ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 87 din 9 aprilie 2008,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T.I.A. care a solicitat

în contradictoriu cu pârâta A.N.V. București, anularea Ordinului

A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 înregistrat la D.R.V. Arad sub nr. 18781/21 noiembrie 2006, privind aprobarea Regulamentului pentru

organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante

existente în statul de funcții al A.N.V. - aparat propriu și structuri

subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat

„preaviz" și emis de A.N.V. sub nr. 63922/119 din 24 noiembrie 2006; a

actelor administrative subsecvente, inclusiv a

examenului organizat în baza

Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006;

obligarea pârâtei la plata daunelor

materiale

reprezentând salariile de care a fost privat de la data de 01

ianuarie 2007 până la încadrarea într-o funcție publică, precum și la plata de

daune morale pentru prejudiciile morale cauzate

de comportamentul ilicit al pârâtei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență,

că emiterea de către pârâta din

cauză a actelor administrative atacate de reclamant, a fost urmarea măsurilor

legislative instituite prin H.G. nr. 1552 din 1 noiembrie 2006, privind

reorganizarea și funcționarea A.N.V., adoptată în temeiul art. 108 din

Constituție și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal

.

S-a reținut incidența prevederilor art. 9 din H.G. nr.

1552/2006 privind numirea personalului contractual din cadrul birourilor vamale

de frontieră care își încetează activitatea precum și numirea personalului din

cadrul direcțiilor regionale vamale, iar excepția de nelegalitate a acestor

prevederi legale, a fost respinsă irevocabil de către instanță.

p

rin

Ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, Vicepreședintele A.

N.A.F., a aprobat

regulamentul pentru organizarea și

desfășurarea

examenelor la care face referire art. 9 al H.G. nr. 1552/2006.

Reorganizarea efectuată în

aparatul vamal, tot prin raportare la cerințele art.

84 indice 2 și 3 din Legea nr. 188/1999,

reflectată în actele emise pe seama

reclamantului,

evidențiază că acestuia i s-a emis preavizul cerut de art. 84

2

alin.

(3)

al legii, având la dispoziție

funcții vacante corespunzătoare, conform listei cunoscute

de reclamant  și

așa cum dispune  alin. 5 al articolului de lege menționat, iar reclamantul nu a

depus nici o opțiune pentru ocuparea vreunui post, dimpotrivă, opțiunea sa a

fost aceea de a nu se supune procedurilor legale desfășurate de autoritatea

pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul T.I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac recurentul-reclamant reia

motivele de nelegalitate invocate prin acțiune și concluziile scrise depuse la

fondul cauzei, iar cu privire la ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006

susține în recurs că nu a fost publicat în M. Of. al României și, ca atare, nu

a intrat în vigoare și nu putea fi pus în aplicare.

Arată recurentul în esență că reorganizarea

aparatului vamal a fost inefectivă, încălcând prevederile art. 84, alin. (4) și

(5) (actualmente art. 100, alin. (4) și (5)) din Legea 188/1999. Reducerea

funcției ocupate de acesta nu a fost justificată, ceea ce atrage nulitatea

ordinului de eliberare din funcție, în baza art. 100, alin. (4) din Legea

188/1999.

Instanța de judecată a refuzat, în mod nejustificat,

să facă aplicarea art. 174 C. proc. civ. în sensul că

pârâta a depus fișa postului pentru

funcția ocupată de recurent înainte de eliberare, dar a refuzat să depună

celelalte fișe ale postului solicitate, făcând astfel imposibilă realizarea

unei comparații între atribuțiile aferente.

Instanța de fond a refuzat să facă aplicarea art. 225 C. proc. civ. în condițiile în care

în faza de administrare a probațiunii s-a dispus ca pârâta A.N.V. să

răspundă la un interogatoriu prin care i se solicita să arate momentul în care

funcțiile scoase la concurs sau vacante au apărut în organigrama D.J.A.O.V.

Arad, precum și actele în baza cărora au apărut.

La interogatoriu a răspuns Direcția

Timișoara care nu a clarificat nici momentul apariției acestor

posturi, nici modalitatea și

nici actele în baza cărora au apărut. Această atitudine reprezintă în opinia

recurentului un refuz neechivoc de a răspunde la interogatoriu.

p

reavizul impunea înscrierea la

examen pentru ocuparea unei

funcții publice

vacante, ceea ce încalcă prevederile art. 84

2

, alin. (5) și art. 84~

din Legea

188/1999.

Se arată că decizia de eliberare din funcție a fost

dată cu încălcarea art. 84

2

, alin. (6) din Legea 188/1999

(actualmente 99, alin. (6)) respectiv

fără a se solicita lista funcțiilor publice vacante

de la A.N.F.P.

Prin întâmpinare intimata A.N.V. prin D.R.A. și

Operațiuni Vamale Timișoara a solicitat

respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 87/09.04,2008

și menținerea ca temeinice si legale a Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17

noiembrie 2006, a preavizului nr. 63955/119/2006 și a actelor subsecvente,

inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829/2006.

Astfel, intimata susține aceleași apărări pe care

le-a formulat la fondul cauzei în raport de motivele de nelegalitate invocate

de recurentul-reclamant, făcând o expunere detaliată a contextului și motivelor

ce au determinat emiterea actelor administrative contestate.

Astfel, raportat la aderarea la data de 01 ianuarie 2007 a României la U.E.,

s-a

procedat la desființarea frontierei

între țara noastră și statele membre ale acesteia, fapt care a

condus la

desființarea birourilor vamale de frontieră din aceste locații și pe cale de

consecință la o amplă reorganizare administrativă a întregului sistem vamal,

obligativitatea reorganizării fiind stabilită prin H.G. nr. 1552/2006.

Urmare a intrării în vigoare a actului normativ menționat și în baza art.

7 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, A.N.V. a emis Ordinele

nr. 8790 și 8791 din 10 noiembrie 2006 prin care s-au desființat D.R.V. Arad și

Timișoara, granița de vest fiind cea mai afectată de reorganizare, ulterior

fiind emis Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 prin care s-a înființat D.R.V.

Timișoara care a preluat în

subordine și

birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad și respectiv

atribuțiile

și competența teritorială a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant

și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de toate

susținerile și apărările părților și de prevederile legale aplicabile, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

H.G. nr. 1552/2006 reglementează reorganizarea și funcționarea A.N.V. și

stabilește modul de încadrare a personalului pe bază de examen sau concurs în

cazul reducerii numărului de personal vamal sau al încetării activității unor

birouri vamale începând cu 1 ianuarie 2007.

Întregul sistem vamal a fost supus procedurii de reorganizare în

contextul aderării României la U.E. prin redimensionarea direcțiilor regionale

vamale de frontieră, a birourilor vamale de frontieră ceea ce a presupus și

modificarea politicii de personal.

În acest sens s-a aprobat structura organizatorică a direcțiilor

regionale vamale prin ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 8799 din 10

noiembrie 2006 și a fost

emisă lista

funcțiilor publice de execuție vacante la data

de 01.01,2007 pentru întregul sistem vamal, care cuprinde funcțiile

publice vacante structurate pe

sectoare

de activitate, fiind menționat și numărul posturilor vacante aferente funcției

publice

raportat la nivelul studiilor.

Reorganizarea a privit deci întreg sistemul vamal și într-adevăr, așa

cum arată intimata-pârâtă în lista funcțiilor publice vacante existente în

statul de funcții al A.N.V, și care a fost comunicată la data de 04,12.2006

prin adresa nr. 65403/2006, existau un nr. 1548 de funcții publice vacante, iar

numărul funcționarilor publici care au primit preaviz și care au fost supuși

programului de reorganizare este de 1263, rezultând astfel o diferența de 2S5

de funcții publice vacante care se regăseau ulterior în statul de funcții.

Numărul de funcționari publici supus reorganizării raportat la numărul

funcțiilor publice vacante existente a fost într-adevăr mai mic însă recurentul

nu a optat pentru nici una dintre funcțiile vacante.

f

uncționarii publici care, urmare a desființării postului

deținut anterior, nu au optat inițial pentru o funcție publică de natura celei

anterior deținute și nu s-au înscris la examen, au fost ulterior redistribuiți

de asemenea în urma manifestării lor de voință, de

către A.N.F.P. în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr.

188/1999

- republicată.

Recurentul a fost numit în aceste condiții pe perioadă nedeterminată în

funcția publică de inspector principal din cadrul D.R.A.O.V. Timișoara –

funcție refuzată de acesta.

Se constată astfel că deși nu a optat niciodată pe parcursul

reorganizării sau al procesului de redistribuire, pentru niciuna dintre

funcțiile vacante din sistemul public, recurentul susține că a fost obligat să

se înscrise la concurs sau examen, fără a arăta pentru care funcție publică i

s-a impus o astfel de obligație, iar intimata a motivat punctual că

funcționarii publici afectați de reorganizare au participat la concurs decât în

cazul în care pentru funcția publică au optat mai mulți funcționari publici.

Î

n situația în care pentru funcțiile

publice pentru care aceștia au optat, nu s-a

mai înscris nici un alt funcționar public, acestea le-au fost atribuite

conform opțiunii, fără a fi

obligați

la susținerea unui examen, în această situație aflându-se foarte mulți

funcționari publici.

Recurentul - reclamant nu a formulat cerere de

transfer, astfel că nu poate susține întemeiat că intimata a încălcat

dispozițiile art. 84

2

alin. (6) din  Legea nr. 188/1999 (actualmente

art. 99 alin. (6)), iar

lista

funcțiilor publice vacante din cadrul altor instituții publice decât

autoritatea

reorganizată, se solicită în

perioada de preaviz doar în situația în care nu exista funcții

publice

vacante corespunzătoare în cadrul autorității publice supuse reorganizării,

idee ce nu se justifică în cauză în raport de cele arătate anterior.

Criticile formulate în recurs de recurent ce vizează neanalizarea

prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă raportat la Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 apar

lipsite de interes în condițiile în care acesta nu și-a exercitat dreptul legal

de opțiune pentru niciuna dintre funcțiile publice vacante.

Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

republicată, rezultă că nepublicarea actului normativ atrage inopozabilitatea

acestuia, iar nu nelegalitatea și în condițiile în care nu a participat la nici

un astfel de concurs nu poate pretinde că este vătămat în drepturile sale

astfel cum rezultă din prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia prima instanță nu a

făcut aplicarea art. 225 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat în

condițiile în care la interogatoriul admis de instanță a răspuns D.R.A.O.V.

Timișoara în numele și pentru A.N.V. București în baza mandatului general de

reprezentare dat prin O.C. nr. 948/2004, fiind depuse note de ședință atât în

privința întrebării formulate de recurentul-reclamant prin cererea aflată la

fila 117 cât și cu privire la cererea de despăgubiri formulată de acesta la

termenul de judecată din 16 ianuarie 2008.

p

entru aceste considerente, se constată ca legală și

temeinică hotărârea atacată prin care s-au respins cererea reclamantului având

ca obiect anularea Ordinului A.N.V. nr. 8129/2006, a preavizului nr. 63955/119/2006

și a actelor subsecvente inclusiv a examenului organizat în baza ordinului

menționat și solicitarea de daune, urmând ca în baza prevederilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul formulat de recurentul-reclamant să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul T.I.A. împotriva sentinței civile nr. 87 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.