ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința nr. 2382 din 3 octombrie 2007, Curtea
de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins
excepția inadmisibilității cererii completatoare și a respins ca neîntemeiată
acțiunea astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul a făcut dovada
îndeplinirii procedurii administrative prealabile, așa cum rezultă din
conținutul adresei din 30 martie 2007 a M.F.P. – A.N.A.F.
Prin ordinul nr. 8801 din 10
noiembrie 2006 al vicepreședintelui A.N.V. s-au aprobat ștatele de funcții pe
anul 2007 pentru direcțiile regionale vamale și birourile vamale subordonate
acestora, Biroul Vamal Giurgiu, unde reclamantul își desfășura activitatea,
restrângându-și numărul de posturi la 40. Prin urmare, prin preavizul nr. 63796/149
din 23 noiembrie 2006, reclamantului i s-a comunicat reducerea postului pe care
îl ocupa și posibilitatea de a se înscrie la examen pentru ocuparea unui post
vacant similar celui deținut.
Reclamantul s-a înscris la
examenul organizat la data de 3 decembrie 2006 pentru o funcție publică de
controlor vamal III, principal 1, funcție inferioară celei deținute anterior de
controlor vamal III, superior 2.
Pârâta a apreciat că
reclamantul nu îndeplinește condițiile de participare la concurs, deoarece
opțiunea sa este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul de
concurs, dispoziții care sunt conforme cu prevederile art. 87 alin. (2) din
Legea nr. 251/2006 de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, potrivit
cărora redistribuirea funcționarilor publici se poate face și într-o funcție
publică vacantă echivalentă cu funcția publică deținută, precum și cu
dispozițiile art. 87 alin. (3) din aceeași lege, care prevăd că redistribuirea
se poate face și într-o funcție publică inferioară vacantă, cu acordul scris al
funcționarului public.
A mai reținut, instanța de
fond că reclamantul nu și-a exprimat acordul scris în sensul redistribuirii
într-o funcție publică inferioară vacantă, neputându-se considera că înscrierea
la un examen organizat în condițiile legale poate fi apreciată ca atare.
Pârâta a organizat un al
doilea concurs la data de 13 decembrie 2006 la care reclamantul nu s-ar fi
putut înscrie pentru ocuparea unui post vacant de natura celui deținut
anterior.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul
admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și completată.
Prin Decizia nr. 1830 din 9
mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ
și fiscal a admis recursul, a modificat în tot sentința atacată, iar, pe fond,
a admis acțiunea reclamantului M.M., a anulat ordinul nr. 10413 din 29
decembrie 2006 emis de pârâta A.N.V., a obligat pârâta să îl reîncadreze pe
reclamant la Biroul Vamal Giurgiu într-o funcție corespunzătoare celei ocupate
anterior datei de 1 ianuarie 2007 – controlor vamal III, superior 2 – și să îi
plătească drepturile bănești corespunzătoare până la data reîncadrării în funcție,
precum și daune morale în sumă de 5.000 lei.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de recurs a reținut că, urmare a adoptării H.G. nr. 1552/2006 privind
reorganizarea și funcționarea A.N.V., sistemul vamal a fost supus
reorganizării, Biroul Vamal Giurgiu fiind unul dintre birourile vamale care a
fost redimensionat. Potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ:
„personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră,
care își desfășoară activitatea începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe
bază de examen în funcțiile vacante în data de 1 ianuarie 2007, existente în
ștatele de funcții ale aparatului central al A.N.V., al direcțiilor regionale
vamale și birourilor vamale”. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că
personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al
birourilor vamale, care își reduc numărul de posturi prin reorganizare, va fi
numit pe bază de examen în posturile prevăzute în ștatele de funcții în vigoare
la 1 ianuarie 2007.
A mai reținut Înalta Curte
că, în acest context, la data de 23 noiembrie 2006, intimata A.N.V. a emis
recurentului M.M. – controlor vamal III, superior 2 în cadrul Biroului Vamal
Giurgiu - preavizul nr. 63796 prin care i-a comunicat acestuia faptul că,
începând cu data de 1 ianuarie 2007, postul pe care îl ocupa în acel moment
urma să fie redus. În plus, intimata i-a comunicat recurentului informații cu
privire la posturile vacante și la posibilitatea de a se înscrie la examen
pentru ocuparea unui post vacant similar celui pe care îl deținea, conform art.
84
2
alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin
Legea nr. 251/2006.
A constatat instanța de
recurs că recurentul-reclamant a respectat această dispoziție normativă și s-a
înscris la examenul din data de 3 decembrie 2006 pe un post vacant de natura
celui deținut anterior, însă inferior acestuia - controlor vamal III, principal
Această opțiune a recurentului-reclamant a fost determinată de o împrejurare
obiectivă, independentă de voința sa, respectiv aceea că autoritatea vamală nu
a scos la concurs un post similar celui pe care acesta l-a ocupat înainte de
reorganizarea biroului vamal, respectiv controlor vamal III, superior 2.
S-a mai reținut că prima
instanță a interpretat greșit prevederile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,
modificată și completată prin Legea nr. 251/2006, întrucât înscrierea
recurentului-reclamant la concurs pentru ocuparea unui post inferior celui
deținut anterior echivalează cu exprimarea acordului pentru ocuparea unui asemenea
post.
Așadar, a concluzionat
Înalta Curte că, în mod nelegal, autoritatea vamală a apreciat că
recurentul-reclamant nu a îndeplinit condițiile pentru a participa la examenul
organizat la data de 3 decembrie 2006 și a procedat la respingerea acestuia și
la emiterea ordinului de eliberare din funcție.
La acordarea daunelor
morale, instanța de control judiciar a avut în vedere prejudiciul moral suferit
de recurentul-reclamant în urma eliberării sale din funcția publică.
Împotriva
acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.N.V., întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că înscrisul nou constă în
copie a carnetului de muncă al reclamantului care atestă situația potrivită
căreia acesta s-a angajat pe parcursul judecării cauzei la Garda Financiară
Giurgiu, aspect pe care nu l-a învederat instanței de judecată.
Prin
Decizia nr. 1082 din 26 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal a admis cererea de revizuire, a anulat
decizia atacată și a stabilit termen la 7 mai 2009 pentru rejudecarea
recursului.
Pentru
a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că din lucrările dosarului rezultă că
intimatul M.M., cu ocazia executării deciziei a cărei revizuire se solicită, nu
a mai cerut reîncadrarea în funcție, iar drepturile salariale corespunzătoare
le-a solicitat doar până la data de 16 octombrie 2007, de unde rezultă că la
data judecării recursului, aceasta a ascuns situația de fapt reală și a
determinat adoptarea unei hotărâri în lipsa unor probe hotărâtoare pentru
legalitate și temeinicia cererilor privind reîncadrarea și plata
despăgubirilor.
Înalta
Curte, rejudecând recursul formulat de recurentul - reclamant M.M., apreciază
că acesta este fondat pentru următoarele considerente ce urmează a fi expuse.
În
mod nelegal intimata-pârâtă a emis Ordinul nr. 10413 din 29 decembrie 2006 prin
care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de execuție, de controlor
vamal III superior 2 la Biroul vamal Giurgiu din cadrul D.R.V. București, deoarece
în caz de reorganizare a pârâtei, reclamantul putea opta și pentru
redistribuirea într-o funcție publică inferioară, conform dispozițiilor art. 87
alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.
Din
înscrisurile care există la dosarul cauzei, rezultă că autoritatea vamală nu a
scos la concurs un post similar celui ocupat înainte de reorganizarea Biroului
vamal iar reclamantul s-a înscris la examenul din 03 decembrie 2006 pentru
ocuparea unui post vacant de controlor vamal III superior 1, inferior celui
deținut anterior.
Conform
art. 9 alin. (1), (2) din H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și
funcționarea A.N.V., personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor
regionale vamale și al birourilor vamale de frontieră care își reduc numărul de
posturi prin reorganizare, va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute
în statele de funcții în vigoare la 01 ianuarie 2007.
Având
în vedere opțiunea reclamantului de a se înscrie la concursul pentru ocuparea
unui post inferior, fapt ce echivalează cu exprimarea acordului pentru ocuparea
acestui post, cât și dispozițiile legale menționate, este nelegală aprecierea
pârâtei-intimate, potrivit căreia recurentul-reclamant nu a îndeplinit
condițiile pentru a participa la examenul organizat pentru data de 03 decembrie
2006.
În
raport de cele expuse, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Potrivit
art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art.
312 alin. (1) Teza I și alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul formulat
de recurentul - reclamant, se va modifica sentința atacată. și, pe fond se va
admite în parte acțiunea reclamantului.
Date
fiind cele reținute anterior, cu incidență asupra nelegalității
Ordinului nr. 10 413/2006,
în raport de dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va
dispune anularea acestuia.
Referitor
la solicitarea recurentului-reclamant de reîncadrare într-o funcție
corespunzătoare celei ocupate anterior, Înalta Curte reține că potrivit
carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, începând cu 16 octombrie 2007,
reclamantul s-a încadrat la un alt loc de muncă.
Prin
urmare, cererea privind reîncadrarea în postul deținut anterior, urmează a fi
respinsă, cu atât mai mult cu cât ulterior, cu ocazia rejudecării recursului nu
s-a mai solicitat acest lucru.
Potrivit art. 106 alin. (1)
și (2) din Legea 188/1999, instanța de recurs, ca urmare a anulării ordinului
contestat, urmează să oblige pârâta și la plata drepturilor bănești
corespunzătoare
pentru perioada 1 ianuarie -16 octombrie 2007 în
care reclamantul a fost lipsit de drepturile menționate.
Referitor
la cererea de acordare a daunelor morale, în raport de circumstanțele concrete
ale cauzei, se reține că aceasta este nefondată, întrucât anularea ordinului
menționat și acordarea despăgubirilor materiale reprezintă o satisfacție
suficientă pentru prejudicial moral suferit ca urmare a eliberării din funcția
publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de M.M.,
împotriva sentinței civile nr. 2382 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și, pe
fond, admite în parte acțiunea reclamantului M.M., în contradictoriu cu pârâta
A.N.V.
Anulează
Ordinul nr. 10413 din 29 decembrie 2006, emis de pârâtă.
Obligă
pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare pe perioada
1 ianuarie 2007 – 16 octombrie 2007.
Respinge
celelalte cereri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 4 iunie 2009.