ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4870 din 20 octombrie 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale împotriva Sentinței civile nr. 1588 din 30 martie 2010 a Curții de Apel
București, a casat sentința recurată și a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanta V.M.Z.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că în mod greșit instanța de fond a
stabilit că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada întrunirii în speță a
elementelor răspunderii materiale, respectiv a faptei ilicite și a vinovăției
reclamantei în săvârșirea faptelor calificate de autoritatea de control drept
contravenții și sancționate ca atare prin procesele-verbale.
S-a reținut de către
instanța de recurs că în cauză nu au fost îndeplinite nici condițiile privind
suspendarea actului administrativ.
Astfel, reține
instanța de recurs, instanța de fond s-a rezumat în a aprecia faptul că suma
împrumutată reclamantei este reținută din salariu, ceea ce e de natură să îi
reducă veniturile lunare și să îi afecteze situația financiară a familiei, fără
însă a oferi elemente care să permită determinarea în concret atât a
prejudiciului pe care îl va suferi prin executarea imediată a actului, cât și a
caracterului vătămător și irevocabil a prejudiciului produs prin executare.
Împotriva acestei
decizii, în temeiul art. 322 pct. 5 și urm. C. proc. civ., recurenta-reclamantă
V.M.Z. a formulat cererea de revizuire de față.
Revizuenta a susținut
următoarele critici:
Revizuenta arată că
prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a admis
recursul, a casat sentința atacată și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pe situația de fapt
se arată că nu a fost depus dosarul privind actele care au stat la baza
organizării licitației de tipizate și care a făcut obiectul controlului
autorității care a aplicat sancțiunile ce au stat la baza emiterii ordinului
atacat.
Se apreciază de
revizuentă că această situație se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322
pct. 5 C. proc. civ., înscrisul invocat fiind nou și a fost reținut de partea
potrivnică.
Se solicită atașarea
Dosarului nr. 9180/2/2009.
La dosar
intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care solicită respingerea cererii de
revizuire ca inadmisibilă.
Analizând cererea de
revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea va
aprecia, pentru următoarele considerente, că cererea de revizuire, deși
admisibilă, este nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Decizia nr. 4870 din
20 octombrie 2011 a cărei revizuire se solicită este o hotărâre pronunțată de
instanța de recurs care evocă fondul deoarece prin această hotărâre a fost
admis recursul declarat de pârâtul-intimat Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale și pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea
reclamantei-revizuente, acțiunea având ca obiect anularea Ordinului nr. 1563
din 16 septembrie 2009, prin care s-a constituit un debit în sumă de 45.000 RON
în sarcina sa și a altor persoane nominalizate în Anexă.
Cererea de revizuire
este nefondată deoarece în cauză revizuenta nu a depus acte în sensul
dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acte hotărâtoare care ar fi
determinat o altă soluție decât cea de admitere a recursului dispusă prin
Decizia nr. 4870 din 20 octombrie 2011.
Actele la care face
referire revizuenta, privind dosarul organizării licitației de tipizate, nu au
fost depuse la dosar și nu reprezintă acte noi în sensul dispozițiilor art. 322
pct. 5 C. proc. civ., neavând legătură directă cu legalitatea Ordinului nr.
1563 din 16 septembrie 2009.
Revizuentei îi
incumbă sarcina depunerii actelor și a probării, după caz, a poziției
obstrucționiste a părții adverse, care nu i-a permis să intre în posesia
înscrisului pe durata soluționării procesului, sau existența unei împrejurări
ivite mai presus de voința revizuentei.
În cauză nu există
probate aceste aspecte în ceea ce privește depunerea de noi înscrisuri doveditoare
de natură a infirma, pe fond, legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 4870 din
20 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea, în baza art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de
revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de V.M.Z. împotriva Deciziei nr. 4870 din 20 octombrie 2011
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ