ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4855/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie

2008 și înregistrată sub nr. 2545/54/2008 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.G. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în prezent Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale), anularea raportului de evaluare a performanțelor

profesionale pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că la data de 29 mai 2008 a avut loc evaluarea sa, stabilindu-se

nota finală de 1,25, iar împotriva raportului de evaluare, reclamanta a formulat

contestație în termen de 5 zile, conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) din H.G.

nr. 749/1998.

A mai arătat reclamanta

că nici până la data formulării acțiunii contestația sa nu a fost soluționată, cu

toate că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse avea obligația

ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să procedeze la soluționare.

Prin sentința nr. 176

din 12 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale;

a admis acțiunea formulată de reclamanta M.G., a anulat fișa de evaluare a performanțelor

individuale ale acesteia pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007, întocmită

de către pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să întocmească o nouă fișă de evaluare

a activității reclamantei pentru perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2007; a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, respingând acțiunea față de acesta și a obligat pârâta A.N.O.F.M. la plata

către reclamantă a sumei de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., solicitând casarea hotărârii

și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului

s-a apreciat că în mod eronat instanța de fond a reținut, drept unic argument în

favoarea anulării fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale

intimatei-reclamante, faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat

în baza criteriilor de evaluare din H.G. nr. 749/1998, în condițiile în care prevederile

metodologiei invocate nu reglementează o atare obligație, iar fișa de evaluare a

fost întocmită conform modelului prevăzut în anexa 3 a respectivei metodologii.

Prin decizia nr. 1135

din 2 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinței nr. 1176

din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal; a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată

de reclamanta M.G., în contradictoriu cu A.N.O.F.M., ca fiind neîntemeiată, incluzând

și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut următoarele:

Reclamanta-intimată M.G.

a deținut funcția de director al Centrului Regional de Formare Profesională a Adulților

Dolj până în luna noiembrie 2007, când, ca urmare a constatării necorespunderii

sale profesionale pentru postul respectiv, a fost emis Ordinul nr. 529/2007, a cărui

legalitate a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind

incidente în situația acesteia prevederile art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003

C. muncii, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu aceste condiții

specifice de desfășurare a raporturilor de muncă, evaluarea performanțelor profesionale

individuale ale reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007 s-a

realizat potrivit metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor

profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor

de bază între limite, aprobată prin H.G. nr. 749/1998, cu completările ulterioare,

nefiind contestată de altfel aplicabilitatea acestei metodologii în situația dată.

Instanța a mai reținut

că actele dosarului atestă faptul că evaluarea contestatoarei s-a realizat cu respectarea

întocmai a prevederilor acestei metodologii, fiind avute în vedere atât fișa postului,

cât și criteriile de evaluare prevăzute în mod expres la art. 17, a căror descriere

este cuprinsă în anexa 4 la această metodologie, astfel cum se specifică la

art. 12 și ca atare, în mod greșit s-a reținut nelegalitatea fișei de evaluare,

raportat doar la faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat, o atare

cerință nefiind impusă de această metodologie.

Instanța a apreciat că

susținerile reclamantei, în sensul că nu au fost parcurse etapele de evaluare prevăzute

la art. 11 din H.G. nr. 749/1998, nu pot fi primite, respectivele etape fiind în

realitate cele detaliate în aceeași metodologie la Secțiunile I-IV ale cap. III,

astfel încât nu era necesară reluarea lor într-un eventual act cu caracter intern

al instituției recurente.

S-a mai apreciat că celelalte

aspecte invocate în acțiune, circumscrise unei greșite determinări a punctajului,

exced controlului de legalitate realizat de instanță, aprecierea în concret a performanțelor

profesionale și stabilirea respectivului punctaj constituind atributul exclusiv

al persoanelor abilitate de lege să participe la procesul de evaluare.

Împotriva acestei hotărâri,

intimata-reclamantă M.G. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea invocă

următoarele motive ale contestației în anulare.

Primul virează omisiunea

instanței de recurs de a analiza motivul de nulitate absolută a raportului de evaluare

emis de A.N.O.F.M. anume că nu a fost respectată procedura de evaluare prevăzut

de H.G. nr. 749/1998.

Se arată că nerespectându-se

această procedură nu a fost în fapt contestația, Înalta Curte de Casație și Justiție

omițând să se pronunțe asupra neregulilor realizate cu privire la încălcările prevederilor

H.G. nr. 749/1998.

Al doilea motiv privește

omisiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a analiza motivele de nulitate

a raportului de evaluare, hotărârea instanței de recurs fiind dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. .../2008 și a dispozițiilor

art. 8 și 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimații - pârâți

au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea contestației

în anulare ca nefondată.

Analizând contestația

în anulare, în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318

alin. (1

1

) C. proc. civ.

Conform art. 318 alin.

(1

1

) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de casare”.

Prin decizia nr. 1135

din 2 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2545/54/2008 s-a admis recursul declarat

de A.N.O.F.M. și s-a modificat în parte sentința civilă nr. 1176 din 12 mai 2009

a Curții de Apel Craiova și s-a modificat, în parte sentința atacată în sensul că

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoare în contradictoriu

cu A.N.O.F.M.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În cauză nu se poate reține

în raport de hotărârea pronunțată de instanța de recurs, îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză nu există o greșeală

în sensul cercetării vreunui motiv de recurs, motivele invocate în cadrul contestației

în anulare, reprezentând în concret motive de recurs în raport de soluția pronunțată

irevocabil de către instanța de recurs.

Aceasta deoarece prin

motivele contestației în anulare se invocă o greșită aplicare a legii de către instanța

de recurs, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care nu

poate fi admisibil a fi invocat pe calea contestației în anulare. În fapt contestatoarea

nemulțumită de soluția defavorabilă din recurs, invocă prin intermediul contestației

în anulare motive care privesc pe fond soluția pronunțată în recurs, aspecte care

nu se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de recurs prin

decizia contestată a analizat procedura de evaluare a contestatoarei în raport de

dispozițiile speciale prevăzute de H.G. nr. 749/1998, iar soluția a fost dispusă

în raport de evaluarea instanței de recurs în sensul că au fost respectate etapele

de evaluare, iar fișa de evaluare este legal întocmită.

Pe cale de consecință

în cauză nu poate fi reținută existența unei greșeli sau omisiune în sensul dispozițiile

art. 318 alin. (1

1

) C. proc. civ.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondată contestația

în anulare astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 1135 din 2 martie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.