ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4645/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața Curții de Apel Prin acțiunea formulată reclamantul N.I. a chemat ia judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicitând obligarea acestuia la modificarea deciziei nr. 126 MB din 07 februarie 2008 în sensul admiterii contestației formulate împotriva Raportului de evaluare profesională prin care reclamantului i s-a acordat calificativul „satisfăcător" și acordării calificativului „foarte bine"; emiterea deciziei în termen de 15 zile de la data comunicării sentinței judecătorești, sub sancțiunea plății unei penalități pe zi de întârziere și a obligării conducătorului pârâtei la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere; plata sumei de 20.000 RON daune morale pentru prejudiciul de imagine creat prin calificativul acordat și menținut; plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că activitatea sa profesională de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea în perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 a fost supusă evaluării, ocazie cu care a fost întocmit un Raport prin care B.M. - Inspector General de Stat la Inspecția Muncii i-a acordat calificativul „satisfăcător". Acest calificativ nu corespunde, însă, realității activității desfășurate de reclamant și rezultatelor muncii lui. Ca atare, prin memoriul din 11 decembrie 2007 acesta a solicitat Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse ca, în temeiul art. 10 alin. (3) lit. b) din Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici care constituie Anexa 3 la H.G.

nr. 1209/2003, să emită o decizie de modificare a respectivului calificativ. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului a fost emis de Inspecția Muncii - organ de specialitate al administrației publice centrale, având personalitate juridică, iar evaluarea a fost făcută de inspectorul general de stat al Inspecției Muncii. Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici - care constituie Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 - și art. 20 alin. (1) lit. m) din H.G.

nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, cea care are calitate procesuală pasivă este Inspecția Muncii. Pârâtul a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003. deși avea obligația ca, mai înainte de a se adresa justiției, să formuleze contestație administrativă la conducătorul autorității sau instituției publice în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință a calificativului acordat, reclamantul a formulat contestație la data de 22 ianuarie 2008, tardiv față de data de 10 decembrie 2007 la care a luat cunoștință de calificativul primit.

Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 27/F-C din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant; a anulat decizia nr. 126 MB din 07 februarie 2008 și raportul de evaluare și a obligat ambii pârâți să întocmească o nouă evaluare a activității reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2006-1 decembrie 2007; a respins celelalte cereri și a obligat pe pârâți la plata sumei de 2.036 RON, cheltuieli de judecată, către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a analizat excepția lipsei procedurii prealabile, și a constatat că aceasta nu este incidentă în cauză.

Potrivit art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003, în vigoare la momentul evaluării funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice, în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul public evaluat a calificativului acordat și se soluționează în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației. În cauză raportul de evaluare a fost întocmit la 10 decembrie 2007, însă la data respectivă nu era încă îndeplinită cerința contrasemnării sale, astfel că la 11 decembrie 2007, reclamantul a sesizat Ministrul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în calitate de contrasemnatar.

Raportul de evaluare nu poartă la rubrica contrasemnatar, data la care a fost contrasemnat, astfel că, cererea de contestație formulată la 22 ianuarie 2008 de către reclamant adresată Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în atenția ministrului, este formulată cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003. Instanța de fond a apreciat că nu se poate substitui evaluatorului, ea fiind investită mai întâi a verifica legalitatea măsurii luate, care presupune implicit și motivarea actului administrativ tocmai pentru a fi posibilă analiza asupra temeiniciei deciziei.

În cauză se constată că în raportul de evaluare s-a reținut că notarea este o consecință a emiterii unor decizii și dispoziții interne cu nerespectarea prevederilor legale, sancționarea abuzivă a unor funcționari publici, numirea în funcția de șef serviciu evidența muncii a unei persoane care îndeplinea vârsta de pensionate; mutarea abuzivă a unor funcționari publici în alte compartimente, existența unor relații tensionate cu presa locală, dispunerea unui control și sancționarea unui ziar local în scop de răzbunare și nerespectarea confidențialității conform prevederilor legale în vigoare, încetarea raportului de serviciu în perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, gestionarea defectuoasă a incidentului petrecut pe platforma chimici O., aplicarea defectuoasă a Legii nr. 130/1999 și a C. muncii, organizare necorespunzătoare a activității privind clarificarea sumelor din contul XX, deficiențe în comunicare atât cu personalul în subordine cât și cu instituția ierarhic superioară, prejudicierea imaginii instituției.

În consecință, anterior contrasemnării raportului de evaluare, contrasemnatarul, în speță, Ministrul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, trebuia să verifice dacă aprecierile consemnate corespund realității pentru a decide dacă păstrează concluziile raportului de evaluare.

instanța de fond a reținut că din raporturile de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarului public evaluat depuse la dosar, rezultă că în anii anteriori (2002, 2003, 2004), reclamantul a fost evaluat numai cu calificativul „foarte bine". S-a constatat că potrivit indicatorilor de performanță depuși la dosar, Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, condus de reclamant, în perioada evaluată, s-a aflat preponderent în primele 20 județe din țară, după întocmirea evaluării atacate în prezenta cauză constatându-se o coborâre a locului ocupat de instituția reclamantului, iar în perioada ulterioară evaluării (aprilie-iunie 2008) indicatorii de performanță pentru instituția condusă de reclamant situează din nou instituția în primele 10 din țară.

De asemenea, în ce privește sesizările formulate de inspectorii șefi adjuncți, cu privire la comportamentul reclamantului de natură a aduce atingere prestigiului instituției la care lucrează, se constată că prin referatul de la 27 august 2007 întocmit ca urmare a întrunirii comisiei de disciplină s-a reținut că nu se confirmă săvârșirea de abateri disciplinare. Comisia a fost organizată la nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Asupra motivării reținute cu privire la relația tensionată cu presa locală, se constată că Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea a fost sesizat la 19 februarie 2007 de către redactorul-șef a unui ziar din localitate cu privire la activitatea desfășurată de un alt ziar.

Sesizarea a fost verificată de inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă care au întocmit referate solicitând prelungirea termenului de rezolvare. Aceeași inspectori au dispus un număr de opt măsuri cu privire la activitatea persoanei controlate. Ca atare nu se poate retine dispunerea controlului și sancționarea în scop de răzbunare, în ce-l privește pe reclamant, față de documentele depuse la dosar. Articolele de presă invocate în motivarea deciziei nr. 126/2008 nu au fost depuse la dosar. Pentru toate acestea instanța de fond a apreciat că pe lângă motivarea sumară a raportului de evaluare și a deciziei atacate, cele reținute drept justificare pentru notarea realizată nu se verifică integral.

Ca atare, se impune anularea deciziei nr. 126/MB din 07 februarie 2008 și a raportului de evaluare, urmând a obliga ambele pârâte să întocmească o nouă evaluare cu respectarea procedurii prevăzute în actuala reglementare H.G. nr. 611/2008 și a criteriilor de performanță îndeplinite în raport de cele reținute. Aprecierea că ambele pârâte trebuie să refacă raportul de evaluare este determinată de prevederile art. 5 din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003, dispoziții din care rezultă că procedura de evaluare este un tot-unitar care cuprinde trei etape, ultima dintre acestea fiind reprezentată de activitatea contrasemnatarului, iar potrivit art. 10 alin. (3), acesta verifică temeinicia hotărârii. Cu privire la capătul de cerere referitor la amendă și penalități, a constatat, pe de o parte, că nu s-a insistat în susținerea acestuia, iar pe de altă parte, că în aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 acestea nu se pot acorda la acest moment.

Totodată, potrivit dreptului comun, dispozițiilor art. 580 3 alin. final C. proc. civ., pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în acest articol (obligații pentru personal) nu se pot acorda daune cominatorii. De asemenea, instanța de fond a apreciat că cererea cu privire la daune morale solicitate este nefondată, reținându-se ca fiind nedovedite suferințele psihice și de imagine invocate în acțiune, precum și elementele care să permită cuantificarea prejudiciului pretins încercat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții la plata sumei de 2.026 RON cheltuieli de judecată către reclamant. 3. Recursul declarat de pârâți Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii au declarat recurs.

Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale critică sentința pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat, în esență, următoarele: față de obiectul cererii de chemare în judecată instanța de fond ar fi trebuit să observe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale față de solicitarea reclamantului privind modificarea Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 și implicit de schimbare a calificativului acordat, și respectiv - excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută imperativ de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată prin Legea nr. 267/2007.

Arată că în raport de aceste două excepții se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau pentru lipsa calității procesual pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – pe fond, evaluarea reclamantului a fost realizată în condițiile H.G. nr. 1209/2003 și Legii nr. 188/1999, astfel că nu există niciun temei pentru reluarea acestei activități. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât expune modalitatea de notare a obiectivelor din raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada evaluată 01 decembrie 2006–01 decembrie 2007. Recurenta-pârâtă Inspecția Muncii solicită în principal modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, reiterând excepția de tardivitate a contestației formulată în condițiile art. 11 din Anexa nr. 3 a H.G.

nr. 1209/2003, respectiv lipsa procedurii prealabile prevăzută imperativ de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocată la instanța de fond, deoarece consideră că acestea au fost respinse în mod greșit de către Curtea de Apel Pitești. Pe fond, susține recurenta-pârâtă că evaluarea reclamantului-intimat a fost corectă, iar susținerile acestuia privind nelegalitatea raportului de evaluare sunt neîntemeiate. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă expune aceleași critici ca și recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Un motiv distinct de recurs, vizează plata cheltuielilor de judecată acordate de instanță în cuantum de 2.036 RON, recurenta apreciind că acestea nu se justifică, pentru principalul motiv că nu se poate reține nici o culpă a Inspecției Muncii, care a aplicat actele normative în vigoare.

4. Apărarea intimatului-reclamant Intimatul-reclamant prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate prin care s-a dispus refacerea Raportului de acordare a performanțelor sale profesionale și mărirea cuantumului daunelor morale de la 10.000 RON la 20.000 lei ca urmare a faptului că în anul 2007 a fost hărțuit atât fizic, cât și moral, psihologic și neuropsihic, fiind supus la peste 10 controale fără finalitate, iar prestigiul și imaginea sa în calitate de inspector șef au fost afectate profund prin denigrare constantă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ decizia nr. 126/MB din 7 februarie 208 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care s-au menținut notările la obiectivele și la criteriile de performanță din raportul de evaluare și calificativul acordat prin Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 01 decembrie 2006–01 decembrie 2007, întocmit de Inspecția Muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea. Analizând cu prioritate criticile ce vizează excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale , în condițiile art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate iar prima instanță a dat o rezolvare corectă din punct de vedere legal celor două excepții reluate ca motive de recurs în prezenta cauză. Potrivit art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003, în vigoare la momentul evaluării, funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice, în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul public evaluat a calificativului acordat și se soluționează în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestației. Raportul de evaluare profesională prin care intimatului–reclamant i s-a acordat calificativul „satisfăcător” a fost întocmit la data de 10 decembrie 2007 și întrucât nu era contrasemnat în acord cu dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. a) din anexa 3 la H.G.

nr. 1209/2003, acesta a sesizat Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care nu a răspuns la solicitarea făcută. În cauză, raportul de evaluare a fost contrasemnat prin menținerea calificativului acordat fără a se menționat data când a fost contrasemnat, astfel că, cererea purtând denumirea de contestație din 22 ianuarie 2008 a fost formulată de reclamant cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 11 din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003. În cauză, nu poate fi reținută cu autoritate de lucru judecat calificarea făcută prin sentința civilă nr. 61/F-C din 23 aprilie1008 atât a raportului de evaluare cât și a actului propriu al contrasemnatarului cât și faptul că solicitarea reclamantului de anulare a actului administrativ a mai făcut obiectul judecății și prin hotărârea menționată s-a respins acțiunea, astfel cum susține recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, întrucât potrivit art. 311 alin. (1) C. proc.

civ. „Hotărârea casată nu are nici o putere”. Prin decizia nr. 3268 din 30 octombrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantul N.I., a casat sentința civilă nr. 61/F-C din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza spre rejudecare. În acest sens s-a reținut că în cauză are calitate procesuală pasivă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care a întocmit actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 126/MB din 7 februarie 2008. Cum în cauză s-a urmat calea contestației prevăzută de legea specială privind funcționarii publici – Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1209/2003, nu poate fi reținută nici excepția lipsei plângerii prealabile potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 în acord cu prevederile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Referitor la raportul de evaluare, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea adecvată a probelor cauzei prin prisma normelor juridice aplicabile, ținând seama de raportul dintre prerogativele administrației publice, pe de o parte și fundamentele controlului exercitat de instanța de judecată, pe de altă parte. Împrejurările de fapt expuse în motivarea căii de atac, fiind o reluare a întâmpinărilor depuse la fondul cauzei nu sunt de natură să formeze o convingere în sensul înlăturării considerentelor primei instanțe care a constatat în mod corect că pe lângă motivarea sumară a raportului de evaluare și a deciziei atacate, cele reținute drept justificare pentru notarea finală realizată nu se verifică integral.

Instanța nu se poate substitui evaluatorului ea fiind chemată pentru verificarea legalității măsurii luate. Într-adevăr, în măsura în care nu pot fi identificate cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritatea emitentă a încălcat limitele marjei de apreciere în exercitarea puterii ei discreționare, instanța de contencios administrativ nu poate să cenzureze modul de evaluare și de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăși un nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Prima instanță a dispus refacerea evaluării funcționarului public cu respectarea procedurii prevăzută de actuala reglementare H.G.

nr. 611/2008, apreciind în mod corect prin identificarea unor cauze de nelegalitate formală și elemente din care rezultă că autoritatea a încălcat limitele marjei de apreciere în exercitarea puterii ei discreționare, că se impune refacerea raportului de evaluare a activității reclamantului. Este adevărat că prin H.G. nr. 1209/2003 sunt prevăzuți pașii pe care trebuia să-i urmeze evaluatorul prin analiza îndeplinirii obiectivelor individuale fixate, pentru perioada evaluată, însă atunci când se contestă calificativul acordat și sunt invocate nerealizări trebuie să existe explicații în legătură cu realizarea obiectivelor obținute în raport cu cele stabilite pentru că, în art. 40 alin. (2) lit. b) din H.G.

nr. 1209/2003, se prevedea că evaluarea profesională se face prin aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată. Mai mult, potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ, raportul de evaluare poate fi modificat conform deciziei contrasemnatarului , care trebuie să verifice dacă aprecierile consemnate corespund realității, în condițiile în care în anii anteriori reclamantul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine”, Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, unde acesta desfășura activitatea în calitate de inspector șef, în perioada evaluată s-a aflat preponderent în primele 20 de județe din țară, iar personalul din cadrul inspectoratului a primit calificativul „foarte bine”.

În aceste condiții se constată că există o disproporție vădită între calificativul „satisfăcător” și evoluția profesională a reclamantului de-a lungul timpului , respectiv calificativele acordate întregului personal al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea. În fine, Înalta Curte constată că în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., urmare admiterii acțiunii formulate de reclamant, în mod corect au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. La cererea reclamantului, instanța de fond a obligat pârâții la plata cheltuielilor generate pe parcursul demersului judiciar ce a avut ca obiect modificarea actelor administrative atacate.

Cererea cu privire la daunele morale solicitate de reclamant a fost respinsă ca nefondată, hotărârea nefiind recurată sub acest aspect, astfel că nu se poate solicita aceste daune morale direct în recurs și nici modificarea cuantumului acestora. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În consecință, Înalta Curte va respinge recursurile formulate conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca nefondate, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii, împotriva sentinței civile nr. 27/F-C din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.