ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6080/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea Tribunalului București Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și Asigurări reclamantul P.B.A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară 01971 și Ministerul Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor Ordinului de zi pe Unitate nr11 din 19 ianuarie 2009 precum și a Hotărârii nr. 5 din 5 august 2009 care menține prevederile acestuia; obligarea pârâtei Unitatea Militară 01971 să emită o nouă hotărâre prin care să se recalculeze cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani conform dispozițiilor prevăzute în H.G.

nr. l682/2008 și astfel repararea prejudiciului cauzat. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a devenit, la data de 30 noiembrie 2008, tatăl minorei P.I.A. Prin cererea înregistrată sub nr. A27 din 05 ianuarie 2009 în calitate de plutonier adjutant în cadrul Unității Militare 01971 a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv a fiicei sale legitime.

Prin ordinul de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani în cuantum de 600 de lei, cuantum necorespunzător față de prevederile legale în vigoare, motiv pentru care a și solicitat să i se comunice acest act emis de către pârâta Unitatea Militară 01971. Susține reclamantul faptul că a înțeles să conteste Ordinul de zi pe unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 deoarece, prin art. 1 lit. a) din Ordin se stabilește suma de 600 de lei drept indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, situație care lezează în mod grav dreptul părintelui și interesul legitim al minorei, având în vedere că H.G.

nr. 1682/2008 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 s-au introdus noi reglementări privind dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în sensul majorării acesteia. Prin Hotărârea nr. 5 din 05 august 2009 emisă de Unitatea Militară 01971 s-a răspuns contestației formulate de reclamant, menținându-se prevederile Ordinului de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009. Prin sentința civilă nr. 3904 din 06 mai 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ, la data de 19 iulie 2010 sub nr. 37605/3/2009. Prin sentința civilă nr. 797 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.B.A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară 01971 și Ministerul Apărării Naționale, a anulat Ordinul de zi pe Unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 emis de U.M. nr. 01971 și Hotărârea nr. 5 din 5 august 2009 emisă de comandantul Unității Militare 01971 Clinceni din cadrul Ministerului Apărării Naționale. A obligat pârâta UM 01971 să emită o nouă hotărâre prin care să recalculeze cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, conform legii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 191 din H.G. nr. 1682/2008 și al art. 6 din OUG nr. 148/2005 alin. (1), concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. S-a mai reținut că potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 64/2010, dosar nr. 1332/33/2009, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, se confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G.

nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului. S-a mai constatat că normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

În final, prima instanță a arătat că orientarea de ultim moment a Curții Europene a Drepturilor Omului este aceea de a da putere obligatorie erga omnes precedentului judiciar, mai ales în cazul în care procesul respectiv se va fi finalizat în fața Curții de Casație, în calea de atac a recursului; edificatoare, în acest sens, fiind cauza B. contra României din decembrie 2007. 3. Recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul critică hotărârea fondului sub două aspecte: - greșita interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente cauzei; - ignorarea apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă în termenul legal.

4. Apărările formulate de intimatul P.B.A. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, însușindu-și considerentele fondului. Intimatul a insistat în special asupra ideii că recurentul a creat o situație discriminatorie pentru minora P.I.A., deoarece deși aceasta s-a născut anterior datei de 1 ianuarie 2009, indemnizația pentru creșterea acesteia s-a acordat începând cu data de 8 ianuarie 2009, iar nu retroactiv de la data nașterii. II .Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor și apărărilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) din același cod. 1. Argumente de drept relevante. Intimatul-reclamant a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinului de zi pe unitate nr. 11 din 19 ianuarie 2009 emis de UM 01971, precum și a Hotărârii nr. 5 august 2009 prin care același emitent i-a respins contestația administrativă. În esență, problema de drept supusă dezlegării vizează modul de stabilire a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, în condițiile în care nașterea celui de-al doilea copil s-a produs anterior datei de 1 ianuarie 2009, respectiv la 30 noiembrie 2008, în intervalul în care solicitantul se afla în concediu pentru creșterea copilului și beneficia de indemnizație lunară.

Actul normativ care reglementează indemnizația în discuție este O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aplicabilă personalului care își desfășoară activitatea în sectorul de apărare, în virtutea art. 29 alin. (1). Potrivit normei de competență cuprinse în art. 9 alin. (5) din ordonanța de urgență, contestațiile formulate împotriva deciziei de acordare a drepturilor în discuție, „se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”. Or, în raport de rangul emitentului actului contestat, criteriu prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția contencios administrativ, iar nu Curții de apel.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, reținând că acțiunea judiciară s-a înregistrat la data de 9 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, motivul de ordine publică privind necompetența materială a instanței putând fi invocat din oficiu, se va admite recursul cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 01971 Clinceni, împotriva sentinței nr. 797 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.