ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul C.C.M. a
solicitat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2), (3) din Legea nr.
554/2004, amendarea conducătorului corpului de control din cadrul Ministerului
Administrației și Internelor București, a conducătorului serviciului de
inspecție notarială și de executori judecătorești din cadrul Ministerului
Justiției, a conducătorului B.E.J. C.D.C. din Galați și a conducătorului
instituției Primăriei Galați, solicitând, de asemenea și acordarea de despăgubiri
pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, precum și acordarea de
daune-interese pentru perioada de nefolosire a imobilului retrocedat în baza
deciziei nr. 127/A/2008 a Curții de Apel Galați în valoare de 10% din estimarea
valorii de circulație pe piață a imobilului calculat conform expertizei de
evaluare la data de 22 noiembrie 2011, respectiv 41.080 euro.
Reclamatul a mai solicitat
și plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 euro, penalități de întârziere de
10.000.000 euro/zi și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare Instituția
prefectului Galați, a arătat că, în această cauză, competența aparține Curții de
Apel Galați, dat fiind faptul că decizia la care se face referire este cea a Curții
de Apel Galați, susținând, totodată că instituția prefectului nu are calitate procesuală
pasivă.
Ministerul Administrației
și Internelor a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea cererii de chemare
în judecată pe motiv că aceasta nu întrunește niciuna din cele două condiții reglementate
de prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare Consiliul
Superior al Magistraturii, a invocat lipsa calității procesuale pasive și a solicitat
respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală
.
Prin sentința civilă
nr. 5 din 7 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C.C.M. în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției
- Serviciul de Inspecție Notarială și de Executori Judecătorești, B.E.J. C.D.C.,
Instituția Prefectului - Prefectul Județului Galați, Primăria Galați și cu chemații
în garanție Ministerul Finanțelor Publice București și Comisia de Control din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii; a respins cererea de chemare în garanție
a Ministerului Finanțelor Publice și a Comisiei de Control din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii București și cererea privind acordarea cheltuielilor de
judecată formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut că reclamantul solicită amendarea angajaților
din administrația publică și acordarea de daune-interese pentru perioada de nefolosire
a imobilului retrocedat în baza deciziei civile nr. 127/A/2008 a Curții de Apel
Galați, decizie pronunțată în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus restituirea
în natură a unei părți din imobilul reclamat, constatându-se că reclamantul are
dreptul la despăgubiri pentru restul de suprafață de 1.550 m.p. de teren.
Curtea de Apel a constatat
că hotărârea invocată de reclamant în acțiune nu respectă cerințele prevăzute de
art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu este o hotărâre pronunțată de instanța
de contencios administrativ care să oblige o autoritate publică să încheie, să înlocuiască
sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite
operațiuni administrative.
Împotriva hotărârii instanței
de fond, reclamantul C.C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului
se arată că instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind
amendarea conducătorilor instituțiilor administrative acordarea despăgubirilor de
întârziere încălcând astfel disp. art. 6 pct. 1 al Primului Protocol a Convenției
pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ce reglementează
dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil și într-un termen
rezonabil.
Potrivit jurisdicției
Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie civilă perioada la care se raportează
noțiunea de termen rezonabil cuprinde și durata unor proceduri administrative preliminarii,
atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele
de drept intern.
Recurentul mai susține
că a notificat Statul Român în anul 2001 conform Metodologii de aplicare a Legii
nr. 10/2001, astfel fiind nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru a i
se stabili despăgubirile pentru imobilul ce nu poate fi retrocedat în natură, obținând
decizia nr. 127/A/2008 a Curții de Apel Galați și sentința nr. 214/CA/2010 referitoare
la imobilul preluat abuziv.
Ulterior pronunțării hotărârii
judecătorești a chemat în judecată și Guvernul României împreună cu Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, cerere ce a fost abuziv refuzată de
instanța de fond.
Se mai arată că prin prisma
practicii Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul la un proces echitabil și
în termen rezonabil este încălcat ori de câte ori prin tergiversarea soluționării
cauzei se ajunge ca cererea să fie lipsită de interes, ori în cauză având în vedere
că este vorba de o proprietate care nu s-a retrocedat într-un termen de 10 ani,
această situație poate să producă pagube fatale.
Examinând cauza și sentința
recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile
legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această
soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 24
alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată: „În cazul în care termenul pentru
executarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu este respectat, se aplică
conducătorului autorității publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de
20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are
dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Prin decizia nr. 127/A/2008,
Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de recurentul-reclamant și a dispus
restituirea în natură a unei părți din imobilul retrocedat, în temeiul Legii
nr. 10/2001.
Înalta Curte, în acord
cu cele reținute de instanța de fond, constată că hotărârea judecătorească nu respectă
cerințele dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu este o hotărâre
pronunțată de instanța de contencios administrativ care să oblige o autoritate publică
să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un
înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că instanța de fond în mod corect și temeinic a reținut că cererea reclamantului
este inadmisibilă și a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24
alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, apreciind
că soluția instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată că susținerile
și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul
va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.C.M., împotriva sentinței civile nr. 5 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel
Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie
2012.