ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 232 din 4 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 6864/2003 al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtului B.J. pentru obligarea acestuia la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. MH 12 din 30 martie 2000, la efectuarea investiției de mediu în valoare de 25.735 dolari S.U.A. sub sancțiunea unor daune-cominatorii de 1.000.000 lei/zi până la îndeplinirea obligației. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, astfel cum rezultă din adresa nr. 2267 din 26 aprilie 2005, a A.P.M.

Mehedinți, care atestă, în urma verificării în teren, faptul că obligațiile de mediu prevăzute în A.M.P. nr. 11/1999, au fost îndeplinite. De altfel, această adresă, inclusiv actele justificative au fost comunicate și reclamantei, în termenul prevăzut în contract, situație în care solicitarea acesteia de obligare a pârâtului la efectuarea investițiilor de mediu este nefondată. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 264 din 27 septembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 2194/2005 al Curții de Apel Craiova, secția comercială. Instanța de control judiciar în argumentarea soluției pronunțate a reținut că, contrar susținerilor apelantei, pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, după cum rezultă din autorizația de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 emisă de I.P.M.

Drobeta Turnu Severin, nefiind necesară o altă confirmare a acestui act, care să emane de la aceeași instituție. De asemenea, raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de C.A. al SC I.L. SA Mehedinți este însoțit și de un raport al Comisiei de Cenzori care confirmă efectuarea investițiilor în cuantum de 1.103.385.000 lei, superior celui prevăzut în contract în sumă de 500.000.000 lei. Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 3/1990, în cazul societăților pe acțiuni, unul din cenzorii societății are în mod obligatoriu calitatea de expert contabil sau contabil autorizat, condiție îndeplinită și în speță. În acest sens, din adresele emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinți, reiese că cenzorii societății, semnatari ai actului anterior menționat, aveau această calitate fiind înregistrați ca atare în Registrul Comerțului.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că greșit instanța a reținut că raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de C.A.C.C. atestă efectuarea investițiilor, deși acest act nu este semnat și ștampilat de un expert contabil sau contabil autorizat, și pe de altă parte nu se precizează dacă investițiile au fost realizate din sursele cumpărătorului. Prin cel de al doilea motiv de recurs este criticată decizia instanței de apel, care interpretând greșit dispozițiile O.G. nr. 25/2002 și H.G.

nr. 489/2003 a concluzionat că prin emiterea autorizației de mediu este dovedită și efectuarea investițiilor, fără a fi necesară o confirmare expresă referitoare la realizarea măsurilor de conformare prevăzute în avizul de mediu nr. 11 din 30 august 1999. Acest argument, este nu doar eronat, susține recurenta, ci contravine prevederilor legale anterior menționate, conform cărora lipsa confirmării autorității de mediu echivalează cu nerealizarea investițiilor. De altfel, efectuarea acestor investiții, condițiile și termenele de realizare au fost stabilite prin clauzele contractului, pe care pârâtul nu le-a respectat, încălcând și dispozițiile art. 969 și 970 C. civ., aspect ignorat însă de ambele instanțe.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate raportat la dispozițiile art. 969, 970 C. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că acesta este întemeiat admițându-l ca atare, conform art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ. Astfel, potrivit contractului de vânzare cumpărare acțiuni M.H. nr. 12/2000, pârâtul și-a asumat obligația efectuării în cadrul SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin a unei investiții, pe o perioadă de un an începând cu data de 14 iulie 2000, conform măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, respectiv anexa 6 din contract.

De asemenea, conform clauzei contractuale cuprinse în art. 8.10 din convenția părților, cumpărătorul, în speță pârâtul, avea obligația transmiterii unui raport anual vizat de cenzorii societății, nu mai târziu de data de 31 aprilie 2001 care să ateste valoarea investițiilor pentru protecția mediului efectuate de cumpărător în anul precedent, precum și documentele prevăzute de anexa 6. Prin urmare, în examinarea temeiniciei pretențiilor formulate de reclamantă era obligatorie verificarea modului în care pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în condițiile și termenele stabilite de comun acord. Instanțele, prin hotărârile pronunțate nu au fost însă preocupate de aceste aspecte, reținând, ca temei al respingerii acțiunii, doar împrejurarea că din raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 semnat și de cenzorii societății și respectiv adresa nr. 2262/26 aprilie 2005 emisă de A.P.M.

Mehedinți s-a confirmat efectuarea obligațiilor de mediu de către pârât. În această ordine de idei, rezultă cu evidență, că cele două înscrisuri, nu sunt suficiente pentru a face dovada îndeplinirii obligațiilor asumate de cumpărător, în condițiile în care, conform clauzelor contractuale, raportul vizat de cenzorii societății trebuia depus până la data de 31 aprilie 2001 fiind însoțit și de informațiile și documentele prevăzute de anexa 6 din contract. Prin urmare, nu a fost respectat acest termen convențional pentru depunerea raportului, dar nici nu s-a făcut dovada faptului că acest act este semnat de cenzorii societății, în condițiile în care, unul dintre semnatari a dobândit această calitate doar la data de 29 martie 2002, conform certificatului emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Deși, acest raport, în mod constant a fost contestat de reclamantă, instanțele nu au analizat criticile formulate, concluzionând că înscrisul atestă îndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtul cumpărător. Această concluzie, nu este însă suficient argumentată, și la adăpost de critică, în condițiile în care, conform acelorași clauze contractuale, efectuarea investițiilor trebuia atestată prin documente, care nu au fost însă depuse la dosar. În consecință, reținând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în acest sens și că în realitate hotărârea pronunțată nu este rezultatul unei cercetări reale și profunde a raportului juridic dedus judecății, soluția ce se impune, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., este aceea de admitere a recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Cu prilejul rejudecării instanța va administra și probele necesare unei juste soluționări, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili dacă obligațiile contractuale au fost sau nu executate în termenele și condițiile stabilite prin convenția părților și prin raportare la dispozițiile legale speciale invocate de reclamantă în toate ciclurile procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 264 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.