ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1594 pronunțată la 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respins acțiunea

reclamantului G.S.M., astfel cum a fost precizată la termenul din 8 mai 2008,

având ca obiect :

1.

Constatarea

nulității absolute a Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și implicit a Sesizării nr. 764/MB din 24

august 2007 înaintată de inspector general de stat M.B. către

c

omisia de disciplină din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în data de 24 august 2007,

reclamantul considerând că ambele documente au fost întocmite cu nerespectarea

dispozițiilor legale ale H.G. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea

comisiilor de disciplină (....) din cadrul autorităților și instituțiilor

publice.

Anularea

Ordinului nr. 948 din 7 noiembrie 2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse , ca netemeinic și nelegal, și, reîncadrarea subsemnatului

în funcția avută anterior destituirii, respectiv cea de inspector șef al Inspectoratului

Teritorial de Munca București, cu plata drepturilor bănești aferente funcției

deținute, actualizate cu rata inflației înregistrată până la data reîncadrării;

Obligarea

paratului Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, la plata daunelor

morale în cuantum de 50.000 euro;

Obligarea

pârâtului ministerul muncii la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În acest sens, analizând motivele de nulitate invocate de

reclamant în acțiune privind activitatea comisiei de disciplină și sesizarea

formulată către aceasta cu numărul 764/MB din 24 august 2007, instanța de fond

a reținut că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 23 și art. 24

din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și

funcționarea Comisiilor de

disciplină.

S-a

apreciat că ordinul contestat nr. 948 din 7 noiembrie 2007, ca act

administrativ individual de autoritate este legal emis de pârât fiind motivat

în fapt și în drept, din conținutul său rezultă expres dispozițiile legale

incidente, actele și faptele avute în vedere la aplicarea sancțiunii

disciplinare și în concret cuprinde toate mențiunile prevăzute de dispozițiile

art. 35 din H.G. nr. 1210/2003 sub sancțiunea nulității absolute.

S-a

motivat că ordinul contestat este legal emis, în concret reclamantul neîndeplinindu-și

sau îndeplinindu-și în mod defectuos atribuțiile din fișa postului inclusiv cele

de conducere și pe cale de consecință sancțiunea disciplinară aplicată este legală

în raport de faptele sesizate și actele și operațiunile care l-au precedat.

În

consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 și art.

18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acțiunea a fost respinsă sub toate

capetele de cerere cu care a fost sesizată.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul G.S.M.,

invocând prevederile art. 304 pct. 7-9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În

esență, recurentul motivează că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

(art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Astfel,

susține recurenta că motivarea sentinței se face de instanță, folosindu-se

formulări generale și reglementare, invocându-se respectarea condițiilor legale

dar fără a se analiza în concret fondul criticilor formulate de acesta.

Recurentul

reiterează motivele invocate la fondul cauzei privind nulitatea sesizării nr. 764/MB

din 24 august 2007 înaintată către Comisia de disciplină din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, precum și cele privind

nelegalitatea și netemeinicia acțiunii de cercetare desfășurată de Comisia de

disciplină și nulitatea înscrisurilor emise la finele cercetării (respectiv

raportul întocmit de comisie și ordinul de destituire a recurentului din

funcția publică).

Prin

concluziile scrise recurentul a menționat că în prezent s-a pensionat pe

temeiul invalidității de gradul III (la vârsta de 61 ani și 7 luni) și nu ca

urmare a atingerii vârstei standard de pensionare, având posibilitatea de a

renunța la pensie pe caz de boală în favoarea reîncadrării în muncă.

Prin

întâmpinare, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a

solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate

prin care s-a respins acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată pentru

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Examinând

sentința atacată prin prisma motivelor de recurs reținute, a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată:

Recurentul

critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate deoarece nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, fără a le prezenta în mod detaliat.

Analizând

hotărârea atacată se va respinge acest motiv de recurs pentru că sentința

instanței de fond este motivată, atât în fapt cât și în drept, cu respectarea

prevederilor art. 261 C. proc. civ. și nici nu conține motive contradictorii în

sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel,

s-au analizat motivele vizând anularea actului administrativ atacat invocat

prin acțiune, instanța fiind în drept să grupeze argumentele folosite de

reclamant în dezvoltarea fiecărui motiv de anulare.

În

considerentele hotărârii, instanța a reținut fiecare capăt de cerere și

apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce

unele dintre ele au fost reținute iar altele înlăturate, rezultând care au fost

motivele ce au determinat soluția de respingere a cererii reclamantului.

Referitor

la susținerea recurentului-reclamant privind constatarea nulității Ordinului

ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007,

se constatată că este nefondată.

Potrivit prevederilor art.

35 din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este supus

sancțiunii nulității absolute, în cazul în care actul respectiv nu cuprinde în

mod obligatoriu următoarele:

- descrierea

faptei care constituie abatere disciplinară;

-

precizarea

prevederilor din procesul verbal al Comisiei de disciplină:

-

motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în

timpul cercetării disciplinare prealabile;

- temeiul legal

în baza căruia sancțiunea disciplinară se

aplică;

- termenul în care sancțiunea disciplinară poate

fi contestată;

-

instanța competentă la care actul administrativ

prin care s-a

dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.

Din

verificarea conținutului Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității

de șanse nr. 948 din 7 noiembrie 2007 rezultă că acesta a fost emis cu

respectarea prevederilor art. 35 din H.G. 1210/2003.

Recurentul

susține că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, întrucât nu

susține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul

public în timpul cercetării disciplinare prealabile, fiind încălcate astfel

dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din hotărârea de guvern menționată.

Referatul

Comisiei de disciplină nr. 239 din 16 octombrie 2007 a fost comunicat funcționarului public cu mențiunea că poate formula obiecțiuni.

Membrii

Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse au analizat toate documentele prezentate în dosarul nr. 11/2007,

inclusiv obiecțiunile înregistrate sub nr. 249 din 30 octombrie 2007 ale

recurentului G.S.M. la Referatul nr. 239 din 16 octombrie 2007 al Comisiei de

Disciplină și au constatat că apărările formulate nu sunt întemeiate și în

consecință au fost respinse.

Curtea

constată că ordinul nr. 948 emis de intimat cuprinde mențiunile prevăzute de

art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, respectiv motivele pentru

care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public, chiar dacă

nu sunt detaliate, ordinul are la bază actele din cursul cercetării

disciplinare, deci inclusiv analiza obiecțiunilor înregistrate sub nr. 249/2007.

Cât

privește critica formulată de recurent privind nulitatea sesizării nr. 764/MB

din 24 august 2007, prima instanță, în mod corect a înlăturat-o, constatând că

sesizarea Comisiei de disciplină a fost legală conform art. 23 și art. 24 din

H.G. nr. 1210/2003, are la bază raportul preliminar al Inspecției Muncii

privind controlul desfășurat la ITM București, Serviciul îndrumare Angajatori și

Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă (nr. 749/MB din 23 august 2007),

raport ce se referă, în principal, la următoarele aspecte:

-

organizarea activității, fluxul operațional și arhivarea documentelor;

-

verificarea modului de înregistrare a

contractelor individuale

de muncă;

-

verificarea dosarelor societăților comerciale;

-

actele privind executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor

de muncă.

Sesizarea

formulată de inspectorul M.B. a vizat activitatea din domeniul evidenței

muncii.

Referitor

la recurent, în calitate de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, s-a reținut că în exercitarea atribuțiilor de

serviciu acesta nu a reușit să realizeze un management eficient al resurselor

umane în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă București.

În

fine, este nefondat și ultimul motiv de recurs, referitor la ignorarea de către

instanța de fond a principiului proporționalității sancțiunilor disciplinare

prevăzute de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Astfel,

s-a reținut că la individualizarea sancțiunii disciplinare s-au avut în vedere

faptele sesizate privind neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a

atribuțiilor din fișa postului.

Împrejurarea

că instanța de fond nu a reținut nici un element favorabil recurentului privind

pregătirea lui profesională, nu este de natură a conduce la schimbarea acestei

soluții întrucât la aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor

săvârșite, aptă prin ea însăși să atragă aplicarea sancțiunii celei mai grave.

Pentru

toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304

pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., se va respinge recursul de

față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

G.S.M., împotriva sentinței nr. 1594 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29

ianuarie 2009.