul, în cazul cererilor îndreptate împotriva Casei
Naționale de Pensii sau a Caselor Naționale de Pensii, iar în situația
celorlalte cereri, competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are
sediul, pârâtul.
Conform art. 12 alin. (6) din
O.U.G. nr. 221/2000, aprobată prin Legea nr. 452/2001, jurisdicția sistemului
prevăzut la art. 1, care privește pensiile și alte drepturi de asigurări
sociale ale avocaților, se realizează în condițiile prevăzute de lege și de
Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.
Statutul Casei de Asigurări
a Avocaților prevede în art. 138 alin. (1), că jurisdicția sistemului autonom
de asigurări sociale pentru avocați se realizează prin instanțele competente de
la domiciliul pârâtului.
În consecință, soluția
instanței, de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, urmează
a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de V.R. împotriva încheierii civile nr. 843 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2005.