ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2007

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 46/C din 9 februarie 2005, Tribunalul Neamț a respins contestația

formulată de contestatorul H.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Piatra Neamț și L.I. prin procurator M.G.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul H.I., prin

notificarea nr. 108 din 11 februarie 2002, a solicitat restituirea în natură

sau prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 461,5 mp și construcții,

situat în Municipiul Piatra Neamț.

Dreptul de proprietate

asupra acestui imobil l-a susținut cu contractul de vânzare-cumpărare

autentificat nr. 203/540 din 9 februarie 1960, prin care autoarea sa H.E. i l-a

vândut.

Instanța a avut în

vedere că acest contract a fost reziliat prin sentința civilă nr. 2762 din 15

decembrie 1964 a fostului Tribunal Popular al Raionului Piatra-Neamt, iar

ulterior acestei date numita H.E. a înstrăinat terenul în suprafață de 320mp și

casa de locuit, de la adresa indicată mai sus, fiicei sale L.I.

În baza acestui act

de proprietate intimata L.I., prin notificarea nr. 39 din 7 iunie 2001 a

solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu.

Tribunalul a

concluzionat că H.I. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la

restituirea imobilului, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001, ceea ce a condus la soluția deja arătată.

Prin decizia nr. 570

din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins ca

nefondat apelul contestatorului H.I., reținând în esență, ca și instanța de

fond, că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

civile nr. 570 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamantul H.I. pe care a

criticat-o pentru nelegalitate fără a indica în drept motivul de recurs avut în

vedere.

În dezvoltarea

criticilor formulate prin cererea de recurs, recurentul învederează că greșit

au reținut instanțele de fond și apel că autoarea sa a înstrăinat prin contract

de vânzare-cumpărare imobilul a cărui restituire a solicitat-o prin notificarea

adresată pârâtei Primăria Municipiului Piatra Neamț, și că a ignorat

valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care terenul i-a fost

înstrăinat lui de către proprietara inițială.

Mai arată că,

s-a omis a se observa că semnătura mamei sale de pe contractul de

vânzare-cumpărare prin care terenul a fost vândut pârâtei L.I. este falsă, cât

și faptul că hotărârea judecătorească nr. 2762 din 15 decembrie 1964, a

fostului Tribunal Raional Piatra Neamț, prin care s-a reziliat contractul său

de vânzare-cumpărare, hotărâre pronunțată într-un proces în care nu a fost

citat, nu este definitivă.

Examinând recursul în

limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în motivul prev. de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, pentru

considerentele ce urmează.

Prin notificarea

înregistrată sub nr. 108 din 11 februarie 2002, contestatorul H.I. a solicitat

în principal restituirea în natură a imobilului teren și construcții situat în

Municipiul Piatra Neamț, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești.

În dovedirea

calității de persoană îndreptățită, cât și a dreptului său de proprietate asupra

imobilului pretins, s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 203/540 din 9 februarie 1960 prin care autoarea sa, H.E.,

i-a înstrăinat bunul în discuție.

Așa cum corect s-a

reținut de către instanțele de fond și apel, respectivul contract de

vânzare-cumpărare a fost reziliat prin sentința civilă nr. 2762 din 15

decembrie 1964, pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului Piatra

Neamț.

Ulterior,

autoarea contestatorului H.E. a vândut același imobil fiicei sale, intimata din

cauză L.I.

Apărările

contestatorului cu privire la împrejurarea că terenul nu a fost înstrăinat de

către autoarea sa altei persoane printr-un act autentic și că semnătura

autoarei de pe pretinsul act este falsă, corect s-au reținut ca neîntemeiate,

în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare încheiat între H.E. și

fiica acesteia L.I. este în ființă; nu a fost reziliat printr-o hotărâre

judecătorească și contestatorul nu s-a înscris în fals cu privire la semnătura

vânzătoarei.

Nu sunt fondate nici

susținerile privind hotărârea judecătorească prin care s-a solicitat rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea intimatei L.I., aceasta

fiind o hotărâre rămasă definitivă potrivit mențiunilor înscrise de Judecătoria

Piatra Neamț.

De fapt, în baza

contractului de vânzare-cumpărare prin care autoarea contestatorului a vândut

imobilul în discuție fiicei sale, pârâta L.I., a stat la baza notificării prin

care aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri

reparatorii pentru același imobil.

Este adevărat

că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin

echivalent, persoanele ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de

către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării acestora.

Contestatorul din

cauză, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea recurată, nu a făcut dovada

dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui restituire o solicită

la data preluării abuzive, dimpotrivă în speță s-a dovedit că la acea dată

imobilul se afla în proprietatea surorii acestuia, intimata pârâtă L.I.

În consecință,

reținându-se că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită la restituirea

imobilului, potrivit disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

cererea sa nu putea fi decât respinsă, așa cum s-a procedat prin soluțiile date

de cele două instanțe.

Referitor la

cererile formulate la 7 decembrie 2005, privind rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1600/1966, cumpărătoare fiind intimata L.I., corect a

reținut instanța de apel că au caracterul unor cereri noi, față de obiectul

acțiunii precizate expres de contestator la 10 noiembrie 2004, în sensul

contestării dispoziției prin care s-a respins notificarea prin care a solicitat

restituirea unui imobil.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în această cale de

atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și nu se pot formula nici alte cereri noi.

Pentru considerentele

de mai sus, în raport de care criticile formulate sunt nefondate, recursul

declarat de contestator urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul H.I.

împotriva deciziei nr. 570 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2007.