ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2011

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 16508/3/2007, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâții D.L.G. și SC U.T.G. SRL solicitând instanței să dispună: - Obligarea pârâților la plata echivalentului în lei a sumei de 43.500 Euro,m reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzei nr. 8.13.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiune nr. CT 21 din 23 mai 2003, urmare nerespectării clauzei nr. 8.13.1 din contract. Obligarea pârâților la efectuarea investițiilor nerealizate în cuantum de 173.415,05 Euro, conform programului de investiții angajat prin Anexa nr. 6 la contract, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

La data de 26 octombrie 2007, pârâții SC U.T.G. SRL și D.L.G. au formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei A.V.A.S. la recunoașterea expresă a investițiilor efectuate de pârâții reclamanți la SC S.D. SA Tulcea, investiții în cuantum de peste 180.000 Euro. Prin sentința nr. 3651/2009, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă în parte acțiunea formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții D.L.G. și SC U.T.G. SRL, pârâții fiind obligați să efectueze investițiile nerealizate în cuantum de 60.847,89 Euro, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. CT 21 din 23 mai 2003. Pârâții au fost obligați și la plata sumei de 30.616.,09 Euro, reprezentând penalități de întârziere, către reclamantă.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând plata daunelor cominatorii. Cererea reconvențională formulată de pârâții SC U.T.G. SRL București și D.L.G. a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva sentinței comerciale nr. 3651/2009, pronunțată de Tribunalul București, au formulat apel atât reclamanta A.V.A.S. cât și pârâții SC U.T.G. SRL și D.L.G. Prin decizia civilă nr. 468 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă A.V.A.S. și a fost admis apelul formulat de pârâții SC U.T.G. SRL și D.L.G. A fost schimbată în parte sentința nr. 3651/2009 pronunțată de Tribunalul București în sensul că pârâții au fost obligați să efectueze investițiile nerealizate în cuantum de 60.647,89 Euro.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. CT 21 din 23 mai 2003 încheiat între reclamantă și pârâți, la art. 8.12.1, pârâții s-au obligat să efectueze la SC S.D. SA Tulcea, sub formă de numerar/aport în natură, din surse proprii sau atrase pe numele său, pe o durată de 3 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, o investiție/aport de capital social de 210.000 Euro conform anexei 6 la contract. În cazul neefectuării investițiilor, pârâții s-au obligat să plătească vânzătorului o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui termen scadent, și că plata penalităților nu exonerează pârâții de obligația realizării investiției (art. 8.13.2).

Investiția de capital se consideră realizată, conform clauzei nr. 8.12 3. din contract, dacă în termenele prevăzute la art. 8.12.1, cumpărătorul prezintă certificatul de înscriere de mențiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerțului privind majorarea capitalului social cu investiția/aport de capital integral vărsat, însoțit de documente privind înregistrarea în contabilitatea societății a investițiilor, vizate de comisia de cenzori a acesteia. Din materialul probator administrat a rezultat faptul că intimații-pârâții au achitat apelantei A.V.A.S. penalitățile de întârziere calculate pentru neîndeplinirea întocmai, potrivit programului investițional, a obligațiilor aferente anilor 1 și 2 la termenele scadente, respectiv 3 iunie 2004 și 3 iunie 2005. Asupra acestui aspect ambele părți au exprimat același punct de vedere, atât înscrisurile, concluziile expertului, cât și susținerile apelantei – reclamante A.V.A.S.

din fața instanței de fond relevă că, ulterior împlinirii termenului scadent, intimații-pârâții au efectuat investiții-aport de capital - în societate, atât pentru primul an investițional, cât și pentru următorii doi ani. Divergența de opinii a apărut în legătură cu aceste investiții efectuate peste termenul scadent. Astfel, apelanta A.V.A.S. și-a întemeiat pretențiile pe faptul că a atribuit anului precedent investițiile realizate în următorul an investițional, considerând că mai întâi se acoperă nerealizările anului precedent. În concret, pentru anul 2 investițional, cu scadența la 3 iunie 2005, din suma de 36.813,46 Euro cu care s-a majorat capitalul social la data de 2 septembrie, A.V.A.S.

a considerat ca fiind investiție aferentă anului 2 doar suma de 26.813,46 Euro, diferența de 10.000 Euro atribuind-o anului 1 investițional în care ea ar fi trebuit să fie realizată. În același mod a apreciat apelanta și în ceea ce privește investițiile realizate în anul 3 investițional. Această modalitate de interpretare nu are nici un temei legal sau contractual, prevederile din contract fiind clare, în sensul că pentru suma neinvestită până la termenul scadent se plătește o penalitate de 30% din această sumă neefectuată, râmând în continuare în sarcina cumpărătorului obligația de realizare integrală a investiției. Din raportul de expertiză rezultă că investițiile nerealizate în cei 3 ani investiționali sunt în sumă de 60 647,89 Euro, din care: 5000 Euro pentru primul an; 23.415,05 Euro pentru anul 2 și 32.232,84 Euro pentru cel de al treilea an investițional.

Contrar afirmațiilor apelantei A.V.A.S. referitoare la nerealizarea obligației investiționale aferente anului 3 până la data scadenței - 3 iunie 2006, la dosar au fost depuse înscrisurile care dovedesc că intimații-pârâții au îndeplinit parțial această obligație în termenul scadent, respectiv înscrisuri emise anterior datei de 3 iunie 2006. Acestea sunt: încheierea nr. 1627 din 11 mai 2006 a Oficiului Registrului Comerțului Tulcea de majorare a capitalului cu 81.045,86 Euro, încheierea nr. 1839 din 30 mai 2006 a Oficiului Registrului Comerțului Tulcea și certificatul cenzorilor societății cu nr. 22 din 23 mai 2006 privind majorarea capitalului cu suma de 237.156,87 Euro. Instanța de apel a reținut că valoarea totală a investițiilor nerealizate este de 60.647,89 Euro, iar penalitatea de 30 % din suma rămasă neinvestită pentru cel de al treilea an este de 30.616,90 Euro obligând pârâții la plata acestor sume.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanții D.L.G. și SC U.T.G. SRL, Curtea a reținut că, aceștia formulează o cerere nouă în apel, prin care solicită compensarea sumei de 30.616,89 Euro la care au fost obligați prin sentința apelată cu suma de 10.024,515 Euro reprezentând penalitățile pentru anii 1 și 2 investiționali achitate anterior către A.V.A.S. și care, în opinia apelanților ar fi trebuit să revină gratuit societății privatizate. Această pretenție nu a făcut obiectul judecății în primă instanță, fiind o cerere nouă și în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibil de a fi formulată direct în fața instanței de apel.

Cât privește critica adusă mențiunilor din dispozitivul sentinței referitoare la cuantumul corect al sumei reprezentând valoarea investițiilor nerealizate, Curtea a constatat că, în considerentele hotărârii se reține ca fiind corectă, în baza raportului de expertiză o valoare de 60.647,89 Euro la care pârâții urmează a fi obligați, însă în dispozitivul hotărârii se trece suma de 60.847,89 Euro, evident fiind vorba de o greșeală ce urmează a fi îndreptată prin admiterea apelului declarat de către cei doi apelanți-pârâți în sensul că, valoarea investițiilor nerealizate în cei 3 ani contractuali, rămase în sarcina acestora ca obligație de îndeplinit, este de 60 647,89 Euro și nu de 60 847,89 Euro, cum din eroare s-a menționat în dispozitivul sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 468 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București au formulat recurs atât reclamanta A.V.A.S., cât și pârâții D.L.G. și SC U.T.G. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs, formulate de reclamanta A.V.A.S., recurenta critică decizia recurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de apel a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe fără să țină cont de dispozițiile art. 8.12.2 din contractul încheiat de părți din care rezultă că plata de penalități nu-l exonerează pe cumpărător de realizarea programului investițional conform anexei 6 la contract. În consecință, valoarea investițiilor nerealizate la scadență este în cuantum de 173.415,05 Euro, iar penalitățile datorate de pârâta sunt în cuantum de 43.500 Euro.

Certificatul emis până la scadența anului 3 investițional nu atestă și efectuarea investițiilor, astfel că este necesar ca penalitățile prevăzute în contract să fie aplicate la suma totală de 145.000 Euro și nu doar la suma de 102.053,62 Euro. În mod eronat expertul desemnat în cauză a reținut că în anul 3 investițional au fost realizate investiții de 42.946 Euro, fără a observa modalitatea de constatare a investițiilor. Așadar, certificatul nr. 16 din 15 februarie 2007, nu poate fi luat în considerare în vederea constatării cuantumului investițiilor realizate până la scadența din data de 3 iunie 2006, fiind eliberat cu mult după împlinirea scadenței investiționale aferente anului 3. Întrucât până la scadența obligațiilor investiționale cumpărătorul nu a prezentat certificatul întocmit în conformitate cu prevederile art. 11 din O.G.

nr. 25/2002, este evident că acesta datorează penalități calculate luând în considerare valoarea investițiilor nerealizate la data scadenței contractuale. În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțate și pe cale de consecință admiterea în tot a acțiunii formulate de A.V.A.S. Și recurenții SC U.T.G. SRL și D.L.G., critică decizia pronunțată de instanța de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenții în dezvoltarea motivelor de recurs, prezintă pe larg situația de fapt, arătând în esență că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea în condițiile în care chiar A.V.A.S.

a recunoscut că a primit suma de 10.024,515 lei, sumă ce trebuia scăzută din valoarea de 30.616,05 Euro. Greșit a considerat instanța de apel ca fiind o cerere nouă în apel – cerere prin care s-a solicitat compensarea. Astfel, A.V.A.S. datorează societății pârâte penalitățile încasate de la acționari sumă ce nu a fost virată pentru a fi utilizată pentru nevoile societății. Analizând recursurile formulate atât de recurenta reclamantă cât și de recurenții pârâți, se constată că acestea sunt nefondate. Astfel, recurenta A.V.A.S., critică decizia pronunțată în apel, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei recurate în raport de temeiul de drept indicat.

Se poate observa că singura critică a reclamantei vizează expertiza efectuată în cauză, arătând că în mod eronat expertul a reținut că în anul 3 investițional au fost realizate investiții în cuantum de 42.946 Euro. Prin această critică se tinde a se schimba situația de fapt stabilită în cauză și reaprecierea probelor administrate de către instanța de fond dar reaprecierea probelor, și schimbarea situației de fapt nu mai este posibilă odată cu abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11. Astfel, ambele instanțe au interpretat corect clauzele contractului de vânzare-cumpărare acțiuni prin care intimații pârâți și-au asumat obligațiile investiționale, prevăzut de art. 8.12.1.

Intimații pârâți au făcut investiții aport de capital în societate, realizând obligațiile pentru primul și al doilea an investițional iar pentru anul trei obligațiile, acestea au fost realizate parțial motiv pentru care corect s-a reținut în raport de probatoriul administrat în condițiile art. 1169 C. civ. că valoarea investițiilor nerealizate este de 60.647,89 Euro iar penalitățile de 30% calculate în raport de dispozițiile art. 8.12.11 din contractul încheiat de părți sunt în cuantum de 30.616,90 Euro. Anexa 6 la Convenția nr. 21 din 23 mai 2003, cuprinde programul de investiții, intimații pârâți în calitate de cumpărători a unui număr de 117.750 acțiuni, obligându-se să realizeze o investiție în sumă de 10.000 Euro în primul an, iar pentru anul doi cumpărătorul s-a obligat să realizeze o investiție în cuantum de 50.000 Euro.

Obligația investițională a cumpărătorului a fost stabilit pentru cel de-al treilea an pentru suma de 150.000 Euro. Pentru nerealizarea în termenul stabilit a investițiilor în cel de-al treilea an, au fost calculate penalități în raport de clauza penală prevăzut de art. 8.13.2. din contract. Ca urmare ambele instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, ținând cont atât de dispozițiile art. 969 C. civ. cât și de dispozițiile art. 1073 C. civ. prin raportare la clauza penală prevăzută de părți la art. 8.13.2 din contract, astfel că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Recursul formulat de recurenții pârâți SC U.T.G. SRL București și D.L.G.

nu este fondat. Dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză, recurenții pârâți indicând formal acest motiv de recurs fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat. Nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute întrucât penalitățile de întârziere cuantificate la suma de 10.024,515 Euro pentru anul unu și doi investițional, achitate așa cum susțin recurenții pârâți către intimata A.V.A.S. nu a făcut obiectul acțiunii principale sau reconvenționale. Cererea de compensare a sumei de 10.024,515 Euro, reprezentând penalități de întârziere încasate de A.V.A.S. pentru anul unul și doi investițional, cu suma de 30.616,89 Euro reprezentând penalități de întârziere pentru anul trei investițional a fost corect respinsă de instanța de apel având în vedere dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul judecății și nici nu se pot face cereri noi. Ca urmare, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, criticile formulate de apelanții pârâți fiind nefondate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâții SC U.T.G. SRL București și D.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 468 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâții SC U.T.G. SRL București și D.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 468 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.