ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2009

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Tribunalul Dolj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 194 din 24 martie 2006 a admis

excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei A.V.A.S. București,

invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu

sediul social în București, împotriva pârâtei SC A. CRAIOVA SA cu sediul social

în Craiova județul Dolj, având în vedere că termenul de prescripție s-a

împlinit anterior depunerii de către reclamantă a cererii de chemare în

judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 173 din 13 septembrie 2006 a admis apelul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 194 din 24 martie 2006 a

Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece, în

procesul-verbal nr. DJ3/25353 din 11 noiembrie 2002 încheiat cu ocazia

efectuării concilierii directe, reprezentanții SC A. SA prin reprezentanții

legali au recunoscut neîndoielnic pretențiile reclamantei în ceea ce privește

obligația principală, operând astfel întreruperea cursului prescripției.

Efectul acestei întreruperi este acela că a început să curgă un alt termen de 3

ani (11 noiembrie 2002 – 11 noiembrie 2005) iar acțiunea a fost introdusă

înlăuntrul acestui termen, respectiv la 20 octombrie 2005.

Rejudecând cauza în fond, prin sentința

nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă A.V.A.S. București

împotriva pârâtei-reclamante SC A. CRAIOVA SA în sensul că a fost obligată

pârâta-reclamantă la plata sumei de 3.206.548,38 lei reprezentând dividendele

neachitate pentru exercițiul financiar al anului 1999 și dobânda legală calculată

până la 15 august 2005.

A fost respinsă cererea de obligare

la plata penalităților de întârziere.

De asemenea a fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC A. CRAIOVA SA în sensul că a

fost obligată reclamanta-pârâtă A.V.A.S. București la plata sumei de 4.253,05

lei reprezentând despăgubiri și dobânda legală calculată până la 31 noiembrie

2005.

În final, a fost obligată

reclamanta-pârâtă la plata dobânzii legale aferente debitului de 2.301,44 lei

începând cu 31 noiembrie 2005 până la data plății efective.

În fundamentarea acestei soluții, s-a

reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de

1.367.388 lei reprezentând dividende cuvenite pentru exercițiul financiar al

anului 1999 este întemeiată, deoarece A.V.A.S. este acționar în numele statului

la societatea pârâtă, iar în această calitate are dreptul la dividende,

proporțional cu cota de participare la capitalul social, potrivit art. 67 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990.

În A.G.A. din 8 aprilie 2000 s-a aprobat

bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1999, dreptul

reclamantei la suma solicitată cu titlu de dividende fiind recunoscut de către

pârâtă anterior promovării acțiunii în instanță.

A fost găsită întemeiată și cererea de

acordare a sumei de 1.839.160,38 lei, cu titlu de dobânzi calculate până la 15

august 2005 potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Cererea de acordare a penalităților până

la plata integrală a sumei datorate a fost apreciată neîntemeiată, atât din

perspectiva cadrului legal cât și a împrejurării că nu a fost precizat

cuantumul acestora.

Cererea reconvențională a fost admisă în

considerarea prevederilor art. 8 cap. IV din contractele de reprezentare

încheiate cu F.P.S., A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., care prevăd că dacă

societatea nu realizează la sfârșitul anului dividende, sumele vor fi plătite

direct de către reprezentant.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 311 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei

A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția comercială, fiind preluate în esență, toate

argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 311 din 13

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a

promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care a criticat pentru

neteneinicie și nelegalitate această hotărâre, solicitând în baza art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în

sensul admiterii acțiunii A.V.A.S. în ceea ce privește obligarea intimatei

pârâte la plata dobânzilor datorate pentru neachitarea în termen a

dividendelor, calculate în continuare până la data plății efective, precum și

în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de SC A. Craiova SA, ca

fiind prescrisă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

evocat greșita interpretare a probatoriului și lipsa de rol activ a instanței.

Intimata-pârâtă SC A. Craiova SA a depus

întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea

de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge ca

nefondat recursului reclamantei, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de chemare în judecată,

reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC A. Craiova SA la plata

sumei de 3.206.548,38 Ron reprezentând:

- 1.367.388 Ron dividende neachitate

pentru exercițiul financiar al anului 1999;

- 1.839.160,38 Ron daune calculate pentru

neachitarea la termen a acestora și

- obligarea pârâtei la plata în

continuare a penalităților până la data plății integrale a sumei datorate cu

titlu de dividende.

Corect au stabilit instanțele

judecătorești, că, dreptul la plata daunelor decurge din calitatea de acționar

al A.V.A.S. la societatea pârâtă, în concordanță cu prevederile art. 67 alin. (2)

din Legea nr. 31/1992 care prevăd că dividendele se plătesc

asociaților/acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul

social investit și art. 122 alin. (3) care stipulează că acționarii

îndreptățiți să încaseze dividende sunt cei înscriși în evidențele societății

la data de referință a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor sau cei

înregistrați la Oficiul Registrului Comerțului.

Astfel, pârâta a fost obligată atât

la plata dividendelor pentru exercițiul financiar anului 1999, până la

concurența sumei de 1.367.388 Ron cât și la plata sumei de 1.839.160,38 Ron

reprezentând daune calculate pentru neachitarea la timp a dividendelor, conform

dobânzii de referință a BNR și care se regăsește în tabelul de calcul anexat

cererii de chemare în judecată.

Calculul daunelor și acordarea lor a

fost făcută numai până în august 2005, așa cum a cerut în mod expres reclamanta

prin cererea de chemare în judecată.

Nu poate fi primită teza A.V.A.S. că

se impunea și admiterea capătului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv

de obligare în continuare, după august 2005, a pârâtei la plata penalităților

până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.

Amplu argumentat și cu trimitere la

cadrul legal aplicabil, instanța de apel a expus că cererea privind obligarea

pârâtei la plata dobânzii legale calculate până la data de 31 august 2008, în

cuantum de 2.179.595,60 lei reprezintă o cerere nouă formulată în faza

procesuală a apelului.

Nici critica vizând exercitarea

rolului activ al judecătorului nu este întemeiată, recurenta aducând argumentul

că instanțele inferioare, dacă aveau nelămuriri asupra cererilor A.V.A.S.,

puteau solicita probe suplimentare sau lămuriri.

Este adevărat că, potrivit art. 129

pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Nu se poate reține că a fost încălcat

principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția

părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul

contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte,

întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de

conținutul lor.

Rolul activ nu înseamnă, așa cum a

evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul

civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în

condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie

voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să

dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor

legitime.

Cererea reconvențională depusă de

pârâta SC A. CRAIOVA SA la termenul din 9 decembrie 2005, prin care s-a cerut

obligarea reclamantei la plata sumei de 4.203,05 Ron, cu titlu de contravaloare

a cheltuielilor reprezentanților A.V.A.S. în Adunarea Generală a Acționarilor la

nivelul anilor 2000 și 2001 precum și a dobânzilor legale nu este prescrisă.

Prin adresa cu nr. 12427 din 25

octombrie 2004 reclamanta A.V.A.S. a comunicat pârâtei SC A. CRAIOVA SA că

indemnizația reprezentanților săi în AGA pentru anul 2000 și 2001 nu pot fi

decontate întrucât deconturile de cheltuieli nu sunt vizate de fosta sucursală

Regională A.P.A.P.S. situație care corect a fost apreciată ca o recunoaștere a

dreptului, atrăgând incidența art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În

continuare au devenit aplicabile clauzele contractului de reprezentare, care

explicit în art. 8 aliniat ultim are precizat că sumele plătite

reprezentanților F.P.S. pentru exercițiul mandatului vor fi suportate direct de

reprezentant dacă societatea nu realizează la sfârșitul anului dividende.

Pentru aceste rațiuni urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București

împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2009.