ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4167/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 652 din 19 mai 2008, Tribunalul Galați, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Prefectul județului Galați, a respins acțiunea, în contradictoriu cu aceștia, pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Galați și Consiliul Local Galați; a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galați, imobil compus din 370,32 mp și construcții în suprafață de 295,02 mp, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; l-a obligat pe pârâtul Consiliul Local Galați să plătească reclamantului suma de 185.530,32 lei, contravaloare lipsă de folosință imobil, precum și sumele de bani datorate cu același titlu, calculate până la executarea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Din analiza pieselor dosarului, ca și din recunoașterile părților, reiese că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, dar, la acest moment, se află în proprietatea/posesia unității administrativ - teritoriale Municipiul Galați. Prin dispozițiile Legii speciale nr. 10/2001, s-a stabilit că, în astfel de cauze, calitate procesuală pasivă are Primarul Municipiului, ca entitate deținătoare a imobilului. Este adevărat că, prin Legea nr. 247/2005, Prefectul dobândește anumite atribuții de aplicare a legii speciale, dar acestea sunt ulterioare stabilirii existenței și întinderii dreptului persoanei solicitante. Totodată, instituția Prefectului nu are calitate procesuală pasivă nici într-o solicitare de obligare a sa la acoperirea unui prejudiciu cauzat pentru fapte ilicite, întrucât nu acesta a fost subiectul activ al săvârșirii faptei ilicite.

De asemenea, este adevărat că preluările abuzive din perioada anterioară anului 1990 s-au realizat ca politică de stat, dar Statul Român, într-o acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesuală pasivă; în acțiunea în pretenții, formulată pe baza disp. art. 998 - 999 C. civ. și Legii nr. 10/2001, persoana care i-a creat reclamantului un prejudiciu, începând cu data de 1 iulie 1994, este unitatea administrativ teritorială, iar nu statul. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a considerat că acțiunea este fondată în parte, motivat de următoarele argumente: Din copia contractului de vânzare – cumpărare din 31 iulie 1935, de fostul Tribunal al Județului Covurlui - Secția și din autorizația de construire, eliberată, în anul 1948, de Primăria Municipiului Galați, rezultă că autorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren situată în Galați, fosta stradă P., pe care a fost edificată o construcție de E.R.

În această situație, tribunalul a apreciat că reclamantul a făcut pe deplin dovada existenței, în patrimoniul autorului său, a dreptului de proprietate privind imobilul în litigiu, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată. Tribunalul a fost în imposibilitate de a stabili cu exactitate suprafața de teren cumpărată de E.R., în anul 1935, întrucât, în actul translativ de proprietate, nu se face această mențiune, astfel că a apelat la alte înscrisuri depuse de părți la dosar, cum sunt: foaia matricolă a imobilului, tabelul cuprinzând proprietarii expropriați și procesul - verbal de evaluare, foaia matricolă a străzii și două chitanțe privind plata impozitului din anul 1987, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Este adevărat că, în foaia matricolă aferentă anilor 1958 -1961, imobilul era precizat ca având suprafața totală de teren de 622 mp, dar, în anii 1966 - 1970, se menționează că există suprafața de 928 mp, în anii 1971 - 1975, suprafața de 492 mp, iar ceea ce s-a expropriat a fost doar suprafața totală de 370,32 mp, din care suprafața de 295,02 mp, ocupată de construcții. Mai mult decât atât, din certificatele eliberate de fosta Circă Financiară a Municipiului Galați, a rezultat că, în evidențele fiscale, imobilul avea 245 sau 246 mp, iar nu suprafața de 622 mp. Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar nici o altă probă din care să rezulte care a fost suprafața reală de teren preluată abuziv de stat, ci doar s-a mulțumit să arate că imobilul avea suprafața de 622 mp, tribunalul a reținut că ceea ce reclamantul a pierdut prin exproprierea abuzivă a fost doar suprafața totală de 370,32 mp, din care suprafața de 295,02 mp, ocupată de construcții.

Așa cum și pârâtul Primarul Municipiului Galați a arătat, notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 se află încă în faza procedurii administrative și nu s-a finalizat cu emiterea unei dispoziții, motiv pentru care, și în baza Deciziei nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul i-a recunoscut, pe calea prezentei acțiuni, dreptul reclamantului dedus judecății.

Întrucât, pe suprafața de teren expropriată, s-au construit blocuri de locuințe, ea nu mai poate fi restituită în natură; s-a făcut aplicarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că reclamantului i se recunoaște dreptul de a primi măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru suprafața de 370,32 mp teren, cât și pentru construcțiile în suprafață totală de 295,02 mp, descrise prin autorizația de construire și procesul - verbal de evaluare din 13 februarie 1988, măsuri reparatorii ce vor fi stabilite și acordate conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați la plata sumei de 307,890 lei, despăgubire pentru lipsa de folosință, este fondată în parte, fiind calculată pentru perioada 1 iulie 1994 - 13 mai 2008, dar nu la suprafața de 622 mp, ci la suprafața de 370,32 mp, și la o valoare de 3 lei/m.p.

S-a considerat că acest capăt de cerere se impune a fi admis, având în vedere caracterul abuziv al preluării imobilului, prin expropriere, care este recunoscut chiar prin Legea nr. 10/2001. România a devenit parte contractantă a Convenției Europene a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994 și, astfel, începând cu acest an, a recunoscut toate garanțiile acordate proprietarilor prin art. 1 din Protocolul nr. 1 anexă la Convenție. În sensul dispozițiilor mai sus arătate, a rezultat că reclamantul a fost lipsit în mod abuziv de bunul său, iar o reparație eficientă și efectivă impune acordarea unor despăgubiri care să acorde titularului și contravaloarea lipsei de folosință, valoare de care ar fi beneficiat, dacă și-ar fi exercitat toate atributele dreptului de proprietate.

Prin Decizia civilă nr. 256/ A din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Galați, a schimbat în parte sentința și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați la plata sumei de 185.530,32 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În esență, Curtea a reținut că suprafața reală ce poate fi restituită este de 370,32 mp, aceasta rezultând cu certitudine din actul de expropriere; chiar dacă reclamantul a depus copia foii de matricole pentru anii 1958 - 1961, din care reiese că, în perioada respectivă, E.R.

figura cu suprafața de 622 mp, înscrisul respectiv nu poate fi considerat o dovadă a proprietății, întrucât, din evidențele eliberate de aceeași instituție - Primăria Mun. Galați, rezultă că imobilul din str. C., la data de 14 octombrie 1987, figura cu suprafața de 246, respectiv 245 mp. Cu privire la apelul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galați, s-a reținut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, nu pot fi acordate despăgubiri pentru folosul nerealizat, de la data preluării la zi, legiuitorul neprevăzând această formă de reparație. Prin Decizia civilă nr. 3335 din 28 mai 2010, pronunțată de I.C.C.J., în Dosarul nr. 810/121/2008, s-a admis recursul declarat de reclamantul R.S.E.I.

împotriva Deciziei civile nr. 256/ A din 26 noiembrie 2008, s-a dispus casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 80/ A din 25 februarie 2009 privind completarea și lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 256/ A din 26 noiembrie 2008. Reținând că, sub incidența art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, intră și orice preluare de fado a unui imobil, care s-a produs în perioada de referință a legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța de apel era datoare să clarifice dacă diferența dintre suprafața inițială de 622 mp și cea recunoscută a fost, de asemenea, preluată de către stat și, în caz afirmativ, în ce temei, iar, în cazul în care se constată că se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, să stabilească și măsurile reparatorii la care reclamantul este îndreptățit.

Referitor la apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, a reținut I.C.C.J. că este corectă susținerea reclamantului, în sensul că, prin Decizia nr. 256/ A din 26 noiembrie 2008, s-a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Galați, în condițiile în care un asemenea apel nu a fost declarat în cauză. În acest sens, s-a reținut că, la fila 18 a dosarului Curții de Apel, se află cererea formulată de Municipiul Galați, prin Primar, cerere care poartă antetul Primăriei Municipiului Galați și care conține apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 652 din 19 mai 2008 a Tribunalului Galați. Cum, din dispozitivul și din considerentele deciziei recurate, rezultă că s-a analizat apelul declarat de Consiliul Local Galați, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța nu a respectat limitele învestirii și nici calitatea părților, ceea ce a atras incidența art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., respectiv casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării apelului declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin Primar. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut recomandarea ca toate criticile legale de nelegalitate ori netemeinicie a deciziei, din perspectiva modului în care a fost soluționat capătul de cerere privitor la despăgubirile pentru lipsa de folosință, să fie avute în vedere de instanța de trimitere, în limitele devoluțiunii din apel. Cauza a fost înregistrată, în rejudecare, sub nr. 810/121/2008. Prin întâmpinarea depusă în rejudecare, pârâtul Consiliul Local Galați a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul R.S.E.I., ca fiind exercitată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

în acest sens, a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive. Și apelantul pârât Municipiul Galați, prin primar, a înțeles să formuleze întâmpinare, solicitând „casarea" sentinței civile nr. 652 din 19 mai 2008 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe.

Prin întâmpinare, apelantul Municipiul Galați, prin primar, a invocat, totodată, excepția netimbrării capătului de cerere privind plata sumei de 307.890 lei, cu titlu de lipsă folosință imobil și excepția prescripției dreptului pretins, pentru perioada 1 iulie 1994 -13 mai 2008. Prin Decizia civilă nr. 60/ A din 31 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamantul R.S.E.I., împotriva sentinței civile nr. 652 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 810/121/2008; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galați, în suprafață de 622 mp; măsurile reparatorii au fost stabilite și acordate, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la cererea reclamantului; a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul Mun.

Galați, împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității admiterii unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar alin. 3 al aceluiași articol stabilește că, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casata. Așa fiind, instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept, definitoriu soluționată, prin decizia instanței de recurs.

în ipoteza în care instanța de trimitere nu s-ar conforma acestor dispoziții și nu ar proceda numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru restul, cauza intrând în puterea lucrului judecat, s-ar ajunge la o nouă casare a hotărârii, aceasta fiind pronunțată cu încălcarea legii.

Atât timp cât reclamantul a susținut, constant, că diferența dintre cei 622 mp, pe care i-a deținut în proprietate, și cei 492 mp, recunoscuți de autorități, respectiv suprafața de 130 mp, „a dispărut" din evidențe, ca rezultat al unei alte preluări abuzive, iar aceasta s-a petrecut în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 și autoritățile nu au putut dovedi modalitatea în care s-a eliminat suprafața inițială de teren, ce rezultă din actul de expropriere și recunoscută ca atare de autorități, acestea recunoscând faptul că, în tabelul anexă la decretul de expropriere nr. 308 din 11 decembrie 1987, la imobilul din str. D., figurează exclusiv construcția, cu o suprafață de 370,32 mp, rubrica privitoare la teren fiind barată.

Cum reclamantul a făcut dovada întinderii reale (inițiale) a suprafeței de teren, pentru care se consideră îndreptățit a fi despăgubit, (în perioada 1958 - 1961, conform evidenței foii matricole, figurează cu suprafața de 622 mp), Curtea a admis apelul declarat de acesta și a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, constatând dreptul acestuia la despăgubiri în echivalent, pentru această suprafață. Referitor la apelul declarat de pârâta Municipiul Galați, prin primar, as-a apreciat că cesta nu poate fi primit, întrucât, se invocă aspecte asupra cărora instanța superioară s-a pronunțat cu caracter obligatoriu și, în plus, se invocă apărări în favoarea unei părți ce nu a înțeles să atace hotărârea instanței de fond.

În ipoteza în care s-ar cenzura legalitatea hotărârii tribunalului, prin prisma criticilor invocate de către acest apelant, s-ar ignora faptul că pârâtul Consiliul Local Galați, corect sau nu, obligat la plata contravalorii lipsei de folosință imobil, a achiesat la soluția pronunțată în fond, prin nedeclararea căii de atac a apelului. În acest context, nici excepțiile invocate de către intimatul Consiliul Local Galați nu pot fi supuse analizei, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat sub care au intrat chestiunile de drept soluționate în fond. Pentru toate acestea, Curtea a respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin Primar.

În fine, cu privire la recomandarea instanței superioare de a preciza expres care sunt și în sarcina cui revin obligațiile de acordare/propunere de măsuri reparatorii, fără a fi interpretată ca o neconformare, Curtea a apreciat că, dincolo de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate decât să precizeze că persoana îndreptățită trebuie să se adreseze Municipiului Galați, prin Primar cu hotărârea legalizată, spre a fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor București. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați, prin Primar, pentru motive de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinței civile nr. 652 din 19 mai 2008 a Tribunalului Galați și a Deciziei civile nr. 60/ A din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, și, pe fond, admiterea, în parte, a acțiunii, în sensul acordării de măsuri reparatorii, care vor fi stabilite și acordate conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, doar pentru imobilul - construcție, nu și pentru imobilul - teren, situat în Galați. În dezvoltarea criticilor, pârâtul a arătat următoarele: Cu privire la primul capăt de cerere, privind lipsa de folosință a imobilului situat în str. N., întemeiat pe dispozițiile art. 484 C. civ., a înțeles să invoce netimbrarea acțiunii, atât la fond, cât și în apel.

A doua excepție invocată a fost aceea de prescriere a dreptului pretins, respectiv pretențiile calculate pentru perioada 1 iulie 1994 - 13 mai 2008, invocând dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul pretinde că este îndreptățit sa primească măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Galați, in suprafață totală de 370,3 m.p. teren, si construcție in suprafața de 295,02 m.p., aceasta este total nefondată si neadevărată. Din extrasul Decretului de expropriere nr. 308 din 11 decembrie 1987, rezultă că deposedarea si despăgubirea a fost acordată doar pentru construcție, si nu pentru teren. La rubrica „imobilul ce se expropriază, teren", este înscrisă o liniuță, ceea ce înseamnă că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru teren.

De asemenea, din actul de vânzare-cumpărar din 31 iulie 1935, instanța de judecată nu a putut delimita întinderea si limitele dreptului de proprietate a imobilului teren menționat, astfel că fluctuația suprafețelor din fisele fiscale nu constituie probă la delimitarea si întinderea dreptului de proprietate al imobilului in cauză. Față de acestea, este necesară administrarea de noi probe cu privire la lămurirea limitei și întinderii imobilului (teren), situat în Galați. Recurentul a considerat că instanța de fond a acordat o dublă despăgubire, atât în temeiul dispozițiilor legii speciale, cat și în temeiul dispozițiilor dreptului comun. În ședința publică din 23 mai 2012, Înalta Curte, ex officio, a pus în dezbaterea părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Galați.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și criticile formulate în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Prin intermediul criticilor formulate în cauză, recurentul pârât Municipiul Galați, prin Primar a reiterat excepția netimbrării capătului de cerere, privind lipsa de folosință a imobilului situat în str. N., întemeiat pe dispozițiile art. 484 C. civ., precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 iulie 1994 - 13 mai 2008. Or, se constată că, deși aceste excepții procesuale de procedură, respectiv de fond, au fost invocate în fața instanței de apel, aceasta nu a procedat la analizarea lor, încălcând dispozițiile art. 137 C. proc. civ., care statuează că instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Această nesoluționare a excepțiilor menționate încalcă, deopotrivă, și dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate în fata instanței a cărei hotărâre a fost casată. În acest context, se reține că, prin Decizia civilă nr. 3335 din 28 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 810/121/2008, s-a dispus, în mod expres, că „toate criticile legale de nelegalitate ori netemeinicie a deciziei, din perspectiva modului în care a fost soluționat capătul de cerere privitor la despăgubirile pentru lipsa de folosință, să fie avute în vedere de instanța de trimitere, în limitele devolutiunii din apel" (a se vedea în acest sens pct. 1.6.

din decizia menționată). Această îndrumare nu a fost, însă, respectată de instanța de trimitere, care, în rejudecarea apelului, nu a mai făcut nici o analiză a capătului de cerere privind lipsa de folosință a imobilului, situat în str. N., întemeiat pe dispozițiile art. 484 C. civ., din perspectiva mijloacelor procesuale de apărare invocate de pârâtul apelant Municipiul Galați, prin Primar. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Local Galați, se reține că aceasta a fost invocată în etapa procesuală a apelului, dar nu a fost soluționată, din considerente întemeiate de instanța de apel, de asemenea, pe puterea de lucru judecat, ce ar fi fost atașată hotărârii pronunțate de prima instanță, prin nedeclararea căii de atac a apelului, de către acest intimat.

Se mai poate constata, în același sens, că, cererea de chemare în judecată a fost admisă în contradictoriu cu ambii pârâți, dar nu există o enunțare a rațiunilor și a temeiului juridic pentru care, respectiv, în virtutea căruia, Consiliul Local Galați ar trebui obligat în raportul juridic dedus judecății determinat de capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință și nici un dispozitiv întocmit în mod clar privind obligațiile pârâtului/pârâților în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect măsurile reparatorii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În consecință, argumentul instanței de apel nu poate fi primit dintr-o dublă perspectivă, din perspectiva naturii acestor excepții -netimbrarea, prescripția dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Local Galați fiind excepții procesuale absolute, peremptorii, care pot fi invocate chiar de instanță din oficiu, dar și din perspectiva îndrumărilor date de instanța supremă, deja enunțate. În același sens, nu se poate admite teza încălcării puterii de lucru judecat sau a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., teză enunțată de instanța de apel, câtă vreme cele puțin două dintre cele trei excepții - cea a netimbrării și cea a prescripției dreptului la acțiune - nu au fost analizate, în nici o manieră, de instanțele anterioare, astfel încât nu au fost dezlegate aspectele de legalitate pe care acestea le presupuneau, pentru a putea intra în puterea lucrului judecat, prin neexercitarea căilor de atac de către persoana interesată.

În acest context procesual, instanța de recurs apreciază că se impune cu necesitate analizarea și soluționarea excepțiilor netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Local Galați și prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în litigiu, analiză care trebuie realizată de 11 instanțele de fond, iar nu de instanța de recurs, pentru a se asigura părților ansamblul garanțiilor procesuale ce decurg din respectarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de articolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și respectării dublului grad de jurisdicție, reglementat de legea civilă în această materie, la momentul învestirii instanței.

În acest sens, sunt pe deplin aplicabile și considerentele Curții Europene a Drepturilor, enunțate în cauza Vișan contra României (hotărârea din 24 aprilie 2008), prin care s-a statuat că invocarea, pentru prima dată în recurs, a excepției prescripției a încălcat dreptul de acces la instanță al reclamantei, garantat de articolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În rejudecare, instanțele fondului vor avea în vedere și criticile recurentului pârât Municipiul Galați, prin Primar, prin care se pune în dezbatere existența dreptului de proprietate al reclamantului R.S.E.I. asupra terenului situat în Galați, str. N., și, în cazul existenței acestui drept, a limitelor sale, administrând în acest sens orice probă întrunește condițiile impuse de art. 167 C. proc.

civ., pentru a se putea verifica și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 60/ A din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă; va casa decizia atacată, precum și sentința nr. 652 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă și va trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 60/ A din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 652 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2012.