ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4602/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3 CC din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P.A.M. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Administrație. 2. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului acestei instituții, până la punerea în executare a dispozitivului sentinței nr. 1940 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

Instanța de executare sesizată cu soluționarea cererii a constatat că sentința civilă nr. 1940/2008 a Curții de Apel București a fost pusă în executare, iar reclamanta a fost supusă evaluării de către șefa serviciului organizare și implementare programe, conform înscrisurilor prezentate cauzei, nefiind incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu privire la obligarea conducătorului instituției publice la plata amenzii. De asemenea, instanța a constatat că, în privința depășirii termenului de 30 de zile impus ope legis, această întârziere nu este imputabilă instituției pârâte, întrucât reclamanta este cea care s-a aflat în imposibilitate de prezentare la interviul necesar contrasemnării raportului de evaluare, fiind în delegație ori incapacitate temporară de muncă și concediu, cauze care nu determină răspunderea pârâtei.

3. Recursul reclamantei Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, pentru că intimata-pârâtă avea obligația de a pune în executare dispozitivul sentinței nr. 1940 din 24 iunie 2008, mai precis de a anula raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantei pentru anul 2007, în termenul de 30 de zile care curgea de la data de 10 iunie 2008. Cu toate acestea, a fost invitată la interviu abia la data de 10 noiembrie 2008, iar raportul de evaluare contrasemnat i-a fost comunicat la începutul anului 2009, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi aplicată amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

A mai arătat că sentința este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a reținut în mod eronat și fără niciun fel de dovadă că întârzierea în executare nu a fost cauzată din culpa instituției publice pârâte, ci de imposibilitatea reclamantei de a se prezenta la interviu în scopul contrasemnării raportului de evaluare. Recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea principiului contradictorialității dezbaterilor, în sensul că înscrisurile și notele de ședință depuse de intimată la dosar nu i-au fost comunicate, pentru a-i fi opozabile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Prin sentința nr. 1940 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de P.A.M.

în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Administrație și a anulat raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantei pentru anul 2007. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că sentința a fost comunicată autorității pârâte la data de 15 august 2008, astfel că a rămas irevocabilă, prin neexercitarea căii de atac a recursului, la 1 septembrie 2009. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efecteze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

Prin urmare, procedura specială prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă atunci când prin dispozitivul hotărârii judecătorești se instituie o obligație care presupune o anumită acțiune a autorității publice obligate - aceea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă. Or, așa cum s-a arătat mai sus, sentința a cărei neexecutare în termen o invocă partea nu cuprinde o obligație care să se încadreze în prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând doar anularea raportului de evaluare pe anul 2007. Anularea actului administrativ nelegal este o sancțiune juridică pe care a aplicat-o însăși instanța, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu o obligație stabilită în sarcina autorității pârâte.

2. Dintr-o altă perspectivă, pentru a răspunde punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată următoarele: - termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în care autoritatea ar fi fost obligată să execute hotărârea - dacă prin aceasta îi era impusă o obligație - curgea de la 1 septembrie 2008, iar nu de la data de 10 iunie 2009, pe care a indicat-o recurenta-reclamantă (dată anterioară pronunțării sentinței nr. 1940 din 24 iunie 2008); - considerentul reținut de instanța de fond, potrivit căruia întârzierea în emiterea noului raport de evaluare nu a avut drept cauză atitudinea culpabilă a autorității pârâte, ci imposibilitatea reclamantei de a se prezenta la interviu pentru contrasemnarea raportului, este fundamentat pe baza factuală ce rezultă din înscrisurile dosarului.

Concret, în intervalul 31 august - 7 septembrie 2008, partea s-a deplasat la o manifestare care a avut loc la Costinești („Managementul instituțiilor publice”), iar apoi a absentat motivat în perioadele: 11 - 12 septembrie 2008 (recuperare); 16-18 septembrie 2008 (concediu medical); 22-30 septembrie 2008 (concediu de odihnă); 1-10 octombrie 2008 (concediu de odihnă); 13 și 16 octombrie 2008 (concediu suplimentar); 15 octombrie 2008 (recuperare). - Notele de ședință și înscrisurile prin care intimata-pârâtă a făcut dovada împrejurărilor expuse mai sus au fost depuse la dosarul primei instanțe la data de 23 decembrie 2008, anterior termenului din data de 6 ianuarie 2009, când reclamanta prezentă personal în instanță nu a invocat nicio neregularitate, ci a arătat că nu are alte cereri de formulat și a solicitat acordarea cuvântului pe fondul cauzei - potrivit celor consemnate în practicaua sentinței.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M.P. împotriva sentinței civile nr. 3 CC din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.