ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4789/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1980/2004 al Tribunalului Teleorman, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta A.S.S. Alexandria, solicitând să se dispună următoarele: - obligarea pârâtei la efectuarea investiției de mediu în societatea privatizată SC S. SA Alexandria, cu termen scadent la data de 27 iunie 2001, așa cum s-a obligat prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni; - obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere în executarea obligației de executare a investiției. Prin sentința comercială nr. 671 din 26 iulie 2004, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea reclamantei A.V.A.S.

București, reținând că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât prin sentința nr. 1762/2001 a aceleiași instanțe a fost soluționată o cerere, având același obiect, cauză, părți, ceea ce înseamnă existența autorității de lucru judecat. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care, a anulat sentința primei instanțe și evocând fondul a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că din considerentele sentinței civile nr. 1762 din 3 decembrie 2001, rezultă că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate dar nu se poate accepta automat că prin prisma acestei hotărâri ar opera autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, admiterea și a apelului său și schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost precizată. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că: - hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că prin contract pârâta s-a obligat să efectueze în societate o investiție de 50.000.000 lei pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare. Atât instanța de fond cât și instanța de apel, au ignorat în totalitate faptul că nu a fost depus înscrisul oficial care putea face dovada îndeplinirii obligației asumate de pârâtă anume confirmarea autorității de mediu respectiv a I.P.M.T.

din care să rezulte îndeplinirea tuturor măsurilor de protecție a mediului; - hotărârea recurată nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. Recursul reclamantei este nefondat. Potrivit reglementărilor procedurale în vigoare, recursul este conceput ca o cale de atac, lipsită de caracter devolutiv, un control al hotărârii atacate, în limita motivelor prevăzute de lege. Între părțile în proces s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000, prin care în ce privește prezenta cauză, pârâta s-a angajat să efectueze o investiție de 50.000.000 lei. Din actele depuse la instanța de fond, rezultă faptul că pârâta a realizat o platformă betonată în valoare de 55.049.000 lei, fapt confirmat de A.P.M.T., prin adresa de la dosarul instanței de apel.

În aceste împrejurări prima critică formulată de recurentă apare ca nefondată și urmează a se respinge. În critica sa privind daunele cominatorii, recurenta precizează că acestea sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligației de a face, având caracterul unei pedepse civile. Instanța de apel a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii odată cu cererea principală, reținând corect că atâta vreme cât investiția a fost realizată de către pârâtă, nu poate fi primită o cerere constând în obligația de a face și anume realizarea investiției, cu daune cominatorii, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat. În temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul reclamantei urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei comerciale nr. 676 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2005.