ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

5986/2/2011, reclamanta SC N.R. SRL a chemat în judecată pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

la emiterea deciziei de soluționare a Contestației fiscale, potrivit art. 210

și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,

în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

A.N.A.F., în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la

plata de penalități către societate în cuantum de 100.000 RON pentru fiecare zi

de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de

instanță în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;

președintelui A.N.A.F., respectiv a conducătorului D.G.S.C., în baza art. 18

alin. (6) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în situația în care

termenul de 10 zile de executare a hotărârii nu e respectat, la plata amenzii

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere;

autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta

cauză.

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, pârâta a arătat că sunt prematur formulate capetele

de cerere prin care s-a solicitat plata unor penalități și a unor amenzi pentru

întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligației stabilită de

instanță, întrucât instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra principalului

capăt de cerere, acela de obligare a autorității pârâte la emiterea unei

decizii, neexistând în acest sens o hotărâre judecătorească irevocabilă.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

7825 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția

prematurității capetelor de cerere privitoare la plata penalităților de

întârziere și a amenzii, invocată de pârâtă.

Instanța a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC N.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor și instanța a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei de

soluționare a contestației înregistrată sub nr. 964909 din 9 martie 2011 la

M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili,

în termen de 30 de zile de la pronunțare, obligând pârâta la plata către reclamantă

a sumei de 1.000 RON penalități, pentru fiecare zi de întârziere, în situația

neîndeplinirii în termen a obligației stabilite, precum și la plata

cheltuielilor de judecată, stabilite cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că excepția prematurității capetelor de cerere

privitoare la plata penalităților de întârziere și a amenzii invocată de pârâtă

este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (5) și (6) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care instituie posibilitatea

instanței de a stabili, prin dispozitiv, un termen de executare, penalități

pentru fiecare zi de întârziere, precum și amenda prevăzută de art. 24 alin.

(2) în cazul neîndeplinirii obligației în termenul stabilit.

Așadar, posibilitatea

instituirii acestor mijloace de constrângere nu este condiționată de existența

unei hotărâri judecătorești irevocabile care să oblige autoritatea publică la

efectuarea unei operațiuni administrative, însăși instanța de fond putând

stabili, prin dispozitivul hotărârii, atât penalități pentru întârziere, cât și

amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ

și vizează refuzul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor de soluționare, în termenul legal, a

contestației fiscale înregistrate sub nr. 969409 din 9 martie 2011, formulată

de reclamanta SC N.R. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 9 din 3 februarie

2011 și a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 40186 din 1 februarie

2011.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că termenul de 45 de zile instituit de art. 70 alin. (1)

nu a fost respectat de autoritatea pârâtă, întrucât contestația fiscală s-a

înregistrat la data de 9 martie 2011, termenul s-a împlinit la data de 25

aprilie 2011, iar decizia de soluționare a contestației nu a fost emisă nici

până la data sesizării instanței (28 iunie 2011) și nici până la data

soluționării cauzei (22 decembrie 2011).

A existat astfel un

interval de timp de 9 luni în care autoritatea a refuzat soluționarea

contestației, fără a oferi reclamantei și instanței o minimă informare în

privința motivelor întârzierii și o justificare a refuzului de aducere la

îndeplinire a obligațiilor legale.

De asemenea, instanța

de fond a reținut în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei de 1.000 RON,

penalități pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în

termen a obligației stabilite de instanță, în temeiul art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004 și în considerarea naturii obligației care nu poate fi

îndeplinită decât de pârâtă însăși, fiind o obligație intuitu personae.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, s-a dispus

obligarea la plata către reclamantă a sumei de 3.004,3 RON, cheltuieli de

judecată.

Instanța a respins în

rest acțiunea ca neîntemeiată, în privința termenului de executare a obligației

și a cuantumului penalităților de întârziere solicitate de reclamantă, având în

vedere că emiterea unei decizii de soluționare a contestației fiscale, care să

cuprindă toate elementele prevăzute de lege, nu poate fi în mod obiectiv

realizată în termenul de 10 zile solicitat de reclamantă, iar penalitățile de

întârziere de 100.000 RON pentru fiecare zi de întârziere sunt excesive și

reprezintă mai degrabă o sancțiune, și nu un mijloc de constrângere la adresa

autorității publice pentru aducerea la îndeplinire a obligației.

Referitor la amenda

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întemeiată pe

dispozițiile art. 18 alin. (6) din același act normativ, Curtea a reținut că nu

este justificată în acest stadiu procesual, atât timp cât în sarcina pârâtei

s-a instituit un mijloc de constrângere - penalitățile de întârziere, într-un

cuantum care asigură reclamantei o garanție suficientă, în vederea restabilirii

drepturilor și intereselor legitime vătămate.

de Agenția Națională de Administrare Fiscală

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală,

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea

s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, deoarece a fost obligată

să soluționeze contestația intimatei în 30 zile de la pronunțarea sentinței,

contrar prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că

recursul suspendă executarea, astfel că instanța trebuia să stabilească

termenul de rezolvare a contestației de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, și nu de la pronunțare.

A mai arătat

recurenta că potrivit art. 70 din H.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală cererile contribuabililor formulate în baza acestui cod se soluționează

în 45 zile însă, dacă sunt necesare informații suplimentare, termenul se

prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii

acestora, contestația intimatei aflându-se în această situație, întrucât au

fost necesare informații suplimentare pentru soluționare.

Recurenta a arătat că

în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși nu s-a

pronunțat o hotărâre irevocabilă și nu are culpă procesuală.

Înaltei Curți asupra recursului

Critica recurentei-pârâte

are vizează obligarea pretins greșită la soluționarea contestației

administrative a reclamantei în termen de 30 de zile de la pronunțarea

sentinței și nu de la rămânerea irevocabilă a acesteia este nefondată, deoarece

în cauză s-a depășit de mult termenul de soluționare de 45 zile prevăzut de

art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., contestația intimatei înregistrată la sediul

recurentei sub nr. 969409 din 9 martie 2011 nedovedindu-se a fi soluționată,

nici măcar după un an și jumătate, respectiv până la data judecării prezentului

recurs.

Susținerile

recurentei privind justificarea întârzierii de necesitatea obținerii unor

informații sunt nedovedite și de altfel termenul rezonabil care ar fi fost

necesar pentru această împrejurare a fost depășit.

Nici motivul de

recurs care vizează cheltuielile de judecată nu este fondat, acestea

acordându-se pentru fiecare ciclu procesual, și nu numai la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

Pe de altă parte,

recurenta se află într-o evidentă culpă procesuală pentru întârzierea

soluționării contestației intimatei, iar prima instanță a aplicat deja

dispozițiile art. 276 C. proc. civ., reducând cheltuielile de judecată cu

onorariul apărătorului intimatei de la 8.680 RON la 3.000 RON, neimpunându-se

altă reducere.

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.

7825 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ