ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6877/2013

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Obiectul cererii și hotărârea supusă revizuirii

Prin

cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 23 martie 2012, A.D. a solicitat, în

temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinței nr. 5720 din 7

octombrie 2011 a Curții de Apel București, în sensul înlăturării soluției

pronunțate asupra excepției tardivității capătului de cerere privind anularea

Ordinelor înregistrate la pozițiile 104-106 din Carnetul de muncă seria x și a

Ordinelor nr. 257 din 28 februarie 2008 și nr. 280 din 03 martie 2008,

neînregistrate în carnetul de muncă, și obligarea intimatului Secretariatul

General al Guvernului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin Sentința nr. 4403 din 29 iunie 2012,

Curtea de apel a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reținând, pe de

o parte, că revizuentul solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate de

instanța de fond care soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale,

și nu a hotărârii unei instanțe de recurs, și, pe de altă parte, că nu sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

2.Cererea

de revizuire

Împotriva acestei

hotărâri, s-a formulat cerere de revizuire de către A.D., invocând dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat

că, prin considerentele acestei sentințe civile se încalcă autoritatea de lucru

judecat ce rezultă, în mod neîndoielnic, din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind hotărâri definitive, pronunțate de

către instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărâri care

sunt potrivnice, prin Sentința 4403 a Curții de Apel București încălcându-se

autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție. Astfel, în timp ce în decizia Înaltei Curți s-a precizat

faptul că „(…) Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de

revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite

următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii,

chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei …”, prin sentința Curții de

Apel s-a precizat, în mod contrar, faptul că: „(…) Fiind vorba de o hotărâre

pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de

soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în

temeiul unei excepții procesuale, sunt incidente dispozițiile textului de lege

menționat anterior, cererea revizuentului urmând a fi respinsă ca

inadmisibilă…”.

Mai susține revizuentul că este îndeplinită

și condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Intimatul Secretariatul General al Camerei

Deputaților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii

de revizuire, apreciind că, din analiza hotărârilor judecătorești care formează

obiectul acesteia, reiese, în mod evident, că nu sunt îndeplinite prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, hotărârile judecătorești sunt

pronunțate în cereri diferite de revizuire, nu sunt hotărâri potrivnice, în

sensul articolului menționat, și nu sunt date în aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei

identități, de părți, obiect și cauză.

Mai arată intimatul că justificarea unui caz

de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constă tocmai

în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră

potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire

simultan.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

revizuirii

(3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru

următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac,

de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres

și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o

reglementează fiind de strictă interpretare.

Articolul menționat reglementează condițiile

de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi

invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea,

la punctele 1 - 10.

Condiția de admisibilitate comună se referă

la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această

cale: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)”.

Astfel, se poate cere revizuirea unei

hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre:

- o hotărâre definitivă pronunțată de

instanța de apel

;

- o hotărâre definitivă a primei instanțe

împotriva căreia nu s-a declarat apel;

- o hotărâre pronunțată de instanța de

recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul

cererii de revizuire îl formează Sentința nr. 4403 din 29 iunie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a, sentință pronunțată în soluționarea unei

alte cereri de revizuire și care nu face parte din categoria hotărârilor expres

și limitativ prevăzute de textul C. proc. civ.

În plus, deși, în raport cu cele reținute mai

sus, nu se mai impune analiza condițiilor specifice motivului de revizuire

invocat în cauză, pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte reține că

nici acestea nu sunt

îndeplinite.

În speță, prin Sentința nr. 4403 din 29 iunie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a Sentinței nr. 5720 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a, prin care s-a respins ca tardiv formulată acțiunea

reclamantului A.D., formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de

revizuentul A.D.

Prin Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizie în raport cu care s-a formulat prezenta cerere de

revizuire, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1604

din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Revizuirea poate fi cerută dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.

7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere

situația în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele

stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat”.

Prin această reglementare s-a urmărit crearea

unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai

multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se

ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot duce la

îndeplinire.

Înalta Curte constată că, și sub acest aspect,

cererea de revizuire este inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în raport cu

dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 4403 din 29 iunie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal‚

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 octombrie 2013.