ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1904/2008

Asupra recursului

de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț reclamantul B.D. a formulat, în

contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului Neamț, contestație împotriva dispoziției

comunicată prin adresa nr. 16444 din 12 decembrie 2005 prin care i s-a respins

cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren în

suprafață de 719 mp situat în Piatra Neamț.

Prin sentința civilă

nr. 1268 din 29 martie 2006 Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția de

necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, calificând

acțiunea drept o contestație împotriva respingerii notificării

reglementată de art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001.

După înregistrarea

cauzei pe rolul Tribunalului Neamț, la termenul din 22 noiembrie 2006

reclamantul și-a modificat acțiunea arătând că în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Piatra Neamț solicită să fie repus în termenul de formulare a

notificării întrucât, din cauza vârstei înaintate și a stării sănătății nu s-a

încadrat în termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării. A mai

arătat că a stăruit în redobândirea proprietății asupra terenului prin cererile

pe care le-a formulat, după anul 1991, către autoritățile locale.

Prin sentința civilă

nr. 32 C din l0 ianuarie 2007 Tribunalul Neamț a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță a reținut că procedura prin care se urmărește restituirea

imobilelor sau acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 se

deschide prin formularea unei notificări, prin intermediul executorului

judecătoresc, către persoana deținătoare a imobilului.

Reclamantul

nu s-a adresat în termenul legal deținătorului imobilului, astfel încât cererea

de repunere în termen este lipsită de suport.

S-a mai reținut, de

asemenea, că notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 reprezintă

manifestarea de voință a persoanei îndreptățite de a beneficia de măsurile

reparatorii, iar instanța nu se poate substitui voinței părții prin pronunțarea

unei hotărâri care să țină loc de notificare.

Apelul

declarat de reclamantul B.D. a fost respins prin decizia civilă nr. 330 din 10

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Împotriva

deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamantul B.D., învederând că

este unicul moștenitor al proprietarului inițial al terenului și că a formulat

cerere de restituire a acestui imobil după apariția Legii 247/2005. De

asemenea, din cauza stării de sănătate a fost împiedicat să formuleze

notificarea în termenul stabilit de Legea 10/2001.

Recurentul nu a

indicat expres temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate

permite încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Analizând

probatoriile administrate în cauză s-a constatat că reclamantul nu a formulat

notificarea în termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat

este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care

nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.

Potrivit art.

22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage

pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură

sau prin echivalent.

Textul legal

menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale

prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.

Pentru neformularea

notificării în termenul legal și în raport de dispozițiile art. 22 alin. (5)

din Legea 10/2001 reclamantul recurent este decăzut din dreptul de a solicita

injustiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate

în motivarea recursului nu pot fi reținute.

În consecință,

hotărârea pronunțată în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 330 din

10 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 martie 2008.