ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 286 din 7 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția de
contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta
C.E.C. în contradictoriu cu pârâtele A.N.V. și D.R.V. Timișoara, a dispus anularea
Ordinului nr. 10059 din 29 decembrie 2006 emis de pârâta A.N.V., obligarea acestei
pârâte la plata către reclamantă a unei despăgubiri echivalente salariului pe care
l-ar fi realizat pe postul pentru care a optat la B.V.A. Arad pe perioada 1 ianuarie
2007- 1 aprilie 2007, a respins ca inadmisibil petitul privind anularea Ordinului
A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 și a respins, în rest, acțiunea; totodată,
a fost obligată pârâta A.N.V. la cheltuieli de judecată parțiale către reclamantă
în sumă de 200 RON.
În motivarea sentinței se retine că reclamanta
a solicitat anularea în tot ca nelegal a Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17
noiembrie 2006 pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile
vacante existente în statutul de funcții al A.N.V. - aparat propriu și structuri
subordonate la data de 01 ianuarie 2007; - anularea în tot ca nelegal a Ordinului
nr. 10059 din 29 decembrie 2006 emis de A.N.V., prin care cu începere de la data
de 01 ianuarie 2007 a fost eliberată din funcția publică de inspector vamal I principal
I la B.V. Turnu din cadrul fostei D.R.V. Arad, precum și a actelor subsecvente ale
acestuia, respectiv actul administrativ intitulat „preaviz" emis de A.N.V.
din 24 noiembrie 2006 și a actului administrativ intitulat „tabel candidați"
respinși la concursul din 13 decembrie 2006 din 12 decembrie 2006; - obligarea pârâtei
la plata prejudiciilor materiale reprezentând salariul de care a fost privată cu
începere de la data de 01 ianuarie 2007 și până la data de 01 aprilie 2007, dată
la care a fost încadrată pe post de consilier la Consiliul Județean Arad și 35.000
RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul
ilicit al pârâtelor.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea,
stabilind că în ceea ce privește Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu
a fost efectuată procedura prealabilă obligatorie impusă de prevederile art. 7 din
Legea nr. 554/2004.
Totodată, Ordinul nr. 10059 din 29
decembrie 2006 emis de pârâta A.N.V. a fost anulat ca nelegal, întrucât nu a fost
respectată opțiunea reclamantei pentru o funcție publică inferioară celei deținute
anterior, reclamanta figurând printre candidații respinși la concursul din 13 decembrie
2006, pentru că a candidat pe un post inferior;au fost încălcate astfel dispozițiile
art. 78 și 87 din Legea nr. 188/1999, care prevăd posibilitatea ocupării de către
funcționarul public a unui post inferior, condiționat de acceptul celui în cauză.
Ca urmare a anulării Ordinului nr.
10059 din 29 decembrie 2006 instanța de fond a obligat pârâta A.N.V. la despăgubiri
echivalente cu salariul pe care l-ar fi obținut reclamanta pe postul pentru care
și-a exprimat opțiunea, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data de 1
aprilie 2007 - dată la care s-a încadrat într-o altă funcție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs
D.R.A.O.V. Timișoara în nume propriu și în numele A.N.V., în temeiul art. 304
pct. 9 și 304
1
C. proc. civ., susținându-se că hotărârea a fost dată
cu aplicarea greșită a legii.
Se susține, în esență, că în mod eronat
instanța de judecată a apreciat că cererea reclamantei privind opțiunea pentru o
funcție publică inferioară celei deținute trebuia luată în considerare, întrucât
această opțiune s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 8829/2006
care stabilește în mod expres faptul că opțiunea fiecărui funcționar public pentru
una din funcțiile publice vacante trebuie să se facă cu respectarea categoriei,
clasei și gradului profesional al funcționarului public.
Se precizează că reclamanta avea posibilitatea
să opteze și pentru o funcție publică inferioară celei deținute anterior, însă doar
în condițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, care prevede
că „redistribuirea se poate face și într-o funcție publică inferioară vacantă, cu
acordul scris al funcționarului public", ori reclamanta nu se afla în această
situație, aceasta optând de la început pentru o funcție publică inferioară celei
deținute, situație în care cererea acesteia a fost respinsă întrucât nu îndeplinea
condițiile de participare la concursul din 13 decembrie 2006.
Analizând actele și lucrările dosarului
de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din Tabelul candidaților
respinși la concursul din 13 decembrie 2006, din 12 decembrie 2006, reclamanta-intimată
a fost respinsă la examenul din data de 13 decembrie 2006 pe motiv că a optat pentru
o funcție publică inferioară celei deținute anterior.
Față de această situație de fapt, în mod
corect a reținut instanța de fond că prin această măsură au fost încălcate de către
recurenta-pârâtă dispozițiile art. 78 și 87 din Legea nr. 188/1999 modificată și
republicată, întrucât funcționarul public poate renunța la dreptul său de a ocupa
un post echivalent cu cel avut, optând pentru o funcție publică inferioară celei
avute anterior. Existând acordul scris al funcționarului în cauză și nefiind alte
cereri pentru postul pentru care acesta s-a înscris la examen, în cauză nu era necesară
redistribuirea.
Pentru considerentele menționate
Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în
sensul că Ordinul nr. 10059 din 29 decembrie 2006 a fost nelegal emis, reclamanta-intimată
având dreptul la despăgubirile salariale acordate, iar în baza art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V.
Timișoara, în nume propriu cât și în numele și pentru A.N.V., împotriva Sentinței
civile nr. 286 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
februarie 2008.