ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 87 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T.I.A. care a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V. București, anularea Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 înregistrat la D.R.V. Arad sub nr. 18781/21 noiembrie 2006, privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al A.N.V. - aparat propriu și structuri subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat „preaviz" și emis de A.N.V.

sub nr. 63922/119 din 24 noiembrie 2006; a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând salariile de care a fost privat de la data de 01 ianuarie 2007 până la încadrarea într-o funcție publică, precum și la plata de daune morale pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul ilicit al pârâtei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că emiterea de către pârâta din cauză a actelor administrative atacate de reclamant, a fost urmarea măsurilor legislative instituite prin H.G. nr. 1552 din 1 noiembrie 2006, privind reorganizarea și funcționarea A.N.V., adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal . S-a reținut incidența prevederilor art. 9 din H.G.

nr. 1552/2006 privind numirea personalului contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își încetează activitatea precum și numirea personalului din cadrul direcțiilor regionale vamale, iar excepția de nelegalitate a acestor prevederi legale, a fost respinsă irevocabil de către instanță. p rin Ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, Vicepreședintele A. N.A.F., a aprobat regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor la care face referire art. 9 al H.G. nr. 1552/2006.

Reorganizarea efectuată în aparatul vamal, tot prin raportare la cerințele art. 84 indice 2 și 3 din Legea nr. 188/1999, reflectată în actele emise pe seama reclamantului, evidențiază că acestuia i s-a emis preavizul cerut de art. 84 2 alin. (3) al legii, având la dispoziție funcții vacante corespunzătoare, conform listei cunoscute de reclamant și așa cum dispune alin. 5 al articolului de lege menționat, iar reclamantul nu a depus nici o opțiune pentru ocuparea vreunui post, dimpotrivă, opțiunea sa a fost aceea de a nu se supune procedurilor legale desfășurate de autoritatea pârâtă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac recurentul-reclamant reia motivele de nelegalitate invocate prin acțiune și concluziile scrise depuse la fondul cauzei, iar cu privire la ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 susține în recurs că nu a fost publicat în M. Of. al României și, ca atare, nu a intrat în vigoare și nu putea fi pus în aplicare. Arată recurentul în esență că reorganizarea aparatului vamal a fost inefectivă, încălcând prevederile art. 84, alin. (4) și (5) (actualmente art. 100, alin. (4) și (5)) din Legea 188/1999. Reducerea funcției ocupate de acesta nu a fost justificată, ceea ce atrage nulitatea ordinului de eliberare din funcție, în baza art. 100, alin. (4) din Legea 188/1999. Instanța de judecată a refuzat, în mod nejustificat, să facă aplicarea art. 174 C. proc.

civ. în sensul că pârâta a depus fișa postului pentru funcția ocupată de recurent înainte de eliberare, dar a refuzat să depună celelalte fișe ale postului solicitate, făcând astfel imposibilă realizarea unei comparații între atribuțiile aferente. Instanța de fond a refuzat să facă aplicarea art. 225 C. proc. civ. în condițiile în care în faza de administrare a probațiunii s-a dispus ca pârâta A.N.V. să răspundă la un interogatoriu prin care i se solicita să arate momentul în care funcțiile scoase la concurs sau vacante au apărut în organigrama D.J.A.O.V. Arad, precum și actele în baza cărora au apărut. La interogatoriu a răspuns Direcția Timișoara care nu a clarificat nici momentul apariției acestor posturi, nici modalitatea și nici actele în baza cărora au apărut.

Această atitudine reprezintă în opinia recurentului un refuz neechivoc de a răspunde la interogatoriu. p reavizul impunea înscrierea la examen pentru ocuparea unei funcții publice vacante, ceea ce încalcă prevederile art. 84 2 , alin. (5) și art. 84~ din Legea 188/1999. Se arată că decizia de eliberare din funcție a fost dată cu încălcarea art. 84 2 , alin. (6) din Legea 188/1999 (actualmente 99, alin. (6)) respectiv fără a se solicita lista funcțiilor publice vacante de la A.N.F.P. Prin întâmpinare intimata A.N.V. prin D.R.A. și Operațiuni Vamale Timișoara a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 87/09.04,2008 și menținerea ca temeinice si legale a Ordinului A.N.V.

nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, a preavizului nr. 63955/119/2006 și a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829/2006. Astfel, intimata susține aceleași apărări pe care le-a formulat la fondul cauzei în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant, făcând o expunere detaliată a contextului și motivelor ce au determinat emiterea actelor administrative contestate. Astfel, raportat la aderarea la data de 01 ianuarie 2007 a României la U.E., s-a procedat la desființarea frontierei între țara noastră și statele membre ale acesteia, fapt care a condus la desființarea birourilor vamale de frontieră din aceste locații și pe cale de consecință la o amplă reorganizare administrativă a întregului sistem vamal, obligativitatea reorganizării fiind stabilită prin H.G.

nr. 1552/2006. Urmare a intrării în vigoare a actului normativ menționat și în baza art. 7 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, A.N.V. a emis Ordinele nr. 8790 și 8791 din 10 noiembrie 2006 prin care s-au desființat D.R.V. Arad și Timișoara, granița de vest fiind cea mai afectată de reorganizare, ulterior fiind emis Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 prin care s-a înființat D.R.V. Timișoara care a preluat în subordine și birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad și respectiv atribuțiile și competența teritorială a acesteia. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

H.G. nr. 1552/2006 reglementează reorganizarea și funcționarea A.N.V. și stabilește modul de încadrare a personalului pe bază de examen sau concurs în cazul reducerii numărului de personal vamal sau al încetării activității unor birouri vamale începând cu 1 ianuarie 2007. Întregul sistem vamal a fost supus procedurii de reorganizare în contextul aderării României la U.E. prin redimensionarea direcțiilor regionale vamale de frontieră, a birourilor vamale de frontieră ceea ce a presupus și modificarea politicii de personal. În acest sens s-a aprobat structura organizatorică a direcțiilor regionale vamale prin ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 8799 din 10 noiembrie 2006 și a fost emisă lista funcțiilor publice de execuție vacante la data de 01.01,2007 pentru întregul sistem vamal, care cuprinde funcțiile publice vacante structurate pe sectoare de activitate, fiind menționat și numărul posturilor vacante aferente funcției publice raportat la nivelul studiilor.

Reorganizarea a privit deci întreg sistemul vamal și într-adevăr, așa cum arată intimata-pârâtă în lista funcțiilor publice vacante existente în statul de funcții al A.N.V, și care a fost comunicată la data de 04,12.2006 prin adresa nr. 65403/2006, existau un nr. 1548 de funcții publice vacante, iar numărul funcționarilor publici care au primit preaviz și care au fost supuși programului de reorganizare este de 1263, rezultând astfel o diferența de 2S5 de funcții publice vacante care se regăseau ulterior în statul de funcții. Numărul de funcționari publici supus reorganizării raportat la numărul funcțiilor publice vacante existente a fost într-adevăr mai mic însă recurentul nu a optat pentru nici una dintre funcțiile vacante.

f uncționarii publici care, urmare a desființării postului deținut anterior, nu au optat inițial pentru o funcție publică de natura celei anterior deținute și nu s-au înscris la examen, au fost ulterior redistribuiți de asemenea în urma manifestării lor de voință, de către A.N.F.P. în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 - republicată. Recurentul a fost numit în aceste condiții pe perioadă nedeterminată în funcția publică de inspector principal din cadrul D.R.A.O.V. Timișoara – funcție refuzată de acesta.

Se constată astfel că deși nu a optat niciodată pe parcursul reorganizării sau al procesului de redistribuire, pentru niciuna dintre funcțiile vacante din sistemul public, recurentul susține că a fost obligat să se înscrise la concurs sau examen, fără a arăta pentru care funcție publică i s-a impus o astfel de obligație, iar intimata a motivat punctual că funcționarii publici afectați de reorganizare au participat la concurs decât în cazul în care pentru funcția publică au optat mai mulți funcționari publici. Î n situația în care pentru funcțiile publice pentru care aceștia au optat, nu s-a mai înscris nici un alt funcționar public, acestea le-au fost atribuite conform opțiunii, fără a fi obligați la susținerea unui examen, în această situație aflându-se foarte mulți funcționari publici.

Recurentul - reclamant nu a formulat cerere de transfer, astfel că nu poate susține întemeiat că intimata a încălcat dispozițiile art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 (actualmente art. 99 alin. (6)), iar lista funcțiilor publice vacante din cadrul altor instituții publice decât autoritatea reorganizată, se solicită în perioada de preaviz doar în situația în care nu exista funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității publice supuse reorganizării, idee ce nu se justifică în cauză în raport de cele arătate anterior. Criticile formulate în recurs de recurent ce vizează neanalizarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă raportat la Ordinul A.N.V.

nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 apar lipsite de interes în condițiile în care acesta nu și-a exercitat dreptul legal de opțiune pentru niciuna dintre funcțiile publice vacante. Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, rezultă că nepublicarea actului normativ atrage inopozabilitatea acestuia, iar nu nelegalitatea și în condițiile în care nu a participat la nici un astfel de concurs nu poate pretinde că este vătămat în drepturile sale astfel cum rezultă din prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia prima instanță nu a făcut aplicarea art. 225 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat în condițiile în care la interogatoriul admis de instanță a răspuns D.R.A.O.V.

Timișoara în numele și pentru A.N.V. București în baza mandatului general de reprezentare dat prin O.C. nr. 948/2004, fiind depuse note de ședință atât în privința întrebării formulate de recurentul-reclamant prin cererea aflată la fila 117 cât și cu privire la cererea de despăgubiri formulată de acesta la termenul de judecată din 16 ianuarie 2008. p entru aceste considerente, se constată ca legală și temeinică hotărârea atacată prin care s-au respins cererea reclamantului având ca obiect anularea Ordinului A.N.V. nr. 8129/2006, a preavizului nr. 63955/119/2006 și a actelor subsecvente inclusiv a examenului organizat în baza ordinului menționat și solicitarea de daune, urmând ca în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul formulat de recurentul-reclamant să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.I.A. împotriva sentinței civile nr. 87 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.