ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 148 din 16
martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost respinsă ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta N.E.,
împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.
În motivarea soluției s-a reținut că
reclamanta a contestat decizia nr. 1495 din 24 octombrie 2002 emisă de pârâtă,
cu mult peste termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamanta N.E., susținând în esență că, introducerea cu
întârziere a contestației/acțiunii, la Curtea de Apel Timișoara, s-a datorat necunoașterii actelor normative în materie, instanța trebuind să analizeze
fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
În decizia nr. 1495 din 24 octombrie
2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, este înscris expres în
alineatul final, dreptul de contestație împotriva deciziei, în termen de 30 de
zile de la comunicare, la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 29/1990. La dosar se află dovada comunicării acestei decizii,
către reclamantă, care a semnat de primire, la data de 6 noiembrie 2002.
Acțiunea formulată de reclamantă
împotriva deciziei nr. 1495 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâtă, s-a
înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, la data de 20 februarie 2004.
Se reține că motivul invocat de
recurenta-reclamantă, nu se încadrează în prevederile art. 103 C. proc. civ.,
neputând fi de natură să justifice repunerea sa în termen.
De altfel, prin O.U.G. nr. 242/2000,
s-au modificat art. 2 și 3 din O.G. nr. 105/1999, dar aceste modificări vizează
atât majorarea indemnizației lunare, cât și momentul de la care operează
această majorare, ceea ce, însă, nu înseamnă că drepturile bănești pretinse de
reclamantă, în cererea sa, trebuiau calculate de la data apariției acestui act
normativ, cât timp celelalte dispoziții au rămas nemodificate.
Așa fiind, recursul declarat de
reclamantă este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.E., împotriva sentinței
civile nr. 148 din 16 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 ianuarie 2005.