ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2525 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului Ș.L. în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor (A.N.V.), prin care a solicitat să se constate că ordinul nr. 9474 din 19 decembrie 2006 are natura unui ordin de mutare definitivă și să se recunoască dreptul la asigurarea condițiilor de cazare și/sau decontare a cheltuielilor generate de cazul de mobilitate forțată, precum și repararea prejudiciului material prin emiterea unui act administrativ, ordin de decontare a cheltuielilor solicitate pe perioadă nedeterminată, începând cu data modificării raportului de serviciu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că autoritatea vamală și-a modificat structura organizatorică prin H.G. nr. 1552 din 1 noiembrie 2006, privind reorganizarea și funcționarea A.N.V. Prin dispozițiile actului normativ arătat s-a prevăzut că personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcții în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă a respectat întru totul dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât numirea reclamantului în funcția de inspector I asistent 2 în cadrul D.R.V.

București prin ordinul nr. 9474 din 19 decembrie 2006 s-a realizat ca urmare a reorganizării instituției vamale. În aceste condiții s-a apreciat că nu este vorba de o modificare a raportului de serviciu al reclamantului deoarece urmare a desființării biroului vamal Ostrov, acestuia i-a încetat raportul de serviciu conform art. 843 din Legea nr. 188/1999, republicată. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, ale cărui critici au fost subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocată excepția de nelegalitate a ordinului nr. 9474 din 18 decembrie 2006 în raport de Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.

Critica fundamentată pe dispozițiile pct. 1 al art. 304 C. proc. civ. a fost explicată de recurent prin încălcarea, în opinia sa, a dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 54 alin. (1) raportate la cele ale art. 10, art. 11 și art. 52 din Legea nr. 554/2004, în sensul că asupra cererii sale s-a pronunțat un complet nelegal constituit, respectiv un complet din doi judecători în loc de un judecător așa cum prevede legea privind organizarea judiciară. În acest mod, se susține, au fost încălcate principiul continuității cât și dreptul recurentului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei sale de către o instanță constituită potrivit legii. În dezvoltarea celorlalte două critici (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.) recurentul a arătat că în cuprinsul hotărârii atacate nu se face nicio referire la cererea de constatare a nelegalității Ordinului A.N.V. nr. 9474/2006 și la capetele de cerere accesorii, iar interpretarea dispozițiilor legale incidente (Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006) este greșită. În acest fel s-a ajuns la concluzia greșită că datorită desființării biroului vamal Ostrov raporturile de serviciu ar fi încetat de drept și că noua numire în funcție este corectă/legală. Apărările formulate de intimata A.N.V. și cuprinse în întâmpinarea depusă în recurs s-au axat pe problemele de fond ale cauzei, solicitându-se menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Examinând cauza în raport de criticile aduse, cât și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea ori modificarea sentinței recurate. Așa cum rezultă în mod evident din dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează modul în care partea poate uza de excepția de nelegalitate – ca mijloc de apărare în cadrului unui proces – și din jurisprudența constantă în această materie, nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual nu poate fi invocată și pe calea acțiunii directe și pe cale incidentală, în același timp.

În speță, obiectul acțiunii adresate instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, la data de 29 martie 2007, privește tocmai constatarea nelegalității ordinului n. 9474 din 19 decembrie 2006 emis de conducătorul A.N.V., iar asupra acestei cereri instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 2525 din 17 octombrie 2005. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu poate fi primită excepția de nelegalitate a ordinului nr. 9474/2006, atâta vreme cât prin acțiune directă s-a cerut instanței de contencios administrativ să se pronunțe asupra legalității aceluiași act administrativ.

Răspunzând criticilor aduse prin cererea de recurs, astfel cum au fost expuse mai înainte, Înalta Curte de Casație și Justiție reține: 1. Potrivit regulii că dispozițiile speciale derogă de la cele generale (specialia generalibus derogant), se observă că pronunțarea asupra cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 2315/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a făcut în complet de 2 judecători conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 (intrată în vigoare la data de 2 august 2007, deci pe parcursul judecății acțiunii reclamantului). Potrivit acestei norme „completul de judecată este format din 2 judecători”.

Cum legea contenciosului administrativ are caracterul unei legi speciale față de Legea privind organizarea judiciară (art. 54), prima instanță a aplicat dispozițiile speciale în mod corect. Nu se poate vorbi de o încălcare a principiului continuității judecății deoarece la momentul investirii instanței (29 martie 2007) Legea nr. 554/2004 nu avea dispoziții referitoare la compunerea completului de judecată, astfel că s-au aplicat regulile generale (complet format dintr-un judecător, conform art. 54 din Legea nr. 304/2004). Completul de judecată nu a fost schimbat, schimbându-se, odată cu modificarea adusă art. 10 alin. (1) din lege, numai numărul membrilor ce formează acest complet. Așadar, instanța de fond a respectat dreptul reclamantului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei sale de către o instanță constituită potrivit legii (n.n.

Legea nr. 554/2004). 2. În privința criticilor aduse modului în care a fost soluționat fondul pricinii și subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nici acestea nu sunt întemeiate. Instanța fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006, analizând prin prisma acestora acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată la 12 septembrie 2007, prin care s-a solicitat modificarea parțială a ordinului nr. 9474 din 19 decembrie 2006 emis de conducătorul A.N.V. în sensul că acest act are natura unui ordin de mutare definitivă, cu toate consecințele legale ce decurg de aici. Autoritatea vamală și-a modificat structura organizatorică prin H.G.

nr. 1552 din 1 noiembrie 2006 (privind reorganizarea și funcționarea A.N.V.) și potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ: „personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își desfășoară activitatea începând cu 1 ianuarie 2007 va fi numit pe bază de examen în funcțiile vacante în data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcții ale aparatului central al A.N.V. al direcțiilor regionale vamale și birourilor vamale”.

În alin. (2) al aceluiași text legal se prevede că personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcții în vigoare la 1 ianuarie 2007. În acest context, la data de 1 decembrie 2006 autoritatea vamală a comunicat reclamantului preavizul emis prin adresa nr. 63796 din 24 noiembrie 2006, aducându-i-se la cunoștință că postul pe care îl ocupa se va desființa începând cu data de 1 ianuarie 2007, precum și informațiile referitoare la posturile vacante și la posibilitatea de a se înscrie la examen și ocuparea unui post vacant similar celui pe care îl deținea, conform art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.

Întrucât postul pe care îl ocupa reclamantul, respectiv de inspector vamal I asistent 2 din cadrul biroului vamal Ostrov a fost desființat, acesta a solicitat prin două formulare de înscriere participarea la examenul din data de 13 decembrie 2006, după cum corect se reține și în considerentele sentinței atacate. În raport de prevederile Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al A.N.V. - aparat propriu și structuri subordonate în data de 1 ianuarie 2007, aprobat prin Ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 s-a constatat că este corectă doar una din înscrierile reclamantului, respectiv cea la examenul pentru postul de inspector asistent 2 în cadrul D.R.V.B.

Numirea reclamantului în funcția de inspector I asistent 2 în cadrul D.R.V.B. prin ordinul contestat în justiție s-a realizat ca urmare a reorganizării instituției vamale, în baza art. 51 lit. e) și art. 843 alin (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006. În acest context faptic și legal, în mod corect judecătorii fondului au constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și au reținut că nu se poate pune în discuție modificarea raportului de serviciu al recurentului - reclamant, deoarece acestuia i-a încetat raportul de serviciu ca urmare a reorganizării instituției în conformitate cu dispozițiile art. 843 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare după modificarea acesteia prin Legea nr. 251/2006.

Drept urmare nu s-a dat curs capetelor de cerere accesorii formulate de reclamant. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.L. împotriva sentinței civile nr. 2525 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.