ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantele P.I., P.I.M.,

C.M. și C.P.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România, suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii

Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunțarea

instanței de fond.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin cele două hotărâri menționate a fost suprimat dreptul

acestora la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de doi

ani, acordat în considerarea calității de persoane asigurate în sistemul

propriu de asigurări a avocaților.

Prin sentința civilă

nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele P.I.,

P.I.M., C.M. și C.P.A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România și a dispus suspendarea executării hotărârilor Consiliului

Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine

justificat și la paguba iminentă în condițiile în care reclamantele susțin că prin

cele două hotărâri a căror suspendare se solicită a fost suprimat dreptul lor

la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2

ani, acordat în considerarea calității de persoane angajate în sistemul propriu

de asigurări a avocaților.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La primul termen de

judecată recurenta a depus la dosar hotărârile din 11 decembrie 2010 prin care

au fost anulate hotărârile din 11 septembrie 2010, hotărâri ce formează

obiectul dosarului de față, invocând excepția lipsei de interes a acțiunii

reclamantelor.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei de interes,

constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va

modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamatelor ca

lipsită de interes.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin hotărârile din

11 decembrie 2010 recurenta-pârâtă a anulat hotărârile din 11 septembrie 2010.

Obiectul dosarului de

față îl reprezintă cererea de suspendare a executării acestor două hotărâri.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că reclamantele nu mai au interes în soluționarea cauzei, în raport cu

hotărârile emise de autoritatea pârâtă, deoarece activitatea judiciară nu poate

fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate

și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce

trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit

nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei

cauze.

Interesul reprezintă folosul

practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de

judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Alături de afirmarea unui

drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative

de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii

de chemare în judecată.

Deși, C. proc. civ. nu

definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin

interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea

civilă.

Pornind de la aceste premise

teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate

obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material

sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă,

în ceea ce privește interesul reclamantelor de a solicita suspendarea hotărârii

atacate, Înalta Curte constată că legitimitatea acestora nu este justificată.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată

și va respinge acțiunea

reclamantelor ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 331/CA/2010-PI

din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea reclamantelor ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie

2011.