ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantele P.I., P.I.M.,
C.M. și C.P.A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a
Barourilor din România, suspendarea executării hotărârilor Consiliului Uniunii
Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la pronunțarea
instanței de fond.
În motivarea cererii
s-a arătat că prin cele două hotărâri menționate a fost suprimat dreptul
acestora la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de doi
ani, acordat în considerarea calității de persoane asigurate în sistemul
propriu de asigurări a avocaților.
Prin sentința civilă
nr. 331/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele P.I.,
P.I.M., C.M. și C.P.A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a
Barourilor din România și a dispus suspendarea executării hotărârilor Consiliului
Uniunii Naționale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 până la
pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine
justificat și la paguba iminentă în condițiile în care reclamantele susțin că prin
cele două hotărâri a căror suspendare se solicită a fost suprimat dreptul lor
la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2
ani, acordat în considerarea calității de persoane angajate în sistemul propriu
de asigurări a avocaților.
Împotriva hotărârii
instanței de fond pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La primul termen de
judecată recurenta a depus la dosar hotărârile din 11 decembrie 2010 prin care
au fost anulate hotărârile din 11 septembrie 2010, hotărâri ce formează
obiectul dosarului de față, invocând excepția lipsei de interes a acțiunii
reclamantelor.
Înainte de a analiza
motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei de interes,
constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite recursul, va
modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamatelor ca
lipsită de interes.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin hotărârile din
11 decembrie 2010 recurenta-pârâtă a anulat hotărârile din 11 septembrie 2010.
Obiectul dosarului de
față îl reprezintă cererea de suspendare a executării acestor două hotărâri.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că reclamantele nu mai au interes în soluționarea cauzei, în raport cu
hotărârile emise de autoritatea pârâtă, deoarece activitatea judiciară nu poate
fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate
și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce
trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit
nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei
cauze.
Interesul reprezintă folosul
practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de
judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.
Alături de afirmarea unui
drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative
de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii
de chemare în judecată.
Deși, C. proc. civ. nu
definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin
interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea
civilă.
Pornind de la aceste premise
teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate
obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material
sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă,
în ceea ce privește interesul reclamantelor de a solicita suspendarea hotărârii
atacate, Înalta Curte constată că legitimitatea acestora nu este justificată.
În consecință, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată
și va respinge acțiunea
reclamantelor ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 331/CA/2010-PI
din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge
acțiunea reclamantelor ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie
2011.