ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3148/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 07 aprilie 2010, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu C.D. – S.G. să se aplice conducătorului instituției pârâte o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și acordarea unei despăgubiri pentru întârziere și calcul eronat, în cuantum de 4.812,75 lei și daune morale în sumă de 3500 lei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 51/ CC din 4 mai 2010, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând în acest sens că dispozitivul hotărârii a cărei executare se solicită, respectiv sentința civilă nr. 2860/2009 a Curții de Apel București, prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 8683 lei, reprezentând valoare netă a diferenței dintre indemnizația brută acordată și indemnizația brută cuvenită, cuprinde alte dispoziții decât cele avute în vedere de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit căreia, dacă, în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii se face în termenul precizat de aceasta, iar în lipsa unui termen în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectarea acestor termene atrăgând obligarea conducătorului unității la o amendă de 20 % din salariul minim brut.

Pe cale de consecință, instanța de fond a concluzionat că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru a obține executarea hotărârii ci urmează să parcurgă procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.D., la data de 25 mai 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ., au fost încadrate în drept de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., lipsa de rol activ a judecătorului în aflarea adevărului conform dispozițiilor art. 129 alin (5) C. proc.

civ., aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 alin (1) din Legea nr. 554/2004. Motivele de recurs astfel invocate sunt argumentate prin șase considerente în cererea de recurs. Recurentul critică în special, în toate considerentele sale, pretinsa lipsă de rol activ a judecătorului de fond, care pe de o parte a soluționat cauza în lipsa atașării dosarului nr. 2090/2/2009 al Curții de Apel București fiind indicate dispozițiile formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și pe de altă a motivat contradictoriu și cu aplicarea greșită a dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 faptul că cele ce solicită recursul nu se încadrează în dispozițiile speciale invocate drept temei al cererii de executare formulată.

În motivele de recurs se apreciază de către recurent că cererea sa de executare se încadrează în dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 fiind în cauză vorba de o „operațiune administrativă”. În motivele de recurs se invocă greșeli de calcul realizate de autoritatea pârâtă care au comunicat instanței în dosarul nr. 2090/2/2009 un calcul greșit al sumei cuvenite cu titlu de diferență indemnizație dintre indemnizația brută acordată și cea cuvenită conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 republicată. La dosar intimata - pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar în ședința din data de 15 iunie 2010 intimata a invocat excepția tardivității formulării recursului față de data depunerii acestuia în raport de data comunicării sentinței atacate.

În subsidiar pe fond se solicită respingerea recursului, ca nefondat, Curtea, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pe excepția tardivității formulării recursului, o va aprecia, ca neîntemeiată, în raport de actele dosarului și de dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. și art. 102 alin. (1) C. proc. civ. În cauză sentința atacată pronunțată în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, al cărui termen de recurs este conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de „5 zile de la comunicare” a fost comunicată recurentului la data de 18 mai 2010 conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare. Conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 5 zile s-a împlinit la data de 24 mai 2010, zi declarată sărbătoare legală, zi nelucrătoare și în concordanță în baza dispozițiilor art. 101 alin. (5) C. proc.

civ, termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare respectiv data de 25 mai 2010, data depunerii, în termen a recursului. Față de cele constatate, Curtea va respinge excepția tardivității formulării recursului declarat de recurentul - reclamant. Pe recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite nici una din condițiile de casare sau de modificare prevăzută de art. 304 pct. 5 - 9 C. proc. civ. Faptul că instanța de fond nu a atașat dosarul nr. 2090/2/2009, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3860 din 12 noiembrie 2009 a cărei executare se solicită de recurent conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, nu determină îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în sensul existenței unei nulității conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În cauză în mod corect s-a apreciat ca utilă atașarea dosarului în condițiile în care, în susținerea cererii de executare recurentul a depus copia sentinței civile nr. 3860 din 12 noiembrie 2009, investită cu formulă executorie conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, irevocabilă prin nerecurare. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. Acțiunea recurentului a fost în totalitate respinsă, ca neîntemeiată, iar hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței în raport de obiectul cererii față de dispozițiile speciale prevăzute de art. 24 alin (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, făcând posibilă exercitarea controlului ierarhic prin intermediul căii de atac declarate în cauză.

Sub nici un aspect din cele invocate nu poate fi constatată și reținută lipsa de rol activ a judecătorului în raport de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În mod legal cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) C. proc. civ., fără a fi ținut de temeiul invocat de recurent dar cu aplicarea corectă a obiectului cauzei prin sentința atacată s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. S-a constatat în mod corect că dispozitivul hotărârii a cărei executare o solicită recurentul cuprinde o altă obligație decât cele avute în vedere de dispozițiile art. 24 alin (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv plata unei sume de bani care nu reprezintă o operațiune administrativă astfel cum susține recurentul în motivele de recurs.

Cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că recurentul a investit sentința civilă nr. 3860/2009 cu formulă executorie și a urmat procedura de executare silită conform normei generale Codului de procedură civilă, iar executarea prin plata sumei, menționate în titlul executoriu s-a realizat la data de 21 aprilie 2010, conform dovezii aflate la dosar fond. Curtea nu va reține susținerile din recurs privind greșita calculare a sumei menționate în titlul executoriu, susțineri care nu au legătură cu executarea acestei sentințe solicitată de recurent în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Cele afirmate puteau forma obiectul verificării temeiniciei sentinței, care reprezintă titlu executoriu ce poate fi executată și a fost executată conform procedurii de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă, prin promovare unei căi de atac, care nu s-a formulat de părți, din acte rezultând că sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 51/ CC din 4 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.