ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2007

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 46/C din 9 februarie 2005, Tribunalul Neamț a respins contestația formulată de contestatorul H.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piatra Neamț și L.I. prin procurator M.G. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul H.I., prin notificarea nr. 108 din 11 februarie 2002, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 461,5 mp și construcții, situat în Municipiul Piatra Neamț. Dreptul de proprietate asupra acestui imobil l-a susținut cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 203/540 din 9 februarie 1960, prin care autoarea sa H.E.

i l-a vândut. Instanța a avut în vedere că acest contract a fost reziliat prin sentința civilă nr. 2762 din 15 decembrie 1964 a fostului Tribunal Popular al Raionului Piatra-Neamt, iar ulterior acestei date numita H.E. a înstrăinat terenul în suprafață de 320mp și casa de locuit, de la adresa indicată mai sus, fiicei sale L.I. În baza acestui act de proprietate intimata L.I., prin notificarea nr. 39 din 7 iunie 2001 a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu. Tribunalul a concluzionat că H.I. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ceea ce a condus la soluția deja arătată.

Prin decizia nr. 570 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins ca nefondat apelul contestatorului H.I., reținând în esență, ca și instanța de fond, că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile nr. 570 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamantul H.I. pe care a criticat-o pentru nelegalitate fără a indica în drept motivul de recurs avut în vedere. În dezvoltarea criticilor formulate prin cererea de recurs, recurentul învederează că greșit au reținut instanțele de fond și apel că autoarea sa a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare imobilul a cărui restituire a solicitat-o prin notificarea adresată pârâtei Primăria Municipiului Piatra Neamț, și că a ignorat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care terenul i-a fost înstrăinat lui de către proprietara inițială.

Mai arată că, s-a omis a se observa că semnătura mamei sale de pe contractul de vânzare-cumpărare prin care terenul a fost vândut pârâtei L.I. este falsă, cât și faptul că hotărârea judecătorească nr. 2762 din 15 decembrie 1964, a fostului Tribunal Raional Piatra Neamț, prin care s-a reziliat contractul său de vânzare-cumpărare, hotărâre pronunțată într-un proces în care nu a fost citat, nu este definitivă. Examinând recursul în limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prin notificarea înregistrată sub nr. 108 din 11 februarie 2002, contestatorul H.I. a solicitat în principal restituirea în natură a imobilului teren și construcții situat în Municipiul Piatra Neamț, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești.

În dovedirea calității de persoană îndreptățită, cât și a dreptului său de proprietate asupra imobilului pretins, s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 203/540 din 9 februarie 1960 prin care autoarea sa, H.E., i-a înstrăinat bunul în discuție. Așa cum corect s-a reținut de către instanțele de fond și apel, respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost reziliat prin sentința civilă nr. 2762 din 15 decembrie 1964, pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului Piatra Neamț. Ulterior, autoarea contestatorului H.E. a vândut același imobil fiicei sale, intimata din cauză L.I. Apărările contestatorului cu privire la împrejurarea că terenul nu a fost înstrăinat de către autoarea sa altei persoane printr-un act autentic și că semnătura autoarei de pe pretinsul act este falsă, corect s-au reținut ca neîntemeiate, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare încheiat între H.E.

și fiica acesteia L.I. este în ființă; nu a fost reziliat printr-o hotărâre judecătorească și contestatorul nu s-a înscris în fals cu privire la semnătura vânzătoarei. Nu sunt fondate nici susținerile privind hotărârea judecătorească prin care s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea intimatei L.I., aceasta fiind o hotărâre rămasă definitivă potrivit mențiunilor înscrise de Judecătoria Piatra Neamț. De fapt, în baza contractului de vânzare-cumpărare prin care autoarea contestatorului a vândut imobilul în discuție fiicei sale, pârâta L.I., a stat la baza notificării prin care aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru același imobil.

Este adevărat că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora. Contestatorul din cauză, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea recurată, nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui restituire o solicită la data preluării abuzive, dimpotrivă în speță s-a dovedit că la acea dată imobilul se afla în proprietatea surorii acestuia, intimata pârâtă L.I. În consecință, reținându-se că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, potrivit disp.

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, cererea sa nu putea fi decât respinsă, așa cum s-a procedat prin soluțiile date de cele două instanțe. Referitor la cererile formulate la 7 decembrie 2005, privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1600/1966, cumpărătoare fiind intimata L.I., corect a reținut instanța de apel că au caracterul unor cereri noi, față de obiectul acțiunii precizate expres de contestator la 10 noiembrie 2004, în sensul contestării dispoziției prin care s-a respins notificarea prin care a solicitat restituirea unui imobil. Așa cum a reținut și instanța de apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în această cale de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula nici alte cereri noi.

Pentru considerentele de mai sus, în raport de care criticile formulate sunt nefondate, recursul declarat de contestator urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva deciziei nr. 570 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2007.