ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4789/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4789/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul
dosarului nr. 1980/2004 al Tribunalului Teleorman, reclamanta A.V.A.S.
București a chemat în judecată pe pârâta A.S.S. Alexandria, solicitând să se
dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la efectuarea
investiției de mediu în societatea privatizată SC S. SA Alexandria, cu termen
scadent la data de 27 iunie 2001, așa cum s-a obligat prin contractul de
vânzare – cumpărare de acțiuni;
- obligarea pârâtei la plata de
daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere în executarea
obligației de executare a investiției.
Prin sentința comercială nr. 671 din
26 iulie 2004, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea reclamantei A.V.A.S.
București, reținând că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât prin
sentința nr. 1762/2001 a aceleiași instanțe a fost soluționată o cerere, având
același obiect, cauză, părți, ceea ce înseamnă existența autorității de lucru
judecat.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de
Apel București, secția a VI-a comercială, care, a anulat sentința primei
instanțe și evocând fondul a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
La pronunțarea acestei hotărâri
instanța de apel a reținut că din considerentele sentinței civile nr. 1762 din
3 decembrie 2001, rezultă că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale
asumate dar nu se poate accepta automat că prin prisma acestei hotărâri ar
opera autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri,
reclamanta a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea
deciziei recurate, admiterea și a apelului său și schimbarea sentinței
pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost
precizată.
În motivarea recursului, reclamanta
a susținut că:
- hotărârea recurată a fost
pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că prin contract pârâta s-a obligat
să efectueze în societate o investiție de 50.000.000 lei pentru realizarea
măsurilor cuprinse în programul de conformare. Atât instanța de fond cât și
instanța de apel, au ignorat în totalitate faptul că nu a fost depus înscrisul
oficial care putea face dovada îndeplinirii obligației asumate de pârâtă anume
confirmarea autorității de mediu respectiv a I.P.M.T. din care să rezulte
îndeplinirea tuturor măsurilor de protecție a mediului;
- hotărârea recurată nu s-a
pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de
daune cominatorii.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit reglementărilor procedurale
în vigoare, recursul este conceput ca o cale de atac, lipsită de caracter
devolutiv, un control al hotărârii atacate, în limita motivelor prevăzute de
lege.
Între părțile în proces s-a încheiat
contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000, prin care în
ce privește prezenta cauză, pârâta s-a angajat să efectueze o investiție de
50.000.000 lei.
Din actele depuse la instanța de
fond, rezultă faptul că pârâta a realizat o platformă betonată în valoare de
55.049.000 lei, fapt confirmat de A.P.M.T., prin adresa de la dosarul instanței
de apel.
În aceste împrejurări prima critică
formulată de recurentă apare ca nefondată și urmează a se respinge.
În critica sa privind daunele
cominatorii, recurenta precizează că acestea sunt un mijloc indirect de
asigurare a executării în natură a obligației de a face, având caracterul unei
pedepse civile.
Instanța de apel a respins cererea
de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii odată cu cererea
principală, reținând corect că atâta vreme cât investiția a fost realizată de
către pârâtă, nu poate fi primită o cerere constând în obligația de a face și
anume realizarea investiției, cu daune cominatorii, astfel că și acest motiv de
recurs este nefondat.
În temeiul prevederilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei comerciale nr. 676
din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 18 octombrie 2005.