ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 983/2009

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 5402 din 19 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI a comercială,

a respins excepția inadmisibilității, a respins primul capăt de cerere ca rămas

fără obiect, a respins acțiunea A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva pârâtei SC P.A. SA

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a

admis al doilea capăt de cerere formulat de A.V.A.S. în contradictoriu cu

pârâta R.H.M.B.H. și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 61.332,9 dolari

SUA penalități pentru nerealizarea obligației investiționale aferentă perioadei

2000 - 2001 și cheltuieli de judecată în sumă de 439,95 Ron.

Pentru a se

pronunța astfel, tribunalul a reținut:

Cu privire la

excepția întemeiată pe dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., că

scopul concilierii a fost îndeplinit în sensul că părțile s-au întâlnit și au

discutat asupra pretențiilor reclamantei, prezumându-se astfel respectarea

condițiilor și termenelor prevăzute de art. 720

1

alin. (2) și (3) C.

proc. civ., dovadă fiind și procesul verbal de conciliere de la 30 august 2002.

Cu privire la

primul capăt de cerere ce viza obligarea pârâtelor în solidar la efectuarea

investiției în sumă de 204.443 dolari SUA astfel cum a fost asumată prin clauza

8.12.1 din contract, tribunalul a reținut că societatea privatizată SC R. SA a

fost radiată din Registrul Comerțului ca urmare a închiderii procedurii

falimentului la 21 februarie 2006. Prin urmare, întrucât societatea în care

reclamanta a solicitat ca pârâtele să efectueze investițiile nu mai există s-a

apreciat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.

Tribunalul,

prin încheierea de la 7 decembrie 2007 a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC P.A. SA în raport cu capătul doi de cerere având

va obiect plata de penalități pentru neexecutarea obligației investiționale,

retinând conținutul actului adițional de la 14 iunie 2000 prin care s-au

modificat părțile din contractul de vânzare

­cumpărare acțiuni nr. 124 din 29

martie 1999.

În ce privește

capătul al doilea de cerere, privind obligația de plată a penalităților în sumă

de 61.332,9 dolari SUA pentru neexecutarea obligației investiționale de 204.443

dolari SUA aferentă perioadei 2000 - 2001, tribunalul a apreciat că este

întemeiat față de clauza contractuală 8.12.1 prin care cumpărătorul s-a obligat

să efectueze investiții reprezentând echivalentul a 1.301.622 dolari SUA, pe o perioada

de 5 ani începând cu anul 1999 și potrivit clauzei 8.12.3. lit. d) care

stabilea nivelul penalităților de 30% din valoarea investitiilor nerealizate.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel R.H.M.B.H. și A.V.A.S., criticile vizând

netemeinicia sentinței atacate.

Prin decizia

nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V a comercială,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. și a fost admis apelul

declarat de SC R.H.M.B.H., a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul

că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și în consecință a fost

respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților,

pentru autoritate de lucru judecat. A fost înlăturată obligația SC R.H.M.B.H. de

plată a cheltuielilor de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Instanța de

apel a obligat A.V.A.S. să plătească cheltuieli de judecată în apel, în suma de

2.806 lei, către SC R.H.M.B.H. și a respins cererea SC P.A. SA privind

obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de

avocat în suma de 5911,92 lei, ca nefondată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. invocând prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând încălcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 25/2002

și neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru autoritatea de lucru

judecat.

În esență,

recurenta susține că pârâta avea obligația să realizeze o investiție în suma de

204.443 dolari SUA pentru anul 2000, iar R.H.M.B.H. nu a prezentat documente

privind realizarea investiției așa cum și-a asumat această obligație, drept

pentru care în spiritul principiului obligativității actului juridic și a

dispozițiilor art. 1073 C. civ., solicită obligarea pârâtei la efectuarea

investitiei și la plata penalităților de întârziere pentru anul investitional

2000.

Arată

recurenta că, având în vedere legislația specifică în materia privatizării și a

monitorizării post privatizare, intenția legiuitorului a fost exprimată clar în

sensul de stabili atât momentul cât și modul de dovedire a stingerii

obligațiilor de investiții pentru situațiile în care părți1e nu stabilesc

aceste detalii prin contract. Pentru obligațiile asumate și care nu mai sunt

necesare, modificarea contractului se poate face numai prin acordul părților.

În concluzie,

recurenta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate,

iar pe fond, admiterea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la

efectuarea investiției asumate prin contract pentru anul investițional 2000.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de

apel a reținut în mod corect că motivul de apel referitor la primul capăt din

cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta A.V.A.S. a solicitat

obligarea paratelor la efectuarea investitiei, in suma de 204.443 dolari SUA,

cu scadenta la 31 decembrie 2000, conform c1auzei 8.12.1 din contract, este

nefondat.

Instanța de

control judiciar a avut în vedere că apelanta s-a mulțumit să relateze aspecte

teoretice vizând principiul pacta sunt servanta și să redea conținutul

dispoziției prevăzute de art. 1073 C. civ., fără a critica în fapt și în drept

soluția instanței care nu cercetat pe fond această cerere ci, a admis excepția

lipsei de obiect a cererii, în raport de faptul că societatea privatizată a

fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului la 21 februarie 2006.

Soluția

instanței este corectă raportat la faptul că obiectul cererii reclamantei

A.V.A.S. nu mai este posibil de executat în sensul solicitat de reclamantă.

Efectuarea

investitiei astfel cum a fost stabilită prin convenția părților și cerută de

reclamantă, nu mai poate fi adusă la îndeplinire de vreme ce subiectul de drept

titular al dreptului corespunzător acestei obligații contractuale, respectiv SC

R. SA BUCUREȘTI nu mai există, societatea fiind radiată din Registrul Comerțului

ca urmare a falimentului.

În atare situație,

s-a reținut corect de către instanța de control judiciar că dispoziția

contractuală a devenit caducă, întrucât societatea privatizată în favoarea

căreia s-a stabilit investiția a fost radiată și, prin urmare, este lipsită de

eficacitate o asemenea cerere.

Cât privește

pretenția de la capătul 2 al cererii, s-a făcut o corectă aplicare a

principiului autorității de lucru judecat, fiind întrunite în speță toate cerințele

art. 1201 C. civ. așa cum se poate verifica prin analiza înscrisului de la fila

36 din dosarul de apel.

Pentru toate

aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei

nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei

nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 25 martie 2009.