ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

aprilie 2002, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa de Asigurări a

Avocaților din România, solicitând obligarea pârâtei la plata indemnizației

pentru creșterea minorei. P.G., născută la 31 martie 2001, începând cu luna august

2001 și până la împlinirea vârstei de 2 ani, a copilului.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că este avocat în Baroul Mehedinți și a contribuit cu 10% din venitul

brut la Casa de Asigurări a Avocaților.

Refuzul pârâtei de a plăti

indemnizația cuvenită până la împlinirea de către minoră, a vârstei de 2 ani,

contravine prevederilor art. 85 lit. a) din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților, pârâta interpretând eronat dispozițiile art. 86 din același statut,

în sensul că indemnizația s-ar acorda, numai în situația când ambii părinți ai

copilului ar fi avocați.

Prin sentința nr. 137 din 26 aprilie

2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a admis

acțiunea, a anulat adresa nr. 51 din 22 ianuarie 2002 și a dispus obligarea pârâtei

să achite reclamantei, indemnizația pentru minoră, până ce aceasta va împlini 2

ani.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 85 din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților, avocații au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului,

până la împlinirea vârstei de 2 ani, textul art. 86 referindu-se la cazul când

ambii părinți sunt avocați, situație când numai unul dintre ei, opțional, are

acest drept.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa de Asigurări a Avocaților, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, jurisdicția de asigurări sociale

pentru cererile care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii sau

a Caselor teritoriale de pensii, se realizează prin tribunalul, în a cărui rază

teritorială își are sediul sau domiciliul, pârâtul.

În consecință, instanța de fond nu

era competentă material să judece pricina, competența revenind Tribunalului

București.

Pârâta a criticat sentința, și cu

referire la fondul pretențiilor, arătând că reclamanta nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 78 alin. (2) și art. 86 din Statutul Casei de

Asigurări a Avocaților.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a fi

casată sentința și a se trimite cauza spre competentă soluționare, la

Tribunalul București.

Astfel, conform art. 134 din

Statutul Casei de Asigurări Sociale a Avocaților, jurisdicția sistemului

autonom de asigurări sociale pentru avocați se realizează potrivit sistemului

public de asigurări sociale, respectiv Legea nr. 19/2000.

În conformitate cu dispozițiile art.

156 din Legea nr. 19/2000, litigiile privind pensiile și alte drepturi de

asigurări sociale, inclusiv cele vizând refuzul nejustificat de rezolvare a

unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, se soluționează de

tribunale.

Referitor la competența teritorială,

art. 156 din același act normativ prevede competența instanței, în a cărei rază

teritorială își are domiciliul reclamantul, în cazul cazul cererilor îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii sau a Caselor județene de pensii, iar în

situația celorlalte cereri, competența tribunalului, în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâtul.

În consecință, în cauză fiind

incidente aceste din urmă dispoziții legale, Curtea va constata că Tribunalul

București este competent să soluționeze prezentul litigiu.

În consecință, Curtea va admite

recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare,

la Tribunalul București.

Având în vedere soluția dată

recursului, Curtea nu va mai analiza și motivul invocat de pârâtă, vizând

fondul litigiului, ce urmează a fi avut în vedere de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Asigurări a Avocaților din România, împotriva sentinței civile nr. 137 din 26

aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.