ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2127/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții D.C.A., G.M.S., M.M., C.C., P.T.O.,

I.M.S., P.M.M., I.A.M., M.M.A. au chemat în judecată Uniunea Națională a

Barourilor din România, solicitând suspendarea executării Hotărârilor

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010

emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin cele două hotărâri menționate a fost suprimat dreptul la acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea

calității de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaților.

Acest drept al avocaților

rezultă din contribuția lunară la un „sistem unic, propriu și autonom de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaților

din România.

Avocații, cu titlu de

asigurare obligatorie, contribuie lunar la bugetul Casei de Asigurări a

Avocaților, sub sancțiunea suspendării din profesie, aceasta contribuție reprezentând

10% din veniturile brute (încasări), fiind așadar singura profesie liberala cu o

astfel de contribuție uriașă.

Dreptul la indemnizație

de creșterea copilului era unul din puținele drepturi acordate de Casa de

Asigurări a Avocaților, având în vedere că avocații constituie unica categorie profesională

care nu beneficiază de concediu de odihnă plătit, iar concediul medical fiind plătit

în condiții extrem de restrictive.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 515 din 17

noiembrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamante, dispunând suspendarea

Hotărârilor din 11 septembrie 2010 ale Uniunii Naționale a Barourilor din România,

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut referitor la îndeplinirea în cauză a condiției cazului

bine justificat că prin hotărârile contestate s-a statuat că asigurații din sistemul

Casei de Asigurări a Avocaților, pot primi indemnizație pentru creșterea copilului

în vârstă de până la doi ani numai dacă nu au dreptul la indemnizație din sistemul

public, sau dacă indemnizația respectivă este mai mică decât cea din sistemul Casei

de Asigurări a Avocaților, aceștia au dreptul la diferența dintre cele două cuantumuri,

prevederi care sunt în contradicție cu dispoziții din acte normative emise chiar

de către emitent - art. 15 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, sau de

către Guvernul României - art. 12 alin. (2

1

)

O.U.G. nr. 148/2005

astfel că argumentele prezentate de reclamante referitoare la nelegalitatea celor

două hotărâri, în situația existentă în speță este, cel puțin aparent, temeinic

justificată.

Referitor la existența

unei pagube iminente, se reține că și această condiție este îndeplinită în speță,

fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantelor prin executarea

de îndată a actelor administrative contestate.

Împotriva aceste sentinței,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Recurenta a susținut,

în esență, că cererea reclamantelor a rămas fără obiect întrucât la data de 11 decembrie

2010 Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea privind

unele măsuri de modificare și de punere în aplicare a reglementărilor privind organizarea

și funcționarea Casei de Asigurări a Avocaților prin care, la art. 3 s-a hotărât

că Hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11

septembrie 2010 se anulează.

La aceeași dată, susține

recurentul, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea

de modificare și completare a Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, prin care

la art. IV reglementează acordarea ajutorului pentru creșterea copilului.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

La termenul din 8 aprilie

2011, recurenta a depus Hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor

din România din 11 decembrie 2010, prin care se anulează Hotărârea Consiliului Uniunii

Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010.

Acest aspect este de natură

a scoate în evidență caracterul nelegal al actelor contestate, de vreme ce însuși

emitentul acestora a înțeles să le revoce.

Pentru aceste considerente

în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art.

312 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Națională

a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 515 din 17 noiembrie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie

2011.