ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6796/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6796/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, revizuentul A.D. a

solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în

contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților,

revizuirea Sentinței civile nr. 5720 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 143/2/2011 în sensul de a se înlătura soluția pronunțată asupra excepției

tardivității capătului de cerere privind anularea ordinelor înregistrate la

poz. 104 - 116 din carnetul de muncă x și a Ordinelor nr. 257 din 28 februarie 2008

și nr. 280 din 03 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, precum și

obligarea intimatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuentul a arătat, sub aspectul admisibilității cererii de

revizuire, că fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcția Comercială

din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, întocmită și

înaintată pentru gestionare Direcției Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999,

modificată nelegal la data de 03 februarie 1999, comunicată pentru prima dată

în ședința publică din 01 martie 2012 în anexă la precizările nr. 51/798 din

data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretariatul general al Camerei

Deputaților în Dosarul nr. 22456/302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei

Sectorului 5 București este un înscris nou, care îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: a fost descoperit după

pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii existând la data pronunțării

acestei hotărâri; nu a fost posibilă prezentarea înscrisului în instanța care a

pronunțat hotărârea atacată datorită faptului că a fost reținut de partea potrivnică;

dacă înscrisul nou ar fi fost cunoscut instanței de fond la momentul

pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluția ar fi fost de

admitere a cererii introductive de instanță așa cum a fost formulată; înscrisul

invocat ca temei al revizuirii a fost prezentat de partea care exercită calea

de atac a revizuirii.

Revizuentul a mai

arătat că cererea de revizuire este admisibilă, deși nu este vorba de o

hotărâre prin care să se fi soluționat fondul cauzei, întrucât sunt incidente

dispozițiile art. 322 alin. (1) teza I, iar nu teza a II-a.

Prin Sentința civilă nr.

4403 din 29 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de revizuentul A.D., în

contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, în esență, faptul că prin cererea

înregistrată de revizuent la data de 23 martie 2012 s-a solicitat revizuirea Sentinței

civile nr. 5720 din 07 octombrie 2011, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul

nr. 143/2/2011, în ce privește soluția pronunțată de această instanță asupra

excepției tardivității, mai precis faptul că a fost admisă excepția și respins

în consecință capătul de cerere privind anularea ordinelor ca fiind tardiv

formulat.

Instanța a mai

reținut că, fiind vorba de o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu

evocă însă fondul în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci

doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, sunt incidente

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea revizuentului fiind

inadmisibilă.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că, deși în legătură cu hotărârile instanței

de fond nu există niciun text de lege care să prevadă în mod expres condiția

restrictivă de a fi hotărâri de fond, întrucât revizuirea nu poate fi

exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive

sunt legate de regulă de situația de fapt care se rezolvă prin hotărârile de

fond, această condiție trebuie extinsă și la hotărârea din speță, vizată de

prezenta cerere de revizuire.

Instanța a apreciat

că cererea de revizuire mai este inadmisibilă și pentru un alt motiv, raportat

la dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocate de revizuent, constatând

că nu este îndeplinită cerința ca înscrisul invocat să fie determinant (în

sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii

soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată).

Astfel, instanța a

reținut că din Sentința civilă nr. 5720 din 07 octombrie 2011 se observă că în

admiterea excepției tardivității instanța a avut în vedere faptul că ordinele

contestate de revizuent (reclamant în respectiva acțiune) sunt acte

administrative individuale, ce i-au fost comunicate acestuia sub semnătură încă

din anii 2007 - 2008, însă reclamantul a formulat cererea în anularea

respectivelor acte la data de 07 ianuarie 2011, cu depășirea deci a termenului

de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut de

către instanță că revizuentul nu a demonstrat caracterul determinant al

înscrisului nou invocat, respectiv în ce măsură prin acest act s-ar demonstra

că soluția pronunțată asupra excepției tardivității ar fi una greșită; că nu a

fost expusă o teză probatorie relevantă în raport de soluția pronunțată prin

sentința criticată, deci legătura de cauzalitate între soluția de respingere a

cererii sale în anulare ca fiind tardiv formulată și înscrisul nou pe care își

întemeiază cererea de revizuire, precum și faptul că revizuentul nu a făcut

dovada că înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat

hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie

dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

P

entru aceste

considerente, reținând de asemenea că prezumția absolută, irefragabilă a

autorității de lucru judecat, consacrată în dreptul intern (art. 166 C. proc. civ.

și art. 1201 C. civ. anterior) implică o limitare naturală a dreptului de acces

la justiție, ce nu este unul absolut, neconstatându-se de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului că ar constitui o restrângere incompatibilă cu

drepturile prev. de art. 6 din C.E.D.O., dar și împrejurarea că nu sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța a

respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea

sentinței recurate ca fiind nefondată, deoarece cererea de revizuire formulată

întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de

dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 și art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea

casată.

În motivarea

recursului declarat, recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea

de revizuire, arată că instanța de revizuire a omis să respingă întâmpinarea

formulată de către Secretarul General al Camerei Deputaților ca fiind introdusă

de către o entitate fără calitate procesuală pasivă, că instanța de fond nu a

manifestat rol activ în aflarea adevărului, fiind incidente în cauză

dispozițiile art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Se mai arată în

motivele de recurs că atât instanța de fond, cât și instanța de revizuire, prin

hotărârile pronunțate, au depășit atribuțiile puterii judecătorești; că prin interpretarea

trunchiată a dispozițiilor art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., în mod vădit

neîndoielnic, instanța de revizuire nu numai că a adăugat la lege, dar a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic

dedus judecății.

Mai

arată recurentul că „fișa postului, aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcția

Comercială din cadrul

Secretariatului

General al Camerei Deputaților, întocmită și înaintată pentru gestionare Direcției

Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de

03 februarie 1999,

înscris nou, descoperit

în ședința publică de la data de 1 martie 2012,

anexat precizărilor

nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate

de către Secretarul general al Camerei Deputaților, în Dosarul nr. 22456/302/2010,

înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București”, este, în

conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou,

care în mod vădit neîndoielnic îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute „(…) în mod expres și

limitativ de acest

text de lege.”, înscris pe care instanța de fond nu l-a examinat, considerând

că nu are

relevanță în

soluționarea cererii de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5

C.

proc. civ.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Înalta Curte are în

vedere faptul că prin sentința recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 5720 din

7 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin care instanța de fond a admis excepția

tardivității acțiunii și a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului

privind contestarea unui număr de 14 ordine ale Secretarului General al Camerei

Deputaților.

Revizuentul A.D. și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 alin. (1) teza I pct. 5

C. proc. civ., invocând ca înscris nou fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa

20 Direcția Comercială, eliberată la data de 8 ianuarie 1999.

Recursul

care face obiectul prezentului dosar este declarat împotriva unei hotărâri prin

care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

5 C. proc. civ.

Potrivit

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Pentru

a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de

revizuire să fi existat la data soluționării fondului, dar să fi fost imposibil

de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa,

respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru

soluția ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă

soluție decât cea pronunțată.

Înalta

Curte apreciază că în mod corect Curtea de apel a reținut că, fiind vorba de o

hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul

de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în

temeiul unei excepții procesuale, sunt incidente dispozițiile textului de lege

menționat anterior, cererea revizuentului fiind inadmisibilă.

Astfel

cum a reținut și Curtea de apel, deși în legătură cu hotărârile instanței de

fond nu există niciun text de lege care să prevadă în mod expres condiția

restrictivă de a fi hotărâri de fond, întrucât revizuirea nu poate fi

exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive

sunt legate de regulă de situația de fapt, care se rezolvă prin hotărârile de

fond, această condiție trebuie extinsă și la hotărârea din speță vizată de

prezenta cerere de revizuire.

De

asemenea, în mod corect a reținut Curtea de apel că în cauză nu este

îndeplinită cerința prevăzută de art. 322 pct. 5 ca înscrisul invocat să fie

determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia

judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, deoarece

revizuentul nu a expus o teză probatorie relevantă în raport de soluția

pronunțată prin sentința criticată, nefiind dovedită legătura de cauzalitate

între soluția de respingere a cererii sale în anulare ca fiind tardiv formulată

și înscrisul nou pe care își întemeiază cererea de revizuire.

Înalta

Curte constată că s

oluția

de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile art. 322 alin. (1) teza II pct. 5 C. proc. civ., prima instanță

verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent și de soluția

supusă revizuirii, dispusă prin Sentința civilă nr. 5720 din 7 octombrie 2011.

Raportat

la prevederile legale incidente cauzei, criticile

recurentului-revizuent

sunt nefondate, Sentința civilă nr. 4403 din 29 iunie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 2441/2/2012 de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal,

în soluționarea cererii de revizuire, menținându-și credibilitatea și suportul

probator, întrucât, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței civile

nr. 5720 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a

contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 143/2/2011.

Or,

prin sentința civilă supusă revizuirii în prezenta cauză,

respectiv

Sentința civilă nr. 5720 din 7 octombrie 2011, instanța de fond a respins ca

tardiv

capătul de cerere privind anularea ordinelor contestate

pe motiv că acestea i-au fost comunicate reclamantului încă din anii 2007-2008,

însă reclamantul a formulat cererea de anulare a acestora la data de 07

ianuarie 2011, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004. Astfel,

înscrisul pretins nou,

care d

atează

din anul 1999,

nu

are relevanță asupra tardivității reținute, neîntrunind

cerințele legale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a-i

fi admisibilă

revizuentului A.D. cererea de revizuire formulată.

Înalta Curte

apreciază, procedând la verificarea Sentinței civile nr.

5720 din 7 octombrie 2011 în raport de motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5

C.

proc. civ., că cererea de revizuire nu se încadrează în cerințele specifice

acestei căi extraordinare de atac și, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3)

C. proc. civ.

, în conformitate cu

care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe

care se întemeiază, în mod corect Curtea de apel a respins ca inadmisibilă

cererea de

revizuire care a format

obiectul Dosarului nr. 2441/2/2012.

Prin

urmare, față de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de

revizuire a fost greșit respinsă.

Înalta

Curte constată că, în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și

temeinică, iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 4403 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 octombrie 2013.