ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5127/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul

General al Camerei Deputaților, anularea Sentinței civile nr. 4099 din 19 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, susținându-se, în esență, că prin aceasta se încalcă autoritatea de

lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu

privire la hotărârile judecătorești ce pot face obiectul revizuirii, în cazul

revizuentului.

A susținut

revizuentul că în speță sunt întrunite condițiile avute în vedere de

dispozițiile art. 322 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; că revizuirea este

admisibilă și în dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 4099 din 19

iunie 2012, în condițiile în care revizuentul depusese înscrisuri utile,

descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicita,

prezentând conținutul înscrisurilor și argumentând relevanța acestora.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susținându-se, în

esență, că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătorești invocate nu sunt date

în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind

îndeplinită condiția triplei identități.

Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de

revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi

exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor

dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de

recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire

se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în

judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.

Din economia reglementărilor

în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub

următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această

hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se

încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv,

în speță, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal.

În cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Rațiunea acestor

dispoziții o constituie evitarea încălcării principiului autorității lucrului

judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi

altfel desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru

înlăturarea contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Se constată, astfel,

în speță, că revizuentul a criticat Sentința civilă nr. 4099 din 19 iunie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin sentința a cărei

anulare se cere, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 2334 din 02 iunie

2009, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 1504/2/2009, reținându-se

că prin sentința civilă supusă revizuirii nu s-a evocat fondul, ci s-a respins

acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, astfel încât nu este îndeplinită

situația premisă pentru formularea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a declarat, însă, în același timp

recurs, revizuentul A.D., recursul fiind în prezent înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

În aceste condiții,

nu se poate examina cererea acestuia prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ., câtă vreme hotărârea a cărei anulare se cere este încă supusă

cenzurii unei instanțe de judecată, existând posibilitatea ca recursul să fie

admis, iar revizuirea să rămână fără obiect.

Pe de altă parte, nu

este admisibilă exercitarea, în paralel, a două căi de atac având aceeași

finalitate, mai ales în contextul caracterului extraordinar și exclusiv al căii

de atac a revizuirii.

Pentru aceste

considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea

declarată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM