ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 martie 2002, reclamanta P.M. a chemat în judecată Casa de Asigurări a Avocaților, solicitând anularea deciziei nr. 35 din 13 februarie 2002 și obligarea pârâtei la actualizarea pensiei pentru limită de vârstă, prin aplicarea coeficientului de majorare stabilit prin decizia nr. 8/2000, emisă de aceleași organism. La data de 14 mai 2002, reclamanta și-a completat acțiunea, chemând în judecată și filiala Timiș a Casei de Asigurări a Avocaților, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Prin sentința civilă nr. 144 din 18 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția de asigurări sociale și pensii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, litigiile privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale se soluționează de tribunale, iar în conformitate cu dispozițiile art. 134 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, jurisdicția sistemului public de asigurări sociale se aplică și sistemului autonom de pensii al avocaților. Referitor la competența teritorială, instanța a reținut că aceasta aparține Tribunalului București, unde se află sediul pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților, și nu Tribunalului Timiș, întrucât chemarea în judecată a filialei Timiș are un caracter pur formal, această structură neavând atribuția de a dispune majorarea pensiei reclamantei.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța competentă teritorial este Tribunalul Timiș, fiindcă a fost chemată în judecată și filiala Timiș a Casei de Asigurări a Avocaților. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. În raport cu natura litigiului, care privește drepturi de asigurări sociale ale avocaților, instanța de fond a reținut în mod corect că tribunalul este competent material să judece cauza, față de prevederile art. 134 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților și ale art. 156 din Legea nr.1 9/2000.

Cât privește competența teritorială, același text din Legea privind sistemul public de pensii, prevede competența instanței, în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul. Potrivit normelor de organizare și funcționare a Casei de Asigurări a Avocaților, pe lângă fiecare barou sunt înființate filiale care țin evidența anilor lucrați în profesia de avocat, a plății cotelor de contribuție la fondul de asigurări sociale și care întocmesc dosarele de pensionare. Cât privește stabilirea drepturilor de pensie cuvenite, punerea în plată, precum și reactualizarea pensiilor, aceste atribuții sunt exercitate de Casa de Asigurări a Avocaților, în condițiile stabilite de statut și de regulamentul de organizare și funcționare, filialele neavând vreo competență în acest sens.

În consecință, critica formulată de reclamantă privind competența teritorială a instanței, nu este fondată, filiala Timiș a Casei de Asigurări a Avocaților neavând atribuția de a proceda la reactualizarea pensiei, astfel cum s-a solicitat. În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M., împotriva sentinței civile nr. 144 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.