ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2008 și înregistrată sub nr. 2545/54/2008 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în prezent Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale), anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale pentru perioada 1 ianuarie 2007 – noiembrie 2007. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de 29 mai 2008, a avut loc evaluarea sa, stabilindu-se nota finală de 1,25. S-a susținut că împotriva raportului de evaluare, reclamanta a formulat contestație în termen de 5 zile, conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) din H.G.

nr. 749/1998. A mai arătat reclamanta că nici până în prezent contestația sa nu a fost soluționată cu toate că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse avea obligația ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să procedeze la soluționare. La data de 16 ianuarie 2009, pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, în cuprinsul căruia a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 176 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale ce a fost invocată de pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale; a admis acțiunea formulată de reclamanta M.G., a anulat fișa de evaluare a performanțelor individuale ale acesteia pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007, întocmită de către pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să întocmească o nouă fișă de evaluare a activității reclamantei pentru perioada ianuarie 2007 – noiembrie 2007; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, respingând acțiunea față de acesta și a obligat pârâta A.N.O.F.M.

la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, Curtea a apreciat că actul administrativ contestat emană de la un organ central. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de același pârât, Curtea a reținut că raportul de evaluare contestat a fost întocmit de A.N.O.F.M., Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale neavând calitate procesuală în prezenta cauză. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea reprezentând o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., solicitând casarea și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a apreciat că în mod eronat instanța de fond a reținut, drept unic argument în favoarea anulării fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale intimatei-reclamante, faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat în baza criteriilor de evaluare din H.G. nr. 749/1998, în condițiile în care prevederile metodologiei invocate nu reglementează o atare obligație, iar fișa de evaluare a fost întocmită conform modelului prevăzut în anexa 3 a respectivei metodologii. Conform susținerilor recurentei, la evaluarea performanțelor profesionale ale intimatei au fost avute în vedere criteriile expres prevăzute la art. 17 din această metodologie, a căror descriere este prevăzută în anexa 4, precum și neregulile constatate cu prilejul controalelor efectuate de către personalul A.N.O.F.M.

și reclamațiile primite din partea altor instituții, pe baza cărora s-a constatat capacitatea necorespunzătoare a acesteia de a coordona și conduce activitatea C.R.F.P.A. Dolj. S-a precizat, totodată, că directorii și directorii adjuncți ai centrelor regionale de formare profesională a adulților din subordinea A.N.F.O.M. sunt numiți prin ordin al președintelui A.N.O.F.M. și au stabilite cu această instituție raporturi de muncă exercitate în temeiul unor contracte individuale de muncă, în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 40 și art. 41 alin. (2) din Legea nr. 202/2006, republicată și art. 34 alin. (3) din Statutul A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006, cu modificările și completările ulterioare.

A fost învederat și faptul că, prin sentința nr. 229 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2188 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă contestația intimatei-reclamante împotriva Ordinului nr. 529/2007 prin care s-a constatat necorespunderea profesională a acesteia și s-au dispus măsurile corespunzătoare, în temeiul prevederilor art. 55 lit. c), corelate cu cele ale art. 58 alin. (1), art. 61 lit. d) și art. 64 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, iar contestația în anulare exercitată de aceasta împotriva deciziei nr. 2188 din 10 aprilie 2009 a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5897 din 17 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 345571/2009.

Recursul este fondat. Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele în continuare arătate. Reclamanta-intimată M.G. a deținut funcția de director al C.R.F.P.A. Dolj până în luna noiembrie 2007, când, ca urmare a constatării necorespunderii sale profesionale, pentru postul respectiv, a fost emis Ordinul nr. 529/2007, a cărui legalitate a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind incidente în situația acesteia prevederile art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.O.F.M., personalul acesteia și al unităților din subordine este format din funcționarii publici și salariați încadrați pe bază de contract individual de muncă, iar potrivit art. 34 alin. (3) din Statutul A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006, cu modificările și completările ulterioare, personalul centrelor regionale de formare profesională a adulților este încadrat pe bază de contract individual de muncă, potrivit legii, fiind salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar. Conducerea acestor centre regionale se exercită de directori și directori adjuncți numiți de președintele A.N.O.F.M., astfel cum rezultă din prevederile art. 40 și art. 41 alin. (2), corelate cu cele ale art. 22 alin. (3) din Legea anterior menționată.

În raport cu aceste condiții specifice de desfășurare a raporturilor de muncă, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2007 – noiembrie 2007 s-a realizat potrivit metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, aprobată prin H.G. nr. 749/1998, cu completările ulterioare, nefiind contestată de altfel aplicabilitatea acestei metodologii în situația dată.

Actele dosarului atestă faptul că evaluarea contestației s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor acestei metodologii, fiind avute în vedere atât fișa postului cât și criteriile de evaluare prevăzute în mod expres la art. 17, a căror descriere este cuprinsă în anexa 4 la această metodologie, astfel cum se specifică la art. 12. Pe baza acestor elemente, procedurile de evaluare au parcurs etapele prevăzute la art. 18 și 19, iar fișa de evaluare a fost întocmită conform modelului prevăzut în anexa 3. Ca atare, în mod greșit s-a reținut nelegalitatea fișei de evaluare raportat doar la faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat, o atare cerință nefiind impusă de această metodologie.

Susținerile reclamantei în sensul că nu au fost parcurse etapele de evaluare prevăzute la art. 11 din H.G. nr. 749/1998 nu pot fi primite, respectivele etape fiind în realitate cele detaliate în aceeași metodologie la Secțiunile I-IV ale cap. III, astfel încât nu era necesară reluarea lor într-un eventual act cu caracter intern al instituției recurente. De altfel, etapa urmăririi și controlului rezultatelor evaluării și a determinării evoluției performanțelor profesionale nu poate fi decât ulterioară celei de măsurare și evaluare a acestora, rezultatele obținute din evaluări putând fi evaluate în scopul pregătirii și perfecționării personalului, recrutării/selectării acestuia la elaborarea sau realizarea unor proiecte, determinării evoluției în timp a performanțelor profesionale și distribuirii fondului de salarii, în condițiile prevăzute de art. 24, corelat cu art. 16 din aceeași metodologie.

Celelalte aspecte invocate în acțiune, circumscrise unei greșite determinări a punctajului exced controlului de legalitate realizat de instanță, aprecierea în concret a performanțelor profesionale și stabilirea respectivului punctaj constituind atributul exclusiv al persoanelor abilitate de lege să participe la procesul de evaluare. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta M.G., ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinței nr. 1176 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M.G. în contradictoriu cu A.N.O.F.M. ca fiind neîntemeiată, incluzând și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.