ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6269/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, revizuentul A.D. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al

Camerei Deputaților, revizuirea Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 405/2/2011, precum și

obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune interese

morale.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că ulterior pronunțării deciziei respective a descoperit

înscrisuri ascunse de partea adversă la momentul soluționării pricinii și a considerat

că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sub acest aspect,

solicitând admiterea cererii de revizuire formulată.

Prin Sentința

civilă nr. 2899 din 3 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins

cererea de revizuire formulată de

revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei

Deputaților, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată de

revizuent la data de 20 martie 2012 s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr.

3483 din 16 mai 2011, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 405/2/2011,

prin care a fost admisă excepția lipsei de obiect și, în consecință, a fost

respinsă cererea de suspendare ca lipsită de obiect, astfel că, fiind vorba de

o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul

de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în

temeiul unei excepții procesuale, cererea revizuentului este inadmisibilă.

Mai

mult, instanța a observat că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„(1) Împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de

contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de

procedură civilă”, iar în cauza de față, din cuprinsul informațiilor extrase

din sistemul ECRIS, rezultă că la momentul înregistrării cererii de revizuire,

sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București

în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era irevocabilă.

În

aceste condiții, instanța a constatat că cererea de revizuire vizează o

sentință care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al

revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare

de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt și de

drept invocate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat,

casarea sentinței recurate, înlăturarea excepției inadmisibilității cererii de

revizuire, deoarece aceasta întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute

în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea

cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a

pronunțat hotărârea casată.

În

motivarea recursului declarat,

recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea

de revizuire, arată,

în esență, că instanța de fond, prin sentința atacată, a depășit atribuțiile

puterii judecătorești, prin

admiterea

excepției

inadmisibilității

cererii de revizuire, prin care s-a înlăturat judecarea

cauzei pe fond; că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului; că

prin respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă instanța a pronunțat o

hotărâre vădit nelegală, fiind astfel

incidente în cauză dispozițiile art.

304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Mai arată recurentul că ”f

ișa postului

aferentă poz. 31 din

Anexa 20 Direcția Comercială din cadrul

Secretariatului

General al Camerei Deputaților, întocmită și înaintată pentru gestionare Direcției

Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de

03 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în Ședința Publică de la data

de 01 martie 2012, în anexă la precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie

2012, formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaților, în Dosarul nr.

22456/302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București”, este,

în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou,

care în mod vădit neîndoielnic îndeplinește condițiile

cumulative  prevăzute " (...) în mod expres și

limitativ de acest

text de lege ...", înscris pe care instanța de fond nu l-a examinat,

considerând că nu are

relevanță în

soluționarea cererii de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5

C.

proc. civ.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Înalta Curte are în

vedere faptul că prin sentința recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 3483 din

16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin care instanța de fond a admis excepția lipsei de

obiect și a respins în consecință cererea de suspendare ca lipsită de obiect.

Revizuentul A.D. și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc.

civ., invocând ca înscris nou fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20

Direcția comercială, elaborată la data de 8 ianuarie 1999.

Recursul

care face obiectul prezentului dosar este astfel declarat împotriva unei hotărâri

prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Pentru

a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de

revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de

procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa,

respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru

soluția ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă

soluție decât cea pronunțată.

Soluția de respingere

a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile art. 322 alin. (19 teza II C. proc. civ., prima instanță

verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent și de soluția

supusă revizuirii dispusă prin sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011.

Raportat

la prevederile legale incidente cauzei, criticile

recurentului-revizuent

sunt nefondate, sentința civilă nr. 2899 din 3 mai 2012

pronunțată în Dosarul nr. 2292/2/2012 de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a c

ontencios administrativ și fiscal, asupra cererii de revizuire,

menținându-și credibilitatea și suportul probator, întrucât, în mod temeinic și

legal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată împotriva sentinței civile

nr. 3483

din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a c

ontencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

405/2/2011.

Înalta Curte

apreciază, procedând la verificarea sentinței civile nr.

3483 din 16 mai 2011 în raport de motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5

C.

proc. civ., că cererea de revizuire nu se încadrează în cerințele specifice

acestei căi extraordinare de atac și, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3)

C. proc. civ. în conformitate cu

care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe

care se întemeiază, în mod corect curtea de apel a respins ca inadmisibilă

cererea de

revizuire care a format

obiectul Dosarului nr. 2292/2/2012.

Prin

urmare, față de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de

revizuire a fost greșit respinsă.

Înalta

Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dar nici

condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece la

momentul înregistrării cererii de revizuire sentința civilă nr. 3483 din 16 mai

2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era

irevocabilă.

În

aceste condiții, instanța a constatat în mod corect că cererea de revizuire

vizează o sentință care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul

judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii

extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile

de fapt și de drept invocate.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și

temeinică, iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 2899 din 3 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 20 septembrie 2013.