ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. a solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată la 24 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială obligarea pârâtului B.G. la plata sumei de 87.828,51 euro reprezentând penalități datorate pentru nerespectarea obligației prevăzute la clauza 117 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 31 octombrie 2002. Potrivit susținerilor reclamantei, în vederea privatizării SC A. SA Iași, prin contractul din 31 octombrie 2002 de vânzare-cumpărare acțiuni, cumpărătorul inițial SC K.S. SRL a dobândit un număr de 1.895.047 acțiuni reprezentând 52,669% din valoarea capitalului social subscris și vărsat al SC A. SA Iași, iar prin actul adițional din 16 aprilie 2004, pârâtul B.G.
a preluat toate drepturile și obligațiile cumpărătorului, ca efect al novației prin schimbare de debitor consimțită de părțile implicate. Potrivit reclamantei, prin clauza 11.7 din contract, referitoare la urmărirea și verificarea realizării obligațiilor investiționale pentru protecția mediului, cumpărătorul se obliga să transmită anual vânzătorului în termen de 30 de zile de la fiecare scadență, un certificat emis de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit care să specifice în mod clar că: - investiția realizată de cumpărător corespunde valorii asumate din contract; înregistrarea ei în contabilitate; sursele de finanțare a investiției conform prevederilor din contract.
Reclamanta susține că pentru scadențele din 20 decembrie 2004 și respectiv 20 decembrie 2005 pârâtul nu a prezentat confirmările eliberate de autoritatea de mediu privind realizarea în totalitate a măsurilor scadente prevăzute în programele de conformare parte integrantă a autorizației de mediu, datorând penalitățile calculate conform art. 12.5 din contract. În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului de către SC A. SA Iași, cerere care a fost anulată de instanță prin Încheierea din 10 septembrie 2007, cu motivarea că, cererea semnată de avocat în baza unei împuterniciri numai de reprezentare nu a fost însușită de societate. Prin sentința comercială nr. 10019 din data de 17 septembrie 2007, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâtul la plata sumei de 87.825,51 euro cu titlu de penalități contractuale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din examinarea contractului și a înscrisurilor depuse de părți, că pârâtul și-a asumat obligația de a efectua o investiție de mediu în sumă de 1.483.000 euro pentru anii 2003 și 2004, investiție care trebuia să aibă ca scop realizarea tuturor obligațiilor de mediu stabilite de lege și a prevederilor programelor de conformare stabilite de A.P.M. Totodată instanța apreciază că prelungirea termenelor din programele de conformare și a termenelor legale pentru efectuarea unor investiții de mediu prin O.U.G. nr. 152/2005 nu are semnificația modificării contractului dintre părți, sub aspectul termenelor contractuale, pârâtul fiind obligat să investească sumele de bani prevăzute în anexa 6 la contract, cu consecința îndeplinirii măsurilor de protecție a mediului mai devreme decât termenele maxime prevăzute în lege sau în programele de conformare, iar în cauză din relațiile transmise de A.P.M.
Iași rezultă că SC A. SA Iași mai are de îndeplinit obligații de mediu, unele programe fiind în stadii avansate, iar altele incipiente. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul B.G. și SC A. SA. Motivele de apel formulate de pârât au vizat aspecte de netemeinicie și nelegalitate referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor contractului de vânzare-cumpărare acțiuni precum și cele a dispozițiilor O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării. Petenta SC A. SA nu și-a motivat cererea de apel. Curtea de Apel București, secția a V-a comercial, prin Decizia comercială nr. 173 pronunțată la 21 aprilie 2008 a admis apelul declarat de pârâtul B.G.
și a schimbat în tot sentința fondului în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive. Apelul declarat de SC A. SA a fost respins ca nefondat. În expunerea raționamentului care a condus la adoptarea acestei soluții, instanța de apel a procedat la o examinare exhaustivă a clauzei de la punctul 11.7 din contract astfel cum a fost modificată prin Convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, convenție încheiată la 16 aprilie 2006, reținând că art. 11.7 face trimitere la act noiembrie 3 și 11.5 din contract în ce privește conținutul obligațiilor investiționale pentru protecția mediului asumate de pârât. În acest sens, instanța de apel, apreciază că pârâtul acționar majoritar s-a obligat prin clauze, înserată la 11.3 să determine societatea să își îndeplinească angajamentul juridic anterior asumat prin programele de conformare stabilite de I.P.M.
Iași. Totodată instanța reține că prin O.U.G. nr. 152/2005 aprobată prin Legea nr. 841/2006 au fost modificate în mare parte dispozițiile cuprinse în programele de conformare stabilite de autoritatea de mediu pentru SC A. SA Iași în sensul declarării termenelor pentru realizarea anumitor investiții, înlăturării efectelor altor investiții ca nemaifiind oportune așa încât societatea trebuia să se conformeze noilor programe stabilite de autoritatea de mediu în baza O.U.G. nr. 152/2005. Concluzionând, curtea constată că în mod neîntemeiat au fost ignorate înscrisurile depuse în probațiune, respective certificatele emise de către cenzorii societății privind îndeplinirea obligației investiționale asumate de cumpărător însoțite de confirmările autorității de mediu.
Referitor la obligația asumată prin clauza de la art. 11.5 din contract instanța de apel constată că reclamanta a confirmat virarea de către cumpărător a sumelor reprezentând valoarea investițiilor pentru protecția mediului aferente anilor investiționat II și III respectiv 2004 și 2005. În ceea ce privește apelul declarat de SC A. SA instanța l-a analizat prin prisma art. 292 alin. (2) C. proc. civ., constatând că cererea de intervenție accesorie nu a fost însușite de societate prin semnătura, așa încât în mod legal a fost anulată de instanța fondului. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat la data de 11 iulie 2008 recurs, în termen legal, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate în apel, respingerea apelului declarat de pârât cu consecința menținerii sentinței fondului.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de apel este rezultatul interpretării greșite a actului dedus judecății și a aplicării greșite a legii. În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susținut în sinteză următoarele: -considerentele hotărârii denotă că instanța de apel a confundat obiectul judecății, deoarece penalitățile solicitate pe zi de întârziere se referau la nedepunerea la scadență a certificatului emis de cenzorii societății însoțit de confirmarea autorității de mediu sau a unui nou program de conformare pentru obligațiile de mediu, iar instanța are în vedere penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu, denaturând astfel actul dedus judecății; - înscrisurile prezentate de cumpărător – respectiv precizările A.P.M.
Iași nu pot fi considerate o confirmare a autorității de mediu privind îndeplinirea obligațiilor de protecție a mediului; -prezentarea unui nou program de conformare pentru îndeplinirea obligațiilor de mediu s-a efectuat pe parcursul soluționării apelului, ceea ce impune concluzia că penalitățile de întârzuiere solicitate sunt întemeiate; - argumentul instanței în sensul că „o ordonanță de urgență sau autoritatea de mediu consideră o parte din investiții neoportune iar altele au termen de realizare până în 2009”, nu este de natură să afecteze conținutul contractului care prevede scadențe deja depășite; - pentru a nu se datora penalități conform art. 12.5 din contract, cumpărătorul ar fi trebuit să prezinte anterior scadențelor un nou program de conformare aprobat de autoritatea de mediu și să solicite încheierea unui act adițional la contract; Asupra recursului, examinând decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care instanța prin hotărârea dată schimbă natura însăși a convenției părților sau denaturează înțelesul clar și vădit neîndoilenic al acesteia.
Recurentul își construiește întreaga argumentație a acestor critici pe susținerea că instanța de apel a confundat obiectul acțiunii introductive, obiect prin care nu se solicitau penalități pentru neîndeplinirea investițiilor de mediu ci penalități pentru nedepunerea documentelor prevăzute în clauza de la art. 11.7 din contract.
Or, chiar dacă această susținere ar fi reală, ea nu se încadrează în art. 304 pct. 8 care vizează denaturarea actului juridic, a convenției părților și nu a acțiunii introductive, după cum o astfel de argumentare nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a putea face obiectul examenului de legalitate pe calea recursului.
Totodată, Curtea constată, că această alegație a recurentei este în contradicție cu cererea sa de a se menține sentința fondului, urmare admiterii recursului, în condițiile în care instanța de fond își motivează soluția de acordare a penalităților pe neîndeplinirea obligațiilor pârâtului de a efectua investițiile de mediu și măsurile de protecție din programele de conformare a căror realitate trebuia certificată prin confirmarea autorității de mediu.
Cu alte cuvinte, susținerile recurentei sunt deficitare sub aspectul clarității și consecvenței în exprimare, noțiunile juridice utilizate de obiectul acțiunii și/sau actul juridic dedus judecății neavând aceiași semnificație juridică așa cum ar rezulta din dezvoltarea recursului.
Cu privire la clauza prevăzută la art. 11.7 din contract, care a făcut obiectul analizei judiciare, conținutul clauzei este clar și neechivoc așa cum a reținut în analiza sa și instanța de apel, în sensul că depunerea de către cumpărător a certificatului emis de cenzorii societății însoțit de confirmarea autorității de mediu competentă atestă îndeplinirea obligațiilor investiționale pentru protecția mediului.
În acest sens curtea observă că, dispozițiile înscrise în clauza de la pct. 11.7 reproduc aproape in terminis art. 11 și art. 12 din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, astfel cum a fost modificată și completată. Potrivit textelor de lege susmenționate „investiția este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă un certificat emis în acest scop de cenzorii societății/ firma specializată de audit certificat care va fi însoțit, în cazul investițiilor pentru protecția mediu de confirmare eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea de către societate a prevederilor legale referitoare la protecția mediului. În cauză instanța de apel, nu se abate, în raționamentul său de la conținutul clar și precis al obligațiilor asumate de cumpărător prin clauza invocată, cu alte cuvinte nu denaturează voința părților sub pretext de interpretare așa cum susține fără temei recurenta, ci examinează îndeplinire obligațiilor investiționale și de protecția mediului asumate de cumpărător în litera și spiritului contractului.
Critica recurentei conform căreia dispozițiile unei ordonanțe de urgență sau punctul de vedere al autorității de mediu în sensul că o parte din investiții sunt inoperante iar altele urmează a fi efectuate până în anul 2009 nu sunt de natură să afecteze cu nimic conținutul contractului care prevede scadențe deja depășite, se vădește a fi nefondată.
Înscrisurile relevante existente la dosarul cauzei emise de A.P.M. Iași atesta faptul că SC A. SA Iași se află sub incidența O.U.G. nr. 152 din 10 noiembrie 2005 și conform anexei 3 la actul normativ beneficiază de o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2009 pentru obținerea autorizației integrate de mediu, urmând că măsurile din programele de conformare parte integrantă a autorizațiilor de mediu din 18 decembrie 2003, nerealizate și rămase oportune, să fie îndeplinite până la data de 31 decembrie 2009.
Prin urmare, în vederea conformării la cerințele impuse de noua reglementare privind prevenirea și controlul integrat al poluării, autoritățile competente pentru protecția mediului în vederea emiterii autorizației integrată de mediu au stabilit noile condiții care garantează respectarea prevederilor ordonanței de către societate în calitate de operator, cu termen de realizare până la 31 decembrie 2009. Prin adoptarea O.U.G. nr. nr. 152 din 10 noiembrie 2005 s-au stabilit măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea emisiilor în aer, apă și sol provenite din activitățile prevăzute în anexa 1, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecție a mediului. Conform art. 4 din ordonanță autoritatea competentă pentru protecția mediului emite autorizația integrată de mediu care conține condiții ce garantează respectarea prevederilor ordonanțe și a celorlalte prevederi legale privind protecția mediului.
Așa fiind, argumentul recurentei apare inacceptabil și de neînțeles cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă în acțiunea introductivă arată că a luat la cunoștință de adresele emise de A.P.M. Iași de decalare a termenelor pentru realizarea măsurilor din programul de conformare și apoi de termenele finale pentru obținerea autorizației integrate de mediu.
Or, a pretinde îndeplinirea unor obligații de mediu care nu mai sunt oportune sau care trebuiesc reconsiderate din perspectiva legii privind prevenirea și controlul integrat al poluării constituie o abordare formală și lipsită de eficiență în ce privește urmărirea modului de realizare a obligațiilor pentru protecția mediului din contractele ce fac obiectul controlului post privatizare în categoria cărora se încadrează contractul în prezenta cauză. În acest sens, dispozițiile decembrie din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prevăd că în cazul investițiilor pentru protecția mediului este necesară confirmarea eliberată de autoritatea de mediu privind respectarea de către societate a prevederilor legale referitoare la protecția mediului, așa încât recurenta nu poate să susțină cu temei în prezenta cauză lipsa de relevanță a înscrisurilor emanate de la autoritatea de mediu competentă în ce privește SC A. SA. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 173 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.