ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1186/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 841 din

22 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de M.T.,

în contradictoriu cu Casa de Asigurări a Avocaților din România, în favoarea

Tribunalului București.

În motivare, instanța a

reținut că potrivit art. 134 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților și art.

155 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, competența

materială de soluționare a litigiilor privind pensiile și alte drepturi de

asigurări sociale aparține tribunalelor, iar sub aspect teritorial, art. 138 alin.

(1) din același statut, a reglementat în acord cu prevederile art. 12 pct. 6

din O.U.G. nr. 221/2000, competența instanței de la domiciliul sau sediul

pârâtului.

Împotriva încheierii,

reclamantul a declarat recurs, susținând că este lipsită de temei legal, fiind

dată cu încălcarea prevederilor art. 12 pct. 6 din O.U.G. nr. 221/2000 și a art.

8 și 12 C. proc. civ.

În acest sens, prin motivele

depuse la dosar, recurentul arată că art. 138 (fost 134) din Statutul Casei de

Asigurări a Avocaților, stabilește în alin. (2), că prevederile referitoare la

„jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiilor Codului de

procedură civilă și Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească”,

încât, în absența unei legi speciale care să reglementeze competența în

litigiile dintre avocați și Casa de Asigurări, prioritate au art. 8 și 12 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 12 pct. 6 din

O.U.G. nr. 221/2000, aprobată prin Legea nr. 452/2001, „jurisdicția sistemului

prevăzut la art. 1, se realizează în condițiile prevăzute de lege și de

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților”, iar potrivit art. 138 alin. (1) din

Statut: „jurisdicția sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați, se

realizează prin instanțele competente de la domiciliul pârâtului”.

Reglementată astfel,

competența teritorială în materia litigiilor din sistemul autonom de asigurări

sociale pentru avocați, respectă regula de drept comun înscrisă în art. 7 C.

proc. civ., conform căreia cererea împotriva unei persoane juridice de drept

privat se face la instanța sediului ei principal.

Iar Casa de Asigurări a

Avocaților este, așa cum este definită de art. 1 din statut, persoană publică

de drept privat, și nu casă autonomă, în sensul art. 8 C. proc. civ.

Acest text de lege la care

se referă recurentul, prevede un caz de competență teritorială alternativă,

când, în adevăr, reclamantul are, conform art. 12 din același cod, alegerea

între mai multe instanțe competente.

Dar, în cauza de față, nu

există competență teritorială alternativă, ci, dimpotrivă, exclusivă, în

favoarea instanței de la imobilul pârâtului, astfel cum rezultă fără echivoc

din art. 12 pct. 6 din O.U.G. nr. 221/2000 și art. 138 alin. (1) din Statutul

Casei de Asigurări a Avocaților.

În consecință, în raport cu

cele anterior prezentate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.T., împotriva încheierii nr. 841 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.