ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 106/2012

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată că: Prin sentința comercială nr. 13540 din 25 noiembrie 2009, secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. și a dispus obligarea pârâtelor SC C.T. SA și SC A.D.I. SRL la plata sumei de 70.800 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, potrivit art. 13.7 din contract, părțile au condiționat expres considerarea ca realizată a investiției pentru protecția mediului de transmiterea către A.V.A.S, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data împlinirii termenului scadent, a unui certificat emis în acest scop de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit, certificat transmis la data de 26 august 2009, cu depășirea termenului convenit, astfel că investiția pentru protecția mediului aferent anului V nu poate fi considerată ca realizată în termen, devenind aplicabilă clauza penală convenită la art. 13.8 și art. 15.5. din contract, în baza art. 969 - art. 970 C. civ.

, pârâtele datorând penalități de 20% din valoarea investițiilor în sumă de 354.000 Euro, respectiv datorând suma de 70.800 Euro. In ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata sumei de 452.538,84 Euro, calculată potrivit clauzei 19.1, ca urmare a nerespectării obligației asumate prin clauza 10.11 lit. c) din contract, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată deoarece reclamanta nu a făcut dovada, conform art. 1169 C. civ. , că societatea privatizată C.C.X. SA înregistrează datorii către vânzătoarea A.V.A.S., numai în acest caz fiind aplicabilă clauza penală cuprinsă în art. 19.1. Prin decizia comercială nr. 250 din 7 iunie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinței primei instanțe și a admis apelurile declarate de pârâtele SC A.D.I.

SRL și SC C.T. SA, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obligat apelanta-reclamantă A.V.A.S. la plata către apelanta-pârâtă SC A.D.I. SRL a sumei de 3.522,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut îndeplinirea de către societățile pârâte a obligațiilor prevăzute de art. 10.11 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 19/2003, apelantele-pârâte asigurând aprobarea în AGA a conversiei în acțiuni a datoriei deținute de A.V.A.S. De asemenea, instanța de apel a mai reținut că apelanta-reclamantă A.V.A.S. nu a tăcut dovada existenței situației premisă pentru aplicabilitatea clauzei penale cuprinsă în art. 19.1 din contract, respectiv existența datoriilor societății privatizate către vânzătorul A.V.A.S.

Instanța de apel a apreciat, deopotrivă, că, potrivit art. 13.7 din contract, investiția de mediu este considerată realizată dacă societățile cumpărătoare, apelantele-pârâte, transmit vânzătoarei A.V.A.S, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data împlinirii termenului scadent, un certificat emis în acest scop de cenzorii societății privatizate sau de o firmă specializată de audit, iar, art. 13.8 prevede obligația cumpărătoarelor de a plăti o penalitate egală cu 20% din suma rămasă neinvestită, urmare a constatării neefectuării investiției de mediu asumată la art. 13.6.

Instanța de apel, din interpretarea logică și coroborată a menționatelor dispoziții contractuale, conform art. 982 C. civ., a reținut că transmiterea certificatului în termenul de 30 de zile lucrătoare conduce la considerarea investiției ca fiind realizată în termenul scadent, iar transmiterea ulterioară a documentelor justificative duce la considerarea investiției ca fiind realizată după data scadenței. Totodată, instanța de apel a considerat că art. 13.8 care reglementează plata penalităților de întârziere nu are ca referință art. l3.7-în care se prevede obligația de comunicare, ci are în vedere art. 13.6 în care se prevede obligația de efectuare a investițiilor pentru protecția mediului, din surse proprii cumpărătoarei și într-un anumit cuantum anual, ce rezultă din anexa 5 la contract, așadar, penalitățile sunt datorate nu pentru necomunicarea înscrisurilor doveditoare efectuării investițiilor, ci pentru neefectuarea propriu-zisă a investițiilor.

Instanța de apel a mai reținut că dacă părțile contractante ar fi dorit ca penalitățile să fie datorate pentru realizarea peste termen a investiției - ca urmare a necomunicării dovezii în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 13.7 - trebuiau să prevadă expres acest lucru, or, din reglementarea cuprinsă în art. 13.8 rezultă că s-a dorit sancționarea nerealizării investiției propriu-zise. De asemenea, din interpretarea aceluiași articol mai rezultă că părțile au convenit aplicarea clauzei penale doar pentru situația neefectuării investiției de mediu, lăsând în afara acestei clauze nerespectarea obligației de transmitere a documentelor doveditoare.

Art. 13.8 din contract prevedea obligația apelantelor-pârâte de a plăti penalități de 20% din suma rămasă neinvestită, penalități ce trebuiau achitate în termen de 30 de zile lucrătoare de la notificarea emisă de A.V.A.S, urmare a constatării neefectuării investiției, însă, la data emiterii notificării de către A.V.A.S - 23 octombrie 2008 - apelantele-pârâte înaintaseră dovada efectuării investiției de mediu pentru anul 2007, certificatul privind îndeplinirea acestei obligații fiind comunicat la 26 august 2008, astfel că penalitățile solicitate la 23 octombrie 2008 nu se puteau raporta la nicio investiție de mediu constatată ca nerealizată, apelantele-pârâte nedatorând penalitățile în sumă de 70.800 Euro solicitate de A.V.A.S.

prin notificarea emisă la 23 octombrie 2008. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a procedat la interpretarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 19 din 9 iunie 2003, a anexelor și actelor adiționale ale acestuia, întrucât interpretarea unei convenții rezultă din intenția comună a părților, potrivit art. 977 C. civ., iar contractul are putere de lege între părțile contractante, conform art. 969 C. civ.

Recurenta-reclamantă a mai arătat în dezvoltarea criticilor formulate prin cererea de recurs că părțile au convenit conținutul clauzei 13.7 din contract, în sensul că investiția de mediu asumată de cumpărător se consideră realizată dacă cumpărătorul transmite vânzătorului în termen de 30 de zile lucrătoare de la scadența fiecărui termen prevăzut în anexa 5 un certificat emis în acest scop de cenzori sau auditor, însoțit, în mod obligatoriu, de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu care să ateste atât realizarea obligațiilor de mediu, cât și realizarea prevederilor programului de conformare din Avizul de mediu pentru privatizare nr. 20 din 14 mai 2003. Astfel că, întrucât cumpărătorul nu și-a îndeplinit menționata obligație, nu se poate considera a fi realizată investiția pentru protecția mediului.

Recursul este fondat. Intre reclamanta A.V.A.S., în calitate de vânzătoare, și pârâtele SC A.D.I. SRL, SC C.T. SA și SC R.F.C. SA, în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 19 din 9 iunie 2003, prin care pârâtele s-au obligat să efectueze în societatea C.C.X. SA o investiție pentru protecția mediului în sumă de 1.354.000 Euro, eșalonată conform Anexei nr. 5 - art. 13.6. Potrivit menționatei anexe, modificată prin actul adițional nr. 19 din 9 iunie 2003, anul V investițional se termina la data de 31 decembrie 2007, valoarea investiției fiind în cuantum de 354.000 Euro. Reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor SC A.D.I.

SRL, SC C.T. SA și SC R.F.C. SA la plata sumei totale de 523.338,84 Euro, din care suma de 70.800 Euro, cu titlu de penalitate investiție de mediu anul V, în baza art. 13.8 și art. 13.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 19 din 9 iunie 2003 și suma de 452.538,84 Euro, cu titlu de penalitate neîndeplinire obligație de asigurare a aprobării în AGA a datoriilor societății ce nu s-au șters prin ordin comun în termen de 90 de zile lucrătoare de la emiterea acestuia, în baza art. 19.1 ca urmare a nerespectării obligației asumate prin art. 10.11 lit. c) din același contract, în temeiul art. 969 - art. 970 C. civ. Este de observat că prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S.

și a dispus obligarea pârâtelor SC C.T. SA și SC A.D.I. SRL la plata sumei de 70.800 Euro, iar instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinței primei instanțe și a admis apelurile declarate de pârâtele SC A.D.I. SRL și SC C.T. SA, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obligat apelanta-reclamantă A.V.A.S. la plata către apelanta-pârâtă SC A.D.I. SRL a sumei de 3.522,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. In raport cu evocatele aspecte, Înalta Curte urmează să examineze decizia atacată din perspectiva greșitei interpretări de către instanța de apel a contractului cu privire la investiția de mediu.

Așadar, potrivit art. 13.7 din contract, investiția de mediu asumată de cumpărător se consideră a fi realizată dacă cumpărătorul transmite vânzătorului în termen de 30 de zile lucrătoare de la scadența fiecărui termen prevăzut în anexa 5 un certificat emis în acest scop de cenzori sau auditor, însoțit, în mod obligatoriu, de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu care să ateste atât realizarea obligațiilor de mediu, cât și realizarea prevederilor programului de conformare din Avizul de mediu pentru privatizare nr. 20 din 14 mai 2003. Or, în adevăr, câtă vreme se constată neîndeplinirea menționatei obligații, investiția pentru protecția mediului nu poate fi considerată a fi realizată la termen, împrejurare ce atrage răspunderea contractuală astfel cum aceasta a fost convenită de părți, devenind, așadar, aplicabilă clauza penală consimțită de părți la art. 13.8 și 15.5 din contract.

Este necesar de precizat că art.13.7 trebuie interpretat coroborat cu art. 13.6, acesta din urmă stabilind natura obligației, iar art. 13.7 stipulând condițiile în care obligația se consideră îndeplinită; penalitățile prevăzute de art. 13.8 nu se calculează, așa cum a reținut și instanța de apel, doar prin raportare la art. 13.6, ci și prin coroborare cu art. 13.7, respectiv în acele condiții în care se consideră investiția ca fiind realizată. Din analiza coroborată a celor trei texte contractuale rezultă că în perioada dintre scadența obligației de investiție și data îndeplinirii condițiilor pentru ca respectiva investiție să fie considerată ca îndeplinită, pârâtele datorează penalitățile de întârziere.

În raport cu aspectele arătate, este de subliniat, de asemenea, și sensul în care statuează principiile cuprinse în art. 969 și art. 970 C. civ., invocate de însăși recurenta-reclamantă, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință, obligând nu numai la ceea ce este expres între-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. Mai mult, este necesar de menționat că art. 977 C. civ., de asemenea evidențiat de recurenta-reclamantă, prevede că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ, urmează să admită recursul formulat de reclamantă, să modifice în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelurilor pârâtelor și să mențină în rest dispozițiile deciziei. Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei comerciale a Secției a V-a comercială a Curții de Apel București nr. 250 din 7 iunie 2011. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelurile pârâtelor. Menține în rest dispozițiile deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2012.