ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, în rejudecarea recursurilor, urmează admiterii contestației în anulare se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iunie 2006 SC S. SA (în prezent în procedura insolvenței - administrator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L. ) a chemat în judecată pârâtele SC E.S.L. și SC K.I. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/2003. Tribunalul București, prin sentința nr. 1261 din 1 februarie 2007 a admis acțiunea, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta și-a justificat interesul promovării unei astfel de acțiuni întrucât urmărește valorificarea unui drept asupra imobilului avut în patrimoniu precum și reglementarea juridică a acestuia. Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că la data de 10 februarie 1993 reclamanta a încheiat cu pârâta SC E.S. SRL un contract de asociere în participațiune pentru imobilul din București și ca urmare a nerespectării obligației pârâtei de a achita cota de profit s-a solicitat rezilierea contractului. La rândul său pârâta a promovat o acțiune având ca obiect obligarea SC S. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pe o perioadă de 5 ani a imobilului anterior identificat.

După conexarea celor două dosare prin decizia nr. 990 din 19 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție s-a dispus irevocabil respingerea acțiunii formulate de SC E.S. SRL, s-a admis acțiunea în dosarul conexat și s-a dispus rezilierea contractului de asociere și evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu. Mai arată instanța de fond că anterior soluționării acestui litigiu, prin sentința nr. 359 din 19 ianuarie 2001 Tribunalul București a admis acțiunea formulată de SC E.S. SRL, s-a constatat suplinit consimțământul SC S. SA și intervenită vânzarea la data de 1 februarie 2000 pentru imobilul în litigiu pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

S-a considerat că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31/2001 încheiat între părți este lovit de nulitate absolută fiind încheiat pe o cauză ilicită și imorală deoarece s-a vândut un bun care nu aparținea vânzătorului având în vedere decizia nr. 990/2003, situație cunoscută de altfel și de cumpărător, fiind incidente dispozițiile art. 948 și art. 966 C. civ. privind cauza ilicită, vânzarea lucrului altuia și reaua credință. Prin decizia nr. 380 din 12 septembrie 2007 apelurile promovate de pârâte au fost respinse motivat de faptul că în cuprinsul contractului a cărui anulare se solicită s-a menționat situația litigioasă a imobilului. Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Astfel recurentele arată în esență că hotărârea privind contractul de asociere nu afectează dreptul de proprietate al SC E.S. SRL stabilit prin sentința nr. 359/2001 prin care s-a constatat suplinit consimțământul reclamantei și intervenită vânzarea la data de 1 februarie 2000, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind intabulat în cartea funciară. În aceste condiții este exclusă existența relei-credințe în condițiile în care vânzătorul este proprietarul tabular al bunului înstrăinat. Recursurile sunt fondate. Nulitatea intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condițiile de validitate ale actului juridic civil. Referindu-se la convenții, art. 948 C. civ.

dispune: „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă; un obiect determinat; o cauză licită. La acestea se adaugă forma cerută ad validitatem . In speță reclamanta-intimată deși a invocat dispozițiile art. 948 și art. 966 C. civ. în motivarea acțiunii în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a făcut referire la vânzarea bunului altuia și reaua credință a părților. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu vânzătorul SC E.S. SRL avea calitatea de proprietar tabular a bunului vândut, fiind exclusă ipoteza susținută de reclamantă și în mod eronat confirmată de instanțele anterioare ca motiv de nulitate a convenției, că s-ar fi înstrăinat bunul altuia.

Este de asemenea nejustificat reținut argumentul conform căruia ambele pârâte au fost de rea credință în momentul încheierii contractului prin invocarea deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 990/2003. Astfel această soluție a fost dată ulterior sentinței irevocabile nr. 359/2001 în temeiul căreia vânzătorul a dobândit proprietatea bunului înstrăinat intabulându-și acest drept în cartea funciară. Referirea din contract la situația litigioasă a bunului constituie în realitate o dovadă de bună credință prin descrierea exactă a stării de fapt. De altfel recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să facă dovada, contrar înscrisurilor depuse că nu a încasat prețul. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de pârâtele SC K.I. SRL București și SC E.S. SRL București împotriva deciziei nr. 380 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, s ecția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtelor SC K.I. SRL București și SC E.S. SRL București. Schimbă în parte sentința civilă nr. 1261 din 1 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și respinge ca nefondată acțiunea reclamantei SC S. SA București prin lichidator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L. București. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă intimata reclamantă SC S. SA București prin lichidator judiciar la plata a 4.760 lei cheltuieli de judecată către pârâte.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.