ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5127/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, anularea Sentinței civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, susținându-se, în esență, că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu privire la hotărârile judecătorești ce pot face obiectul revizuirii, în cazul revizuentului.

A susținut revizuentul că în speță sunt întrunite condițiile avute în vedere de dispozițiile art. 322 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; că revizuirea este admisibilă și în dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 4099 din 19 iunie 2012, în condițiile în care revizuentul depusese înscrisuri utile, descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicita, prezentând conținutul înscrisurilor și argumentând relevanța acestora. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susținându-se, în esență, că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât hotărârile judecătorești invocate nu sunt date în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități. 2. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326. Din economia reglementărilor în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal. În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rațiunea acestor dispoziții o constituie evitarea încălcării principiului autorității lucrului judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Se constată, astfel, în speță, că revizuentul a criticat Sentința civilă nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin sentința a cărei anulare se cere, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 2334 din 02 iunie 2009, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 1504/2/2009, reținându-se că prin sentința civilă supusă revizuirii nu s-a evocat fondul, ci s-a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, astfel încât nu este îndeplinită situația premisă pentru formularea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Împotriva Sentinței civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat, însă, în același timp recurs, revizuentul A.D., recursul fiind în prezent înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În aceste condiții, nu se poate examina cererea acestuia prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme hotărârea a cărei anulare se cere este încă supusă cenzurii unei instanțe de judecată, existând posibilitatea ca recursul să fie admis, iar revizuirea să rămână fără obiect. Pe de altă parte, nu este admisibilă exercitarea, în paralel, a două căi de atac având aceeași finalitate, mai ales în contextul caracterului extraordinar și exclusiv al căii de atac a revizuirii.

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge revizuirea declarată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AM