ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1594 pronunțată la 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respins acțiunea reclamantului G.S.M., astfel cum a fost precizată la termenul din 8 mai 2008, având ca obiect : 1. Constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și implicit a Sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007 înaintată de inspector general de stat M.B. către c omisia de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în data de 24 august 2007, reclamantul considerând că ambele documente au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ale H.G.

1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină (… ) din cadrul autorităților și instituțiilor publice. Anularea Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse , ca netemeinic și nelegal, și, reîncadrarea subsemnatului în funcția avută anterior destituirii, respectiv cea de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Munca București, cu plata drepturilor bănești aferente funcției deținute, actualizate cu rata inflației înregistrată până la data reîncadrării; Obligarea paratului Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 euro; Obligarea pârâtului ministerul muncii la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În acest sens, analizând motivele de nulitate invocate de reclamant în acțiune privind activitatea comisiei de disciplină și sesizarea formulată către aceasta cu numărul 764/MB din 24 august 2007, instanța de fond a reținut că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 23 și art. 24 din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea Comisiilor de disciplină. S-a apreciat că ordinul contestat nr. 948 din 7 noiembrie 2007, ca act administrativ individual de autoritate este legal emis de pârât fiind motivat în fapt și în drept, din conținutul său rezultă expres dispozițiile legale incidente, actele și faptele avute în vedere la aplicarea sancțiunii disciplinare și în concret cuprinde toate mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 35 din H.G.

nr. 1210/2003 sub sancțiunea nulității absolute. S-a motivat că ordinul contestat este legal emis, în concret reclamantul neîndeplinindu-și sau îndeplinindu-și în mod defectuos atribuțiile din fișa postului inclusiv cele de conducere și pe cale de consecință sancțiunea disciplinară aplicată este legală în raport de faptele sesizate și actele și operațiunile care l-au precedat. În consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acțiunea a fost respinsă sub toate capetele de cerere cu care a fost sesizată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul G.S.M., invocând prevederile art. 304 pct. 7-9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În esență, recurentul motivează că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Astfel, susține recurenta că motivarea sentinței se face de instanță, folosindu-se formulări generale și reglementare, invocându-se respectarea condițiilor legale dar fără a se analiza în concret fondul criticilor formulate de acesta. Recurentul reiterează motivele invocate la fondul cauzei privind nulitatea sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007 înaintată către Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, precum și cele privind nelegalitatea și netemeinicia acțiunii de cercetare desfășurată de Comisia de disciplină și nulitatea înscrisurilor emise la finele cercetării (respectiv raportul întocmit de comisie și ordinul de destituire a recurentului din funcția publică).

Prin concluziile scrise recurentul a menționat că în prezent s-a pensionat pe temeiul invalidității de gradul III (la vârsta de 61 ani și 7 luni) și nu ca urmare a atingerii vârstei standard de pensionare, având posibilitatea de a renunța la pensie pe caz de boală în favoarea reîncadrării în muncă. Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate prin care s-a respins acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs reținute, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată: Recurentul critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fără a le prezenta în mod detaliat. Analizând hotărârea atacată se va respinge acest motiv de recurs pentru că sentința instanței de fond este motivată, atât în fapt cât și în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. și nici nu conține motive contradictorii în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, s-au analizat motivele vizând anularea actului administrativ atacat invocat prin acțiune, instanța fiind în drept să grupeze argumentele folosite de reclamant în dezvoltarea fiecărui motiv de anulare.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute iar altele înlăturate, rezultând care au fost motivele ce au determinat soluția de respingere a cererii reclamantului. Referitor la susținerea recurentului-reclamant privind constatarea nulității Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007, se constatată că este nefondată. Potrivit prevederilor art. 35 din H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este supus sancțiunii nulității absolute, în cazul în care actul respectiv nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele: - descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; - precizarea prevederilor din procesul verbal al Comisiei de disciplină: - motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile; - temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; - termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată; - instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.

Din verificarea conținutului Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007 rezultă că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor art. 35 din H.G. 1210/2003. Recurentul susține că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, întrucât nu susține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din hotărârea de guvern menționată. Referatul Comisiei de disciplină nr. 239 din 16 octombrie 2007 a fost comunicat funcționarului public cu mențiunea că poate formula obiecțiuni. Membrii Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse au analizat toate documentele prezentate în dosarul nr. 11/2007, inclusiv obiecțiunile înregistrate sub nr. 249 din 30 octombrie 2007 ale recurentului G.S.M.

la Referatul nr. 239 din 16 octombrie 2007 al Comisiei de Disciplină și au constatat că apărările formulate nu sunt întemeiate și în consecință au fost respinse. Curtea constată că ordinul nr. 948 emis de intimat cuprinde mențiunile prevăzute de art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public, chiar dacă nu sunt detaliate, ordinul are la bază actele din cursul cercetării disciplinare, deci inclusiv analiza obiecțiunilor înregistrate sub nr. 249/2007. Cât privește critica formulată de recurent privind nulitatea sesizării nr. 764/MB din 24 august 2007, prima instanță, în mod corect a înlăturat-o, constatând că sesizarea Comisiei de disciplină a fost legală conform art. 23 și art. 24 din H.G.

nr. 1210/2003, are la bază raportul preliminar al Inspecției Muncii privind controlul desfășurat la ITM București, Serviciul îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă (nr. 749/MB din 23 august 2007), raport ce se referă, în principal, la următoarele aspecte: - organizarea activității, fluxul operațional și arhivarea documentelor; - verificarea modului de înregistrare a contractelor individuale de muncă; - verificarea dosarelor societăților comerciale; - actele privind executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de muncă. Sesizarea formulată de inspectorul M.B. a vizat activitatea din domeniul evidenței muncii. Referitor la recurent, în calitate de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, s-a reținut că în exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta nu a reușit să realizeze un management eficient al resurselor umane în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă București.

În fine, este nefondat și ultimul motiv de recurs, referitor la ignorarea de către instanța de fond a principiului proporționalității sancțiunilor disciplinare prevăzute de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. Astfel, s-a reținut că la individualizarea sancțiunii disciplinare s-au avut în vedere faptele sesizate privind neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor din fișa postului. Împrejurarea că instanța de fond nu a reținut nici un element favorabil recurentului privind pregătirea lui profesională, nu este de natură a conduce la schimbarea acestei soluții întrucât la aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, aptă prin ea însăși să atragă aplicarea sancțiunii celei mai grave.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.S.M., împotriva sentinței nr. 1594 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.