ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2009

Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 194 din 24 martie 2006 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei A.V.A.S. București, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în București, împotriva pârâtei SC A. CRAIOVA SA cu sediul social în Craiova județul Dolj, având în vedere că termenul de prescripție s-a împlinit anterior depunerii de către reclamantă a cererii de chemare în judecată. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 173 din 13 septembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 194 din 24 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece, în procesul-verbal nr. DJ3/25353 din 11 noiembrie 2002 încheiat cu ocazia efectuării concilierii directe, reprezentanții SC A. SA prin reprezentanții legali au recunoscut neîndoielnic pretențiile reclamantei în ceea ce privește obligația principală, operând astfel întreruperea cursului prescripției. Efectul acestei întreruperi este acela că a început să curgă un alt termen de 3 ani (11 noiembrie 2002 – 11 noiembrie 2005) iar acțiunea a fost introdusă înlăuntrul acestui termen, respectiv la 20 octombrie 2005. Rejudecând cauza în fond, prin sentința nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă A.V.A.S.

București împotriva pârâtei-reclamante SC A. CRAIOVA SA în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 3.206.548,38 lei reprezentând dividendele neachitate pentru exercițiul financiar al anului 1999 și dobânda legală calculată până la 15 august 2005. A fost respinsă cererea de obligare la plata penalităților de întârziere. De asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC A. CRAIOVA SA în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă A.V.A.S. București la plata sumei de 4.253,05 lei reprezentând despăgubiri și dobânda legală calculată până la 31 noiembrie 2005. În final, a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata dobânzii legale aferente debitului de 2.301,44 lei începând cu 31 noiembrie 2005 până la data plății efective.

În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.367.388 lei reprezentând dividende cuvenite pentru exercițiul financiar al anului 1999 este întemeiată, deoarece A.V.A.S. este acționar în numele statului la societatea pârâtă, iar în această calitate are dreptul la dividende, proporțional cu cota de participare la capitalul social, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În A.G.A. din 8 aprilie 2000 s-a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1999, dreptul reclamantei la suma solicitată cu titlu de dividende fiind recunoscut de către pârâtă anterior promovării acțiunii în instanță. A fost găsită întemeiată și cererea de acordare a sumei de 1.839.160,38 lei, cu titlu de dobânzi calculate până la 15 august 2005 potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Cererea de acordare a penalităților până la plata integrală a sumei datorate a fost apreciată neîntemeiată, atât din perspectiva cadrului legal cât și a împrejurării că nu a fost precizat cuantumul acestora. Cererea reconvențională a fost admisă în considerarea prevederilor art. 8 cap. IV din contractele de reprezentare încheiate cu F.P.S., A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., care prevăd că dacă societatea nu realizează la sfârșitul anului dividende, sumele vor fi plătite direct de către reprezentant. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 311 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 425 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, fiind preluate în esență, toate argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București, care a criticat pentru neteneinicie și nelegalitate această hotărâre, solicitând în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii A.V.A.S. în ceea ce privește obligarea intimatei pârâte la plata dobânzilor datorate pentru neachitarea în termen a dividendelor, calculate în continuare până la data plății efective, precum și în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de SC A. Craiova SA, ca fiind prescrisă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat greșita interpretare a probatoriului și lipsa de rol activ a instanței.

Intimata-pârâtă SC A. Craiova SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge ca nefondat recursului reclamantei, pentru următoarele considerente. Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC A. Craiova SA la plata sumei de 3.206.548,38 Ron reprezentând: - 1.367.388 Ron dividende neachitate pentru exercițiul financiar al anului 1999; - 1.839.160,38 Ron daune calculate pentru neachitarea la termen a acestora și - obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităților până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de dividende.

Corect au stabilit instanțele judecătorești, că, dreptul la plata daunelor decurge din calitatea de acționar al A.V.A.S. la societatea pârâtă, în concordanță cu prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1992 care prevăd că dividendele se plătesc asociaților/acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social investit și art. 122 alin. (3) care stipulează că acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sunt cei înscriși în evidențele societății la data de referință a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor sau cei înregistrați la Oficiul Registrului Comerțului. Astfel, pârâta a fost obligată atât la plata dividendelor pentru exercițiul financiar anului 1999, până la concurența sumei de 1.367.388 Ron cât și la plata sumei de 1.839.160,38 Ron reprezentând daune calculate pentru neachitarea la timp a dividendelor, conform dobânzii de referință a BNR și care se regăsește în tabelul de calcul anexat cererii de chemare în judecată.

Calculul daunelor și acordarea lor a fost făcută numai până în august 2005, așa cum a cerut în mod expres reclamanta prin cererea de chemare în judecată. Nu poate fi primită teza A.V.A.S. că se impunea și admiterea capătului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv de obligare în continuare, după august 2005, a pârâtei la plata penalităților până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de dividende. Amplu argumentat și cu trimitere la cadrul legal aplicabil, instanța de apel a expus că cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate până la data de 31 august 2008, în cuantum de 2.179.595,60 lei reprezintă o cerere nouă formulată în faza procesuală a apelului.

Nici critica vizând exercitarea rolului activ al judecătorului nu este întemeiată, recurenta aducând argumentul că instanțele inferioare, dacă aveau nelămuriri asupra cererilor A.V.A.S., puteau solicita probe suplimentare sau lămuriri. Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de conținutul lor. Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Cererea reconvențională depusă de pârâta SC A. CRAIOVA SA la termenul din 9 decembrie 2005, prin care s-a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 4.203,05 Ron, cu titlu de contravaloare a cheltuielilor reprezentanților A.V.A.S. în Adunarea Generală a Acționarilor la nivelul anilor 2000 și 2001 precum și a dobânzilor legale nu este prescrisă. Prin adresa cu nr. 12427 din 25 octombrie 2004 reclamanta A.V.A.S. a comunicat pârâtei SC A. CRAIOVA SA că indemnizația reprezentanților săi în AGA pentru anul 2000 și 2001 nu pot fi decontate întrucât deconturile de cheltuieli nu sunt vizate de fosta sucursală Regională A.P.A.P.S. situație care corect a fost apreciată ca o recunoaștere a dreptului, atrăgând incidența art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

În continuare au devenit aplicabile clauzele contractului de reprezentare, care explicit în art. 8 aliniat ultim are precizat că sumele plătite reprezentanților F.P.S. pentru exercițiul mandatului vor fi suportate direct de reprezentant dacă societatea nu realizează la sfârșitul anului dividende. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 311 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.