ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6269/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, revizuentul A.D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, revizuirea Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 405/2/2011, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune interese morale. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că ulterior pronunțării deciziei respective a descoperit înscrisuri ascunse de partea adversă la momentul soluționării pricinii și a considerat că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sub acest aspect, solicitând admiterea cererii de revizuire formulată.

Prin Sentința civilă nr. 2899 din 3 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată de revizuent la data de 20 martie 2012 s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 405/2/2011, prin care a fost admisă excepția lipsei de obiect și, în consecință, a fost respinsă cererea de suspendare ca lipsită de obiect, astfel că, fiind vorba de o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, cererea revizuentului este inadmisibilă.

Mai mult, instanța a observat că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „(1) Împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă”, iar în cauza de față, din cuprinsul informațiilor extrase din sistemul ECRIS, rezultă că la momentul înregistrării cererii de revizuire, sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era irevocabilă. În aceste condiții, instanța a constatat că cererea de revizuire vizează o sentință care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt și de drept invocate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, înlăturarea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, deoarece aceasta întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.

În motivarea recursului declarat, recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea de revizuire, arată, în esență, că instanța de fond, prin sentința atacată, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, prin care s-a înlăturat judecarea cauzei pe fond; că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului; că prin respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă instanța a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Mai arată recurentul că ”f ișa postului aferentă poz.

31 din Anexa 20 Direcția Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, întocmită și înaintată pentru gestionare Direcției Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de 03 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în Ședința Publică de la data de 01 martie 2012, în anexă la precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012, formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaților, în Dosarul nr. 22456/302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București”, este, în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou, care în mod vădit neîndoielnic îndeplinește condițiile cumulative prevăzute " (...) în mod expres și limitativ de acest text de lege ...", înscris pe care instanța de fond nu l-a examinat, considerând că nu are relevanță în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Înalta Curte are în vedere faptul că prin sentința recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care instanța de fond a admis excepția lipsei de obiect și a respins în consecință cererea de suspendare ca lipsită de obiect. Revizuentul A.D. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscris nou fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcția comercială, elaborată la data de 8 ianuarie 1999. Recursul care face obiectul prezentului dosar este astfel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.

Soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 322 alin. (19 teza II C. proc. civ., prima instanță verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., invocate de recurent și de soluția supusă revizuirii dispusă prin sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011. Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentului-revizuent sunt nefondate, sentința civilă nr. 2899 din 3 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2292/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a c ontencios administrativ și fiscal, asupra cererii de revizuire, menținându-și credibilitatea și suportul probator, întrucât, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a c ontencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 405/2/2011.

Înalta Curte apreciază, procedând la verificarea sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011 în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că cererea de revizuire nu se încadrează în cerințele specifice acestei căi extraordinare de atac și, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, în mod corect curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire care a format obiectul Dosarului nr. 2292/2/2012. Prin urmare, față de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de revizuire a fost greșit respinsă. Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., dar nici condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece la momentul înregistrării cererii de revizuire sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era irevocabilă. În aceste condiții, instanța a constatat în mod corect că cererea de revizuire vizează o sentință care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt și de drept invocate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 2899 din 3 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2013.