ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.05.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2009

HOTĂRÂRE
07.05.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, în rejudecarea recursurilor, urmează

admiterii contestației în

anulare se rețin următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 23 iunie 2006 SC S. SA (în prezent în procedura

insolvenței - administrator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L.

) a chemat în judecată pârâtele SC E.S.L. și

SC K.I. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța,

să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 31/2003.

Tribunalul

București, prin sentința nr. 1261 din 1 februarie 2007 a admis acțiunea,

constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a

respins excepția lipsei calității procesuale

active și a lipsei de interes a reclamantei.

Pentru

a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta și-a

justificat interesul promovării unei astfel

de acțiuni întrucât urmărește

valorificarea

unui drept asupra imobilului avut în patrimoniu precum și

reglementarea

juridică a acestuia.

Cu

privire la fondul cauzei, s-a reținut că la data de 10 februarie 1993

reclamanta a încheiat cu pârâta SC E.S. SRL

un contract de

asociere în participațiune

pentru imobilul din București

și ca urmare a nerespectării obligației

pârâtei de a achita cota de profit s-a solicitat rezilierea contractului.

La

rândul său pârâta a promovat o acțiune având ca obiect obligarea SC

de vânzare-cumpărare cu plata în rate pe o

perioadă de 5 ani a imobilului anterior identificat.

După

conexarea celor două dosare prin decizia nr. 990 din 19 februarie

2003 a Curții Supreme de

Justiție s-a dispus irevocabil respingerea acțiunii formulate de SC E.S. SRL,

s-a admis acțiunea în dosarul conexat

și s-a dispus rezilierea contractului de asociere

și evacuarea pârâtei din imobilul

în

litigiu.

Mai

arată instanța de fond că anterior soluționării acestui litigiu, prin

sentința nr. 359 din 19

ianuarie 2001 Tribunalul București a admis acțiunea formulată de SC E.S. SRL,

s-a constatat suplinit consimțământul

SC S. SA și intervenită vânzarea la data de 1 februarie 2000 pentru

imobilul în litigiu pronunțându-se o hotărâre care

să țină loc de act autentic de

vânzare cumpărare.

S-a considerat

că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 31/2001 încheiat între părți este lovit de nulitate absolută fiind

încheiat pe o

cauză ilicită și imorală deoarece s-a vândut un bun care

nu aparținea

vânzătorului având în vedere

decizia nr. 990/2003, situație cunoscută de altfel și

de cumpărător, fiind incidente dispozițiile art. 948 și art. 966 C. civ.

privind cauza ilicită, vânzarea lucrului altuia și reaua credință.

Prin decizia nr. 380

din 12 septembrie 2007 apelurile promovate de pârâte au fost respinse motivat

de faptul că în cuprinsul contractului a cărui anulare se solicită s-a

menționat situația litigioasă a imobilului.

Împotriva

acestei soluții au declarat recurs pârâtele criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel recurentele

arată în esență că hotărârea privind contractul de asociere nu afectează

dreptul de proprietate al SC E.S. SRL stabilit prin sentința nr. 359/2001 prin

care s-a constatat suplinit consimțământul reclamantei și intervenită vânzarea

la data de 1 februarie 2000, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind

intabulat în cartea funciară.

În aceste condiții

este exclusă existența relei-credințe în condițiile în care vânzătorul este

proprietarul tabular al bunului înstrăinat.

Recursurile sunt fondate.

Nulitatea intervine

atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condițiile de

validitate ale actului juridic civil. Referindu-se la convenții, art. 948 C.

civ. dispune: „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:

capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă; un

obiect determinat; o cauză licită.

La acestea se adaugă forma cerută

ad validitatem

.

In speță

reclamanta-intimată deși a invocat dispozițiile art. 948 și art. 966 C. civ. în

motivarea acțiunii în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a

făcut referire la vânzarea bunului altuia și reaua credință a părților.

La data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare din litigiu vânzătorul SC E.S. SRL avea

calitatea de proprietar tabular a bunului vândut, fiind exclusă ipoteza

susținută de reclamantă și în mod eronat confirmată de instanțele anterioare ca

motiv de nulitate a convenției, că s-ar fi înstrăinat bunul altuia.

Este de

asemenea nejustificat reținut argumentul conform căruia ambele pârâte au fost

de rea credință în momentul încheierii contractului prin invocarea deciziei

Curții Supreme de Justiție nr. 990/2003.

Astfel această

soluție a fost dată ulterior sentinței irevocabile nr. 359/2001 în temeiul

căreia vânzătorul a dobândit proprietatea bunului înstrăinat intabulându-și

acest drept în cartea funciară.

Referirea din

contract la situația litigioasă a bunului constituie în realitate o dovadă de

bună credință prin descrierea exactă a stării de fapt.

De altfel

recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să facă dovada, contrar înscrisurilor

depuse că nu a încasat prețul.

Față

de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Admite recursurile

declarate de pârâtele SC K.I.

SRL București

și SC E.S. SRL București

împotriva

deciziei nr. 380 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, s

ecția

a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtelor SC K.I.

SRL București și SC E.S. SRL București.

Schimbă în

parte sentința civilă nr. 1261 din 1 februarie 2007 a Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, și respinge ca nefondată

acțiunea reclamantei SC S. SA București prin lichidator judiciar P.C.I.I.P.U.R.L.

București.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Obligă

intimata reclamantă SC S. SA București prin lichidator

judiciar la plata a 4.760 lei cheltuieli de judecată către pârâte.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1857/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1261 din 1 februarie 2007 pronunțată în dosar nr. 10331/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-au re
ÎCCJ 2009-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2649/2009
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 13676 din 20 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea principal
ÎCCJ 2010-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2010
să se prevadă prelungirea termenului de achitare a ratelor de preț, singura posibilitate de împiedicare a desființării de drept a contractului. În același sens instanța de fond a mai avut în vedere că reclamantul s-a retras din societatea p
ÎCCJ 2007-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3346/2007
tă în calitate de cumpărător, s-a asigurat de legalitatea A.G.E.A. din 17 decembrie 2002 din momentul în care aceasta a devenit irevocabilă și opozabilă acționarilor, urmărindu-se îndeplinirea termenului legal de 15 zile de la data publicăr
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. 3943/301/2007 reclamanta SC C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC
Sursă