ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată

la 24 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială

obligarea pârâtului B.G. la plata sumei de 87.828,51 euro reprezentând penalități

datorate pentru nerespectarea obligației prevăzute la clauza 117 din contractul

de vânzare - cumpărare acțiuni din 31 octombrie 2002.

Potrivit susținerilor reclamantei, în vederea

privatizării SC A. SA Iași, prin contractul din 31 octombrie 2002 de

vânzare-cumpărare acțiuni, cumpărătorul inițial SC K.S. SRL a dobândit un număr

de 1.895.047 acțiuni reprezentând 52,669% din valoarea capitalului social

subscris și vărsat al SC A. SA Iași, iar prin actul adițional din 16 aprilie

2004, pârâtul B.G. a preluat toate drepturile și obligațiile cumpărătorului, ca

efect al novației prin schimbare de debitor consimțită de părțile implicate.

Potrivit reclamantei, prin clauza 11.7 din

contract, referitoare la urmărirea și verificarea realizării obligațiilor

investiționale pentru protecția mediului, cumpărătorul se obliga să transmită

anual vânzătorului în termen de 30 de zile de la fiecare scadență, un

certificat emis de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit

care să specifice în mod clar că:

- investiția realizată de cumpărător corespunde

valorii asumate din contract; înregistrarea ei în contabilitate; sursele de

finanțare a investiției conform prevederilor din contract.

Reclamanta susține că pentru scadențele din

20 decembrie 2004 și respectiv 20 decembrie 2005 pârâtul nu a prezentat confirmările

eliberate de autoritatea de mediu privind realizarea în totalitate a măsurilor

scadente prevăzute în programele de conformare parte integrantă a autorizației

de mediu, datorând penalitățile calculate conform art. 12.5 din contract.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție

accesorie în interesul pârâtului de către SC A. SA Iași, cerere care a fost

anulată de instanță prin Încheierea din 10 septembrie 2007, cu motivarea că,

cererea semnată de avocat în baza unei împuterniciri numai de reprezentare nu a

fost însușită de societate.

Prin sentința comercială nr. 10019 din data

de 17 septembrie 2007, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta și a

obligat pârâtul la plata sumei de 87.825,51 euro cu titlu de penalități

contractuale.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut din examinarea contractului și a înscrisurilor depuse de părți, că

pârâtul și-a asumat obligația de a efectua o investiție de mediu în sumă de

1.483.000 euro pentru anii 2003 și 2004, investiție care trebuia să aibă ca

scop realizarea tuturor obligațiilor de mediu stabilite de lege și a

prevederilor programelor de conformare stabilite de A.P.M.

Totodată instanța apreciază că prelungirea termenelor

din programele de conformare și a termenelor legale pentru efectuarea unor

investiții de mediu prin O.U.G. nr. 152/2005 nu are semnificația modificării

contractului dintre părți, sub aspectul termenelor contractuale, pârâtul fiind

obligat să investească sumele de bani prevăzute în anexa 6 la contract, cu

consecința îndeplinirii măsurilor de protecție a mediului mai devreme decât

termenele maxime prevăzute în lege sau în programele de conformare, iar în

cauză din relațiile transmise de A.P.M. Iași rezultă că SC A. SA Iași mai are

de îndeplinit obligații de mediu, unele programe fiind în stadii avansate, iar

altele incipiente.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

pârâtul B.G. și SC A. SA.

Motivele de apel formulate de pârât au vizat

aspecte de netemeinicie și nelegalitate referitoare la interpretarea și

aplicarea greșită a prevederilor contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

precum și cele a dispozițiilor O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea și

controlul integrat al poluării.

Petenta SC A. SA nu și-a motivat cererea de

apel.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercial,

prin Decizia comercială nr. 173 pronunțată la 21 aprilie 2008 a admis apelul

declarat de pârâtul B.G. și a schimbat în tot sentința fondului în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive.

Apelul declarat de SC A. SA a fost respins ca

nefondat.

În expunerea raționamentului care a condus la

adoptarea acestei soluții, instanța de apel a procedat la o examinare exhaustivă

a clauzei de la punctul 11.7 din contract astfel cum a fost modificată prin

Convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni,

convenție încheiată la 16 aprilie 2006, reținând că art. 11.7 face trimitere la

act noiembrie 3 și 11.5 din contract în ce privește conținutul obligațiilor investiționale

pentru protecția mediului asumate de pârât.

În acest sens, instanța de apel, apreciază că

pârâtul acționar majoritar s-a obligat prin clauze, înserată la 11.3 să

determine societatea să își îndeplinească angajamentul juridic anterior asumat

prin programele de conformare stabilite de I.P.M. Iași.

Totodată instanța reține că prin O.U.G. nr. 152/2005

aprobată prin Legea nr. 841/2006 au fost modificate în mare parte dispozițiile cuprinse

în programele de conformare stabilite de autoritatea de mediu pentru SC A. SA Iași

în sensul declarării termenelor pentru realizarea anumitor investiții,

înlăturării efectelor altor investiții ca nemaifiind oportune așa încât

societatea trebuia să se conformeze noilor programe stabilite de autoritatea de

mediu în baza O.U.G. nr. 152/2005.

Concluzionând, curtea constată că în mod

neîntemeiat au fost ignorate înscrisurile depuse în probațiune, respective

certificatele emise de către cenzorii societății privind îndeplinirea obligației

investiționale asumate de cumpărător însoțite de confirmările autorității de

mediu.

Referitor la obligația asumată prin clauza de

la art. 11.5 din contract instanța de apel constată că reclamanta a confirmat virarea

de către cumpărător a sumelor reprezentând valoarea investițiilor pentru protecția

mediului aferente anilor investiționat II și III respectiv 2004 și 2005.

În ceea ce privește apelul declarat de SC A. SA

instanța l-a analizat prin prisma art. 292 alin. (2) C. proc. civ., constatând

că cererea de intervenție accesorie nu a fost însușite de societate prin

semnătura, așa încât în mod legal a fost anulată de instanța fondului.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat

la data de 11 iulie 2008 recurs, în termen legal, solicitând modificarea în

totalitate a hotărârii pronunțate în apel, respingerea apelului declarat de

pârât cu consecința menținerii sentinței fondului.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susținând

că hotărârea instanței de apel este rezultatul interpretării greșite a actului

dedus judecății și a aplicării greșite a legii.

În dezvoltarea criticilor formulate recurenta

a susținut în sinteză următoarele:

-considerentele hotărârii denotă că instanța

de apel a confundat obiectul judecății, deoarece penalitățile solicitate pe zi

de întârziere se referau la nedepunerea la scadență a certificatului emis de

cenzorii societății însoțit de confirmarea autorității de mediu sau a unui nou

program de conformare pentru obligațiile de mediu, iar instanța are în vedere penalități

pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu, denaturând astfel actul dedus judecății;

- înscrisurile prezentate de cumpărător –

respectiv precizările A.P.M. Iași nu pot fi considerate o confirmare a

autorității de mediu privind îndeplinirea obligațiilor de protecție a mediului;

-prezentarea unui nou program de conformare

pentru îndeplinirea obligațiilor de mediu s-a efectuat pe parcursul

soluționării apelului, ceea ce impune concluzia că penalitățile de întârzuiere

solicitate sunt întemeiate;

- argumentul instanței în sensul că „o

ordonanță de urgență sau autoritatea de mediu consideră o parte din investiții

neoportune iar altele au termen de realizare până în 2009”, nu este de natură

să afecteze conținutul contractului care prevede scadențe deja depășite;

- pentru a nu se datora penalități conform art.

12.5 din contract, cumpărătorul ar fi trebuit să prezinte anterior scadențelor

un nou program de conformare aprobat de autoritatea de mediu și să solicite încheierea

unui act adițional la contract;

Asupra recursului, examinând decizia atacată,

în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care instanța prin hotărârea

dată schimbă natura însăși a convenției părților sau denaturează înțelesul clar

și vădit neîndoilenic al acesteia.

argumentație a acestor critici pe susținerea că instanța de apel a confundat

obiectul acțiunii introductive, obiect prin care nu se solicitau penalități

pentru neîndeplinirea investițiilor de mediu ci penalități pentru nedepunerea

documentelor prevăzute în clauza de la art. 11.7 din contract.

reală, ea nu se încadrează în art. 304 pct. 8 care vizează denaturarea actului

juridic, a convenției părților și nu a acțiunii introductive, după cum o astfel

de argumentare nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a putea face obiectul examenului de

legalitate pe calea recursului.

a recurentei este în contradicție cu cererea sa de a se menține sentința

fondului, urmare admiterii recursului, în condițiile în care instanța de fond

își motivează soluția de acordare a penalităților pe neîndeplinirea obligațiilor

pârâtului de a efectua investițiile de mediu și măsurile de protecție din

programele de conformare a căror realitate trebuia certificată prin confirmarea

autorității de mediu.

sunt deficitare sub aspectul clarității și consecvenței în exprimare, noțiunile

juridice utilizate de obiectul acțiunii și/sau actul juridic dedus judecății

neavând aceiași semnificație juridică așa cum ar rezulta din dezvoltarea recursului.

din contract, care a făcut obiectul analizei judiciare, conținutul clauzei este

clar și neechivoc așa cum a reținut în analiza sa și instanța de apel, în

sensul că depunerea de către cumpărător a certificatului emis de cenzorii

societății însoțit de confirmarea autorității de mediu competentă atestă

îndeplinirea obligațiilor investiționale pentru protecția mediului.

înscrise în clauza de la pct. 11.7 reproduc aproape in terminis art. 11 și art.

12 din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post

privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni deținute de stat la

societățile comerciale, astfel cum a fost modificată și completată.

Potrivit textelor de lege susmenționate

„investiția este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă un certificat

emis în acest scop de cenzorii societății/ firma specializată de audit

certificat care va fi însoțit, în cazul investițiilor pentru protecția mediu de

confirmare eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea de

către societate a prevederilor legale referitoare la protecția mediului.

În cauză instanța de apel, nu se abate, în

raționamentul său de la conținutul clar și precis al obligațiilor asumate de

cumpărător prin clauza invocată, cu alte cuvinte nu denaturează voința părților

sub pretext de interpretare așa cum susține fără temei recurenta, ci examinează

îndeplinire obligațiilor investiționale și de protecția mediului asumate de

cumpărător în litera și spiritului contractului.

dispozițiile unei ordonanțe de urgență sau punctul de vedere al autorității de

mediu în sensul că o parte din investiții sunt inoperante iar altele urmează a

fi efectuate până în anul 2009 nu sunt de natură să afecteze cu nimic

conținutul contractului

care

prevede scadențe deja depășite, se vădește a fi nefondată.

la dosarul cauzei emise de A.P.M. Iași atesta faptul că SC A. SA Iași se află

sub incidența O.U.G. nr. 152 din 10 noiembrie 2005 și conform anexei 3 la actul

normativ beneficiază de o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2009

pentru obținerea autorizației integrate de mediu, urmând că măsurile din

programele de conformare parte integrantă a autorizațiilor de mediu din 18

decembrie 2003, nerealizate și rămase oportune, să fie îndeplinite până la data

de 31 decembrie 2009.

conformării la cerințele impuse de noua reglementare privind prevenirea și

controlul integrat al poluării, autoritățile competente pentru protecția

mediului în vederea emiterii autorizației integrată de mediu au stabilit noile

condiții care garantează respectarea prevederilor ordonanței de către societate

în calitate de operator, cu termen de realizare până la 31 decembrie 2009.

Prin adoptarea O.U.G. nr. nr. 152

din 10 noiembrie 2005 s-au stabilit măsurile necesare pentru prevenirea sau

reducerea emisiilor în aer, apă și sol provenite din activitățile prevăzute în

anexa 1, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecție a mediului.

Conform art. 4 din ordonanță autoritatea competentă pentru protecția mediului

emite autorizația integrată de mediu care conține condiții ce garantează

respectarea prevederilor ordonanțe și a celorlalte prevederi legale privind

protecția mediului.

apare inacceptabil și de neînțeles cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă

în acțiunea introductivă arată că a luat la cunoștință de adresele emise de

A.P.M. Iași de decalare a termenelor pentru realizarea măsurilor din programul

de conformare și apoi de termenele finale pentru obținerea autorizației

integrate de mediu.

obligații de mediu care nu mai sunt oportune sau care trebuiesc reconsiderate

din perspectiva legii privind prevenirea și controlul integrat al poluării

constituie o abordare formală și lipsită de eficiență în ce privește urmărirea

modului de realizare a obligațiilor pentru protecția mediului din contractele

ce fac obiectul controlului post privatizare în categoria cărora se încadrează

contractul în prezenta cauză.

În acest sens, dispozițiile

decembrie din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prevăd că în cazul

investițiilor pentru protecția mediului este necesară confirmarea eliberată de

autoritatea de mediu privind respectarea de către societate a prevederilor

legale referitoare la protecția mediului, așa încât recurenta nu poate să

susțină cu temei în prezenta cauză lipsa de relevanță a înscrisurilor emanate

de la autoritatea de mediu competentă în ce privește SC A. SA.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 173 din 21

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

ianuarie 2009.