ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4870/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Teleorman, secția civilă, la 31 august 2007, reclamanta P.A. a chemat

în judecată pe pârâții A.V.A.S. București, SC S. SA, Consiliul Local Măldăieni,

Comuna Măldăieni, Agenția Națională a Drumurilor și Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând restituirea în natură a imobilului moară și presă de ulei, situate în

comuna Măldăieni, județul Teleorman, instalațiilor aferente imobilului, astfel cum

au fost descrise în procesul verbal de naționalizare.

S-a solicitat, totodată,

obligarea pârâților Comuna Măldăieni, Consiliul Local Măldăieni și Agenția Națională

a Drumurilor la restituirea în natură a diferenței de teren până la 7.500 m.p. și

la acordarea de daune pentru lipsa de folosință a imobilului în cuantum de 10.000

RON/zi, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să se dispună

restituirea prin echivalent.

Prin sentința civilă

nr. 112 din 22 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea și

a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 2.419 m.p., identificată

în schița anexă a raportului de expertiză și a imobilului moară de către pârâta

SC S. SA. S-a dispus acordarea de despăgubiri către reclamantă, în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 5.081 m.p. teren, situat în comuna

Măldăieni, județul Teleorman.

S-a respins, ca nefondat,

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor de 10.000 RON/zi

pentru lipsa de folosință a imobilelor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamanta P.A., apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 433

din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sentința fiind

desființată cu trimitere spre rejudecare pentru nepronunțarea cu privire la despăgubirile

pentru instalațiile aferente morii.

Rejudecând cauza, Tribunalul

Teleorman, secția civilă, prin sentința civilă nr. 181 din 26 octombrie 2009, a

admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus restituirea în natură către aceasta

a suprafeței de 2.419 m.p., identificată în schița anexă a raportului de expertiză

tehnică judiciară efectuat de expert D.D., și a imobilului moară, de către SC

S. SA

S-a dispus acordarea de

despăgubiri către reclamantă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

pentru suprafața de 5.081 m.p. teren situat în intravilanul comunei Măldăieni, județul

Teleorman, din care pe suprafața de 2531 m.p., este construit DE 70 cu zona de protecție,

iar suprafața de 2.550 m.p. teren intravilan, în comuna Măldăieni, județul Teleorman,

a fost atribuită altor persoane conform Legii nr. 18/1991.

S-a dispus, totodată,

acordarea de despăgubiri pentru instalațiile aferente imobilului, astfel cum au

fost descrise în procesul-verbal de naționalizare, în măsura în care nu au fost

înlocuite, casate sau distruse și au fost restituite odată cu imobilul moară.

S-a respins ca nefondat

capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata daunelor de 10.000 RON/zi

pentru lipsa de folosință a imobilelor.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că reclamanta P.A., în calitate de moștenitoare a defunctului

P.P. a notificat potrivit Legii nr. 10/2001 pe pârâta SC S. SA, cu notificarea din

16 iulie 2001, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 7.500 m.p. teren,

a morii și a presei de ulei.

De asemenea, au fost notificate

Primăria comunei Măldăieni (cu notificarea din 10 iulie 2001) și Agenția Națională

a Drumurilor (cu notificarea din 14 august 2001), solicitându-se restituirea în

natură a diferenței din suprafața de 7.500 m.p., neocupată de pârâta SC S. SA, sau

acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești.

S-a avut în vedere că,

așa cum rezultă din copia procesului-verbal de naționalizare, defunctul P.P. a deținut,

în comuna Măldăieni, județul Teleorman, suprafața de 7.500 m.p. teren pe care se

află o clădire construită din cărămidă, cu două anexe, compusă din 4 camere, din

care una pentru presa de ulei, una pentru fântână și 2 pentru locuință, iar o alta

pentru locomobilă. Conform certificatului din 15 iulie 2001, eliberat de Direcția

Județeană Teleorman a

Arhivelor

Statului, autorul reclamantei figurează în tabelul

întreprinderilor naționalizate

în baza Legii nr. 119/1948 cu presa de ulei din Măldăieni, cu o capacitate de 500

litri în 24 de ore, imobilele preluate fiind descrise în procesul-verbal din 11

iunie 1948.

Prin expertiza efectuată

în cauză au fost identificate suprafețele de teren și deținătorii acestora.

S-a reținut că imobilul

moară și suprafața de 2.419 m.p. deținut de pârâta SC S. SA, societate la care statul

este acționar majoritar, pot fi restituite în natură conform art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește diferența

de teren, respectiv suprafața de 2.351 m.p., ocupată în prezent de DE 70 și zona

de protecție a acestuia și suprafața de 2.730 m.p. ce a făcut obiectul Legii

nr. 18/1991, s-a apreciat că nu se poate dispune restituirea în natură, ci doar

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Capătul de cerere prin

care s-au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor s-a respins

ca nefondat cu motivarea că, potrivit art. 40 din Legea nr. 10/2001, obligația deținătorului

imobilului este atrasă numai în cazul prevăzut de art. 25 alin. (5) din același

act normativ.

Împotriva sentinței menționate

a declarat apel A.V.A.S., invocând lipsa calității procesuale pasive, față de dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, în emiterea deciziei cu propunere de măsuri reparatorii

pentru terenul în suprafață de 2.351 m.p. și pentru utilajele înlocuite, casate

și distruse.

De asemenea, s-a criticat

sentința primei instanțe pentru neobservarea împrejurării ce a condus la modificarea

raportului juridic, în sensul că SC S. SA nu mai este societate comercială privatizată.

S-a învederat faptul că

prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din

13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) și pârâta Asociația S.S.,

prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, județul Teleorman.

Apelanta-pârâtă a mai

arătat că a emis decizia nr. 194 din 24 iulie 2007, prin care și-a declinat competența

de soluționare a notificărilor, în favoarea SC S. SA, în conformitate cu dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la cererea de

acordare de măsuri reparatorii pentru utilajele preluate abuziv, s-a susținut că

obținerea acestora este condiționată de existența lor fizică la data intrării în

vigoare a legii, în

speță

nedovedindu-se această împrejurare și nefiind întrunite

dispozițiile art. 6

alin. (2).

Prin decizia civilă

nr. 302/A din 28 aprilie 2010, Curtea, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat

apelul pârâtei A.V.A.S., reținând, în esență, că notificarea formulată nu poate

fi soluționată de SC S. SA, care este o societate dizolvată, conform sentinței

nr. 876 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția comercială, astfel

încât criticile A.V.A.S. referitoare la competența de a se pronunța asupra notificării

nu sunt întemeiate. S-a reținut că nu este întemeiată cererea lichidatorului judiciar

AMT S.I. Craiova de a fi introdus în cauză, întrucât s-ar depăși cadrul procesual

pentru că SC S. SA nu are calitatea de parte.

Nici cea de-a doua critică

a apelantei nu a fost primită, motivându-se că la pronunțarea hotărârii atacate,

prima instanță a avut în vedere că nu s-a dovedit înlocuirea, casarea sau distrugerea

utilajelor și a dispus acordarea despăgubirilor numai pentru situația în care acestea

(utilajele) nu au fost înlocuite, casate sau distruse, sau nu au fost restituite

odată cu moara, a cărei restituire în natură s-a dispus.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de

recurs, pârâta-recurentă a susținut că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001

nu îi conferă calitate procesuală pasivă de a emite decizie cu propunere de măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafața de 2.351 m.p. și pentru utilajele înlocuite,

casate și distruse.

S-a invocat, totodată,

faptul că instanța de apel nu a avut în vedere că s-a constatat irevocabil nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat de fostul A.P.A.P.S.

cu Asociația S.S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria,

astfel că s-a modificat

raportul juridic între părți, SC S. SA

nemaifiind o societate comercială privatizată.

Critica formulată prin

ultimul motiv de recurs a vizat lipsa calității A.V.A.S., conferite de dispozițile

art. 6 alin. (2), de a acorda măsuri reparatorii pentru bunurile ce au fost casate,

înlocuite sau distruse, în speță pentru utilajele aferente morii.

În faza procesuală a recursului

nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile invocate

de pârâta-recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9, Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la 28 aprilie 2010, în faza apelului,

AMT S.I. SPRL Craiova a solicitat instanței introducerea în cauză în calitate de

lichidator judiciar al SC S. SA și comunicarea motivelor de apel, motivat de faptul

că, prin sentința comercială nr. 876 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul

Teleorman, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și a fost

desemnată lichidator judiciar.

Instanța de apel a respins

această cerere, reținând eronat că SC S. SA nu are calitatea de parte în dosar și

astfel s-ar depăși cadrul procesual fixat prin acțiunea reclamantei.

Curtea va reține că prin

acțiunea introdusă de reclamanta P.A. la Tribunalul Teleorman la 29 august 2007

a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă și SC S. SA Alexandria, parte ce

a figurat în această calitate atât în dispozitivul sentinței cât și în cel al deciziei

instanței de apel.

Ca atare se va constata

că, potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. raportat la art. 87 pct. 5 C.

proc. civ. se impune citarea pârâtei intimate SC S. SA prin administratorul său

lichidatorul judiciar, ca urmare a deschiderii față de aceasta a procedurii insolvenței.

În condițiile în care

s-a reținut eronat că SC S. SA nu are calitatea de parte în dosar, s-au lăsat practic

nesoluționate criticile invocate de apelanta-pârâtă A.V.A.S., referitoare la lipsa

calității sale de a emite decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru terenul

în suprafață de 2.351 m.p. și utilajele înlocuite, casate sau distruse, raportat

la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Deși instanța de apel

a făcut referire la sentința nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman,

(irevocabilă prin decizia nr. 327 din 30 aprilie 2006 a Curții de Apel București,

secția a V-a civilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 13 martie 2000 încheiat de fostul A.P.A.P.S. cu

Asociația S.S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, nu a avut în vedere

că, prin decizia nr. 191 din 24 iulie 2007, A.V.A.S. și-a declinat competența soluționării

notificărilor formulate de reclamanta-intimată în favoarea SC S. SA, în conformitate

cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motivat de calitatea sa

(a A.V.A.S.) de acționar la această societate.

Pentru aceste considerente,

Curtea, constatând că au fost lăsate necercetate unele dintre criticile invocate

de pârâta A.V.A.S. în apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe, va admite

recursul acestuia și, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa decizia

atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 302/A din 28 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 iunie 2011.