ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.05.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2009

HOTĂRÂRE
09.05.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V. solicitând anularea

Ordinului nr. 10413 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă, reîncadrarea sa pe un

post corespunzător la biroul vamal Giurgiu și obligarea pârâtei la plata sumei

de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Ulterior, reclamantul și-a

completat acțiunea, solicitând și anularea listei candidaților care nu

îndeplinesc condițiile pentru participarea la concursul din 3 decembrie 2006,

poziția 1, din 30 noiembrie 2006 și a preavizului din 23 noiembrie 2006 emis de

pârâtă.

Pârâta A.N.V. a

formulat întâmpinare în care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

2382 din 3 octombrie 2007, a respins excepția inadmisibilității cererii

completatoare și a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost

precizată.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a

făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, așa cum rezultă

din conținutul adresei nr. din 30 martie  2007 a M.F.P. - A.N.A.F.

Prin Ordinul nr.

8801 din 10 noiembrie 2006 al vicepreședintelui A.N.V. s-au aprobat statele de

funcții pe anul 2007 pentru Direcțiile regionale vamale și birourile vamale

subordonate acestora, biroul vamal Giurgiu, unde reclamantul își desfășura

activitatea, restrângându-și numărul de posturi la 40. Prin urmare, prin

preavizul din 23 noiembrie 2006, reclamantului i s-a comunicat reducerea

postului pe care îl ocupa și posibilitatea de a se înscrie la examen pentru

ocuparea unui post vacant similar celui deținut.

Reclamantul s-a

înscris la examenul organizat la data de 3 decembrie 2006 pentru o funcție

publică de controlor vamal III, principal 1, funcție inferioară celei deținute

anterior de controlor vamal III, superior 2.

Pârâta

a apreciat că reclamantul nu îndeplinește condițiile de participare la concurs,

deoarece opțiunea sa este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (2) din

Regulamentul de concurs, dispoziții care sunt conforme cu prevederile art. 87

din Legea nr. 188/1999, forma modificată prin Legea nr. 351/2006, potrivit

cărora redistribuirea funcționarilor publici se poate face și într-o funcție

publică vacantă echivalentă cu funcția publică deținută, precum și cu

dispozițiile art. 87 alin. (3) din aceeași lege, care prevăd că redistribuirea

se poate face și într-o funcție publică inferioară vacantă, cu acordul scris al

funcționarului public.

Reclamantul nu

și-a exprimat acordul scris în sensul redistribuirii într-o funcție publică

inferioară vacantă, neputându-se considera că înscrierea la un examen organizat

în condițiile legale poate fi apreciată ca atare.

Pârâta a

organizat un al doilea concurs la data de 13 decembrie 2006 la care reclamantul

nu s-ar fi putut înscrie pentru ocuparea unui post vacant de natura celui

deținut anterior.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea

acesteia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și

completată.

Prin Decizia nr.

1830 din 9 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 2382 din 3 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

modificat în tot sentința atacată și, pe fond, a admis acțiunea reclamantului M.M.

A anulat Ordinul nr. 10413 din 29 decembrie 2006 emis de A.N.V. și a obligat

pârâta să-l reîncadreze pe reclamant la biroul vamal Giurgiu, într-o funcție

corespunzătoare celei ocupate anterior datei de 1 ianuarie 2007 - controlor

vamal III superior 2 și să-i plătească drepturile bănești corespunzătoare până

la data reîncadrării în funcție, precum și daune morale în sumă de 5.000 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că urmare a adoptării H.G. nr. 1552/2006 privind

reorganizarea și funcționarea A.N.V., sistemul vamal a fost supus

reorganizării, biroul vamal Giurgiu fiind unul dintre birourile vamale care a

fost redimensionat. Potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ:

„personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră,

care își desfășoară activitatea începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe

bază de examen în funcțiile vacante în data de 1 ianuarie 2007, existente în

statele de funcții ale aparatului central al A.N.V., al direcțiilor regionale

vamale și birourilor vamale”. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că

personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al

birourilor vamale, care își reduc numărul de posturi prin reorganizare, va fi

numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcții în vigoare

la 1 ianuarie 2007.

A mai reținut

Înalta Curte că, în acest context, la data de 23 noiembrie 2006, intimata A.N.V.

a emis recurentului M.M. - controlor vamal III, superior 2 în cadrul biroului

vamal Giurgiu - preavizul prin care i-a comunicat acestuia faptul că, începând

cu data de 1 ianuarie 2007, postul pe care îl ocupa în acel moment urma să fie

redus. În plus, intimata i-a comunicat recurentului informații cu privire la

posturile vacante și la posibilitatea de a se înscrie la examen pentru ocuparea

unui post vacant similar celui pe care îl deținea, conform art. 84

2

alin.

(3) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.

A

constatat instanța de recurs

că recurentul - reclamant a respectat această dispoziție normativă și s-a

înscris la examenul din data de 3 decembrie 2006 pe un post vacant de natura

celui deținut anterior, însă inferior acestuia - controlor vamal III, principal

recurentului-reclamant a fost determinată de o împrejurare obiectivă,

independentă de voința sa, respectiv aceea că autoritatea vamală nu a scos la

concurs un post similar celui pe care acesta l-a ocupat înainte de

reorganizarea biroului vamal, respectiv controlor vamal III, superior 2.

S-a mai reținut

că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 87 alin. (3) din Legea nr.

188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006, întrucât înscrierea

recurentului - reclamant la concurs pentru ocuparea unui post inferior celui

deținut anterior echivalează cu exprimarea acordului pentru ocuparea unui

asemenea post.

Așadar, a

concluzionat Înalta Curte că, în mod nelegal, autoritatea vamală a apreciat că

recurentul-reclamant nu a îndeplinit condițiile pentru a participa la examenul

organizat la data de 3 decembrie 2006 și a procedat la respingerea acestuia și

la emiterea ordinului de eliberare din funcție.

La acordarea

daunelor morale, instanța de control judiciar a avut în vedere prejudiciul

moral suferit de recurentul-reclamant în urma eliberării sale din funcția

publică.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.N.V., care a invocat, ca temei

legal, prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a susținut că, după darea

hotărârii, odată cu cererea de executare a Deciziei nr. 1830/2008, a constatat

că intimatul se află în posesia unui înscris doveditor, care, dacă ar fi putut

fi depus în fața instanței de recurs, ar fi dus la stabilirea altei situații de

fapt și, pe cale de consecință, la pronunțarea unei alte hotărâri, atât în ceea

ce privește întinderea daunelor materiale, cât și în ceea ce privește existența

prejudiciului moral și a daunelor morale.

Astfel, susține petenta - revizuentă, deși prin Decizia nr. 1830/2008,

instanța de recurs a decis între altele, reîncadrarea recurentului pe un post

corespunzător celui ocupat anterior datei de 1 ianuarie 2007 – controlor vamal

III, superior 2 și plata drepturilor bănești corespunzătoare până la data

reîncadrării în funcție, cu ocazia punerii în executare, recurentul nu a mai

cerut reîncadrarea, iar drepturile salariale le-a cerut doar pentru perioada 1

ianuarie 2007 – 16 octombrie 2007, ceea ce înseamnă că la data de 16 octombrie

2007 acesta se încadrase într-o altă unitate, împrejurare care a fost ascunsă

instanței care a pronunțat Decizia nr. 1830 la data de 9 mai 2008.

Cererea de revizuire este

întemeiată și urmează să fie admisă ca atare.

Într-adevăr, așa cum s-a

arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin decizia nr. 1380 pronunțată

la 9 mai 2008, autoritatea publică a fost obligată să-l reîncadreze pe

intimatul-reclamant pe un post corespunzător funcției de controlor vamal III,

superior 2 și să-i plătească drepturile salariale corespunzătoare de la data de

1 ianuarie 2007 și până la data reîncadrării, iar cu ocazia executării acestei

hotărâri, intimatul nu a mai

cerut reîncadrarea.

Mai mult, în privința

drepturilor salariale a cerut să-i fie achitate doar pentru perioada

1 ianuarie 2007 – 16

octombrie 2007, ceea ce înseamnă că la data judecării recursului, acesta a

ascuns instanței situația de fapt reală și a determinat, cu ocazia rejudecării

cauzei, adoptarea unei hotărâri în lipsa unei probe hotărâtoare pentru

legalitatea și temeinicia cererilor privind reîncadrarea și plata despăgubirilor.

Or, potrivit art. 322 pct. 5

fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, aflate la partea potrivnică sau care nu au putut fi depuse în

cauză dintr-o împrejurare obiectivă.

Astfel fiind, cererea de

revizuire va fi admisă, Decizia nr. 1830 din 9 mai 2008 va fi anulată, iar

cauza va fi pusă pe rol – la termenul din 7 mai 2009, pentru rejudecarea

recursului în raport și cu noul înscris: carnetul de muncă al intimatului.

Admite

cererea de

revizuire formulată de A.N.V., împotriva Deciziei nr. 1830 din 9 mai 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal.

Anulează decizia atacată.

Stabilește termen la 7 mai

2009 pentru rejudecarea recursului.

Cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-09
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta A
ÎCCJ 2009-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 2382 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cere
ÎCCJ 2007-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 iunie 2006, S.N.P.V.P.L. a chemat în judecată A.N.F.P., solicitând anularea rezultatelor concursurilor organizate în
ÎCCJ 2009-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2009
titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, faptul că actele administrative privind desființarea postului pe care îl ocupa în cadrul autorității pârâte și organizarea examenului pentru numirea în funcțiile
ÎCCJ 2009-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 87 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea fo
Sursă