ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1303/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la desemnarea unui evaluator și predarea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul teren situat în Galați, strada D. nr. 9, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; la plata penalităților de 1000 RON/zi de întârziere în situația neexecutării hotărârii; la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, aplicabilă conducătorului autorității centrale, în situația neexecutării hotărârii; la plata daunelor morale în sumă de 200.000 RON, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul constituit în baza Dispoziției nr. 2701/SR din 25 aprilie 2006, emisă de Primarul Municipiului Galați, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 16842/CC, fiind parcursă etapa transmiterii și înregistrării acestuia, trecând însă, mai bine de 4 ani de când dosarul se află la pârâtă (9 ani de la depunerea notificării), aspecte ce contravin principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România este parte.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în cauză, însă a solicitat Primăriei Municipiului Galați, prin Adresele nr. 16482/CC din 18 mai 2010, respectiv 20 octombrie 2010, să analizeze inadvertențele semnalate și să precizeze suprafața terenului ce face obiectul Dispoziției nr. 2701/SR/2006, arătând că cererea reclamantei urmează să fie soluționată în ordinea înregistrării acesteia.

Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Galați prin primar, prin care a susținut că cererea reclamantei este condiționată de clarificarea problemelor legate de identificarea imobilului-teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de către primărie, prin Dispoziția nr. 2710/SR din 25 aprilie 2006, în sensul că nu există documente pentru a se stabili identitatea dintre imobilul situat în Galați, str. D. nr. 9 și cel situat în str. R. nr. 7 bis. Primăria Municipiului Galați a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, având în vedere că entitatea obligată la soluționarea notificării este autoritatea publică locală - Primarul.

Pe fondul cauzei, chemata în garanție a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2104 din 18 martie 2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de chemata în garanție, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta: să desemneze evaluator și să predea dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul-teren situat în Galați, str. D. nr. 9; să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata unor penalități de întârziere de 200 RON pe zi întârziere, în situația neexecutării hotărârii.

Prin aceeași sentință, a respins capetele de cerere privind amenda și daunele morale, precum și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate, obligând pârâta la plata sumei de 3876 lei plus 124 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției lipsei capacității procesuale de folosință invocată de chemata în garanție, prima instanță a reținut că, în speță, primarul a emis Dispoziția nr. 2701/2006 în baza Legii nr. 10/2001, dar ca urmare a constatării unor inadvertențe, pârâta i-a solicitat să verifice și să stabilească suprafața terenurilor, ce fac obiectul acestei dispoziții. Calitatea procesuală a primăriei este dată de faptul că, la emiterea dispoziției, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială, iar relațiile solicitate de către pârâtă se refereau la conținutul acestei dispoziții.

Prin urmare, reprezentarea în instanță a primăriei este realizată de primar, entitate căreia îi este atribuită calitatea de reprezentare și care are personalitate juridică. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul Galați, str. D. nr. 9, județul Galați, iar prin Dispoziția nr. 2701/SR din 25 aprilie 2006 Primăria municipiului Galați a propus acordarea respectivelor măsuri în favoarea reclamantei, cu mențiunea că doamna K.D.M. a decedat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 16842/CC.

Prima instanță a constatat că în mod nejustificat Comisia a reținut existența unor inadvertențe semnalate în ceea ce privește suprafața terenului, întrucât reclamanta a făcut dovada proprietății prin actul dotal al mamei sale autentificat sub nr. 20523 din 4 iunie 1937, precum și dovada deposedării cu Sentința civilă nr. 3022/1958 pronunțată în temeiul Decretului nr. 111/1951 de către Tribunalul Galați, prin care terenul revendicat în suprafață de 200 mp a fost preluat de regimul comunist. Corespondența de arteră și număr poștal a fost stabilită înainte de emiterea dispoziției în litigiu, astfel că nu se impunea completarea dosarului sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate.

Prima instanță a reținut astfel că autoritatea pârâtă nu a întreprins demersurile necesare pentru efectuarea cu celeritate a procedurii de evaluare a imobilului în cauză, fiind evidentă culpa acesteia în refuzul de îndeplinire a obligațiilor legale, astfel încât să fie întocmit raportul de evaluare și să emită ulterior un titlu de despăgubire. În consecință, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei.

În privința capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere și a unei amenzi de către conducătorul acesteia în măsura în care prezenta hotărâre nu se execută întocmai, prima instanță a reținut că aceste măsuri se pot dispune în faza executării unei hotărâri irevocabile, pe calea urgentă și sumară prevăzută de art. 25 din Legea nr. 554/2004, iar nu în cadrul acțiunii de fond. Asupra capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unor daune morale, prima instanță a reținut, pe de o parte, că reclamanta nu a dovedit, conform art. 1169 C. civ., existența unei suferințe psihice rezultate din refuzul autorității pârâte de a întocmi dosarul de evaluare și de emitere a titlului de despăgubire, iar pe de altă parte, acțiunea fiind admisă în parte, există posibilitatea de a solicita daune pentru întârziere în faza de executare a hotărârii irevocabile, în temeiul dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, s-a avut în vedere că Primăria nu are obligații stabilite în procedura specială impusă de Legea nr. 247/2005. Prima instanță a făcut și aplicarea prevederilor art. 274-276 C. proc. civ., în privința cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs. Din modul cum și-a prezentat punctul de vedere asupra istoricului cauzei, rezultă că hotărârea atacată este combătută sub următoarele aspecte: Potrivit recurentei, nu există elemente care să susțină concluzia că ar fi depășit termenul rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantei, în condițiile în care acesta nu era complet.

Abia în urma demersurilor sale, mai arată recurenta, au fost depuse la dosar înscrisurile necesare. La acest punct, recurenta afirmă că termenul arătat nu este suficient pentru epuizarea procedurii, mai ales că depinde și de modul în care evaluatorii își îndeplinesc obligațiile contractuale, precum și de poziția persoanei îndreptățite. Recurenta consideră că obligația de a plăti penalități de 200 RON/zi de întârziere este prea oneroasă în condițiile în care întârzierea a fost determinată de modul în care entitatea notificată a soluționat cererea persoanei îndreptățite, existând neclarități în privința întinderii dreptului de proprietate, cât și asupra adresei poștale a imobilului pentru care se pretind despăgubiri.

Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta susține că sunt nepotrivit de mari în raport cu munca avocatului, precum și că nu există un buget pentru plata acestora. Intimații J.F.I. și Municipiul Galați prin Primar nu au formulat întâmpinări ci concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Ambii intimați au insistat asupra practicii administrative nelegale a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-și aroga competențe în privința legalității Dispoziției entității notificate nr. 2701/2006, cu încălcarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Referitor la inadvertențele semnalate de recurentă, intimata J.F.I. a arătat că a depus toate înscrisurile solicitate: actul de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1930, actul dotal, certificatul de moștenitor, precum și dovezi privitoare la revizuirea numerotării clădirilor și apartamentelor în județul Galați.

Ca urmare, consideră că nu există nici un impediment pentru emiterea titlului de despăgubire. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru motivele expuse în continuare. Petitul principal al acțiunii judiciare promovate de intimata-reclamantă J.F.I. vizează obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren situat în Galați, str. D. nr. 9, conform Dispoziției nr. 2701/SR din 25 aprilie 2006, emisă de primarul Municipiului Galați, corelativ constatării că aceasta refuză parcurgerea etapelor procedurii administrative reglementate în art. 16 alin. (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pe baza argumentelor expuse la pct. 1.2 din această decizie, prima instanță a reținut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului nr. 16842/CC, în contextul în care toate inadvertențele semnalate erau nejustificate. Această concluzie este corectă, ea fiind însușită și de instanța de recurs, soluția urmând a fi modificată numai în privința petitelor accesorii.

Examinând punctual criticile recurentei, Înalta Curte reține următoarele: Necontestat, intimata-reclamantă este titulara unui drept la despăgubiri, recunoscut prin Dispoziția nr. 2701/SR din 25 aprilie 2006 a primarului municipiului Galați, prin care au fost soluționate Notificările nr. 294 din 11 iulie 2001 și nr. 122 din 30 iulie 2001. Dosarul aferent a fost înregistrat la recurenta-pârâtă sub nr. 16482/CC, la data de 16 iunie 2006 (conform ștampilei aplicate la registratura CCSD, fila 59, dosar fond) și a rămas în nelucrare aproape trei ani, până la data de 18 mai 2009, când, la insistențele intimatei-reclamante, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a răspuns printr-o adresă (având același număr cu dosarul de despăgubire) invocând o serie de lipsuri și neclarități.

La data de 19 noiembrie 2009, cu actul înregistrat la recurentă sub nr. 841031, intimata a făcut precizările solicitate, în sensul că: - suprafața de teren pentru care se solicită despăgubiri este de 200 mp, în str. D. (fostă R.) nr. 9, municipiul Galați; - acest teren a fost preluat cu titlu gratuit de statul comunist de la masa sa, M. (căsătorită K.) D.M., cealaltă notificatoare, decedată la data de 22 martie 2001, în baza Sentinței civile nr. 2999/1958 și a Deciziei Secțiunii Financiare nr. 208 Bis din 25 mai 1960, conform Decretului nr. 111/1951; - intimata este unica moștenitoare a defunctei M. D.M., potrivit certificatului de calitate nr. 80 din 24 octombrie 2002, eliberat de BNP T.C. Toate aceste afirmații au fost probate de intimată cu înscrisuri (filele 60-93 dosar fond).

În acest context este îndreptățită concluzia la care a ajuns judecătorul fondului în sensul depășirii termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire la data pronunțării sentinței: 18 martie 2011. În etapa recursului, poziția adoptată de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conturează și mai pregnant existența unui exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Trecând peste faptul că recurenta are numai atribuția de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, neavând competența examinării legalității dispoziției emise în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective, Înalta Curte remarcă împrejurarea că nici până la data soluționării acestui recurs: 9 martie 2012, nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire deși chiar recurenta a afirmat în motivele recursului că dosarul de față este complet.

Așa fiind, Înalta Curte reține că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, începută în anul 2001 și nefinalizată încă în martie 2012, constituie o încălcare clară a principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, principiu care guvernează și etapa administrativă, anterioară celei judiciare. Instanța de fond a stabilit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Susținerea recurentei în sensul că intervalul de timp indicat nu ar fi suficient pentru îndeplinirea obligației nu poate fi primită. Înalta Curte observă că sentința atacată s-a pronunțat la data de 18 martie 2011, adică acum aproape un an, iar soluția instanței de recurs era previzibilă cu ușurință pentru recurentă, dată fiind jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, așa încât executarea obligației de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la pronunțarea acestei decizii este perfect posibilă. Contrar afirmațiilor recurentei, posibilitatea acordării unor penalități de întârziere prin dispozitivul hotărârii este prevăzută expres în art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Însă, în contextul particular al cauzei de față, instanța de control judiciar apreciază că nu se impune stabilirea în sarcina recurentei a unui mijloc de constrângere suplimentar mai ales că intimata-reclamantă are la dispoziție prevederile energice ale art. 24 alin. (2) din același act normativ, în caz de neexecutare la termen. În fine, referitor la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță, ca efect al modificării parțiale a soluției dar și a aplicării dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., acestea vor fi diminuate la suma de 3000 RON. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul, modificându-se parțial sentința în sensul arătat.

Ca efect al admiterii recursului, în temeiul art. 274 C. proc. civ., nu vor mai fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de intimată pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 2104 din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind penalitățile de întârziere și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanta J.F.I., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2012. Procesat de GGC - DG